Zărindu-i, de pe unde se aflau răzleţiţi, păstorii veniră în fugă. Aşa cum săreau peste bolovani, cu bîte în mîini, înfăţişarea lor mai aspră era încă, răzbătînd în ea sălbăticirea şi spaima de a fi stat, atîtea zile şi nopţi, faţă în faţă cu molima şi cu moartea. Îmbrăcaţi în cojoace trecute prin multe ploi şi ninsori, cu opinci rupte în picioare, înconjuraţi de cîini lătrînd zănateci, gata să se repeadă, ei sosiră, stînd zece oameni acum, în faţa vacii care trăgea să moară.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopţi am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopţi ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vorba de o iubire faţă de aer, şi faţă de cer, şi faţă de zbor, ispita aventurii, aprecierea frumuseţii. Zăcea dincolo de cuvintele descriptive ale oamenilor - acolo unde imortalitatea se atinge prin pericol, unde viaţa întâlneşte moartea la acelaşi nivel, unde omul este mai mult decât un om, iar existenţa este, în acelaşi timp, şi suverană şi lipsită de valoare.

citat clasic din Charles Lindbergh
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aceea sunt oameni care sunt foarte fericiţi: că au în faţă multe ţeluri pe care trebuie să le îndeplinească; ştiu că trebuie să fie sănătoşi, deştepţi, devreme acasă, bine îmbrăcaţi, bine hrăniţi, pentru că mai au multe, foarte multe de făcut. Bine, pe multe nu le vei birui, nu vei avea bucuria lucrului definitiv dobândit.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o asemenea vârstă, unui suflet încă plin de iluzii poetice îi place să savureze moartea, atunci când moartea i se pare binefăcătoare. Moartea are însă cochetării faţă de cei tineri: pentru ei, moartea când înaintează, când se retrage, când se arată, când se ascunde; încetineala aceasta îi scârbeşte de ea, iar incertitudinea ce le-o pricinuieşte viitorul îi readuce până la urmă între oameni, unde vor găsi iarăşi durerea care, mai nemiloasă decât moartea, îi va lovi fără a se lăsa aşteptată.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi;

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi.

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opinci rupte şi zile pierdute.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire la patruzeci de grade celsius

Prima dată am făcut cunoştinţă cu moartea în copilărie
când câinele meu trăgea să moară
îi deschideam gura
îl forţam să mănânce
iubirea mea
sfera perfectă a unui zbârnel adunând soare pe fus
un triungi echilateral acum
chema acea perfecţiune care-ţi adumbreşte eu-l
poţi să-ţi arăţi ura faţă de cineva
doar forţându-l să trăiască
despintecându-i pieptul să-i arăţi că interiorul lui miroase a putreziciune
că
gata
dinăuntrul fiinţei totul s-a alterat
organele lui au
deja termenul de valabilitate expirat
ochii inimii deja au căpătat acea culoare opacă a câinilor umflaţi de pe marginea şanţurilor
putregaiul e doar un embrion care creşte în noi odată cu noi
dar cum poţi să-ţi arăţi dragostea
faţă de ţipătul disperat al celui ce vrea să moară
poate
doar murind câte puţin cu el odată
încercând din răsputeri să-i reciţi din disperarea hămăitului
purtându-i pe trup blana lui albă şi deasă la plus patruzeci de grade celsius
ironizând coada lui mişcându-se ca o pendulă
ori dându-ţi singur un picior în sentimente
ca să înţelegi astfel că toţi trebuie
să avem un stăpân.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ia diferite forme: Faţă de credincioşi mântuire, faţă de cei lipsiţi milostivire, faţă de cei care nu o merită dar, faţă de păcătoşi îndelungă-răbdare, faţă de cei care s-au îndreptat blândeţe, faţă de cei care-şi cer iertare iertare.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moşneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos şi răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea şi care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o aşa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul şi împărăteasa, şi pe lângă dânşii l-au ţinut până la sfârşitul vieţii lui. Acum, aduceţi-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut şi nunta şi cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit şi nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Şi numai cât a gândit Făt-Frumos, şi îndată au şi fost de faţă părinţii împărătesei lui şi crescătorii săi, baba şi moşneagul, îmbrăcaţi iarăşi în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Şi s-a adunat lumea de pe lume la această mare şi bogată nuntă, şi a ţinut veselia trei zile şi trei nopţi, şi mai ţine şi astăzi, dacă nu cumva s-a sfârşit.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul celor zece zile pe care naufragiaţii îl petrecuseră pe Waldeck, Dingo se ţinuse departe de locul unde se aflau supravieţuitorii, hrănindu-se nu se ştie cu ce, dar suferind şi el groaznic de sete.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alb

Vin timpuri grele pentru cei sărmani.
Va ninge şi nu-şi vor găsi o casă,
Punîndu-şi lacrima pe-un fel de masă
Făcută din carton şi bolovani.

Vor îngheţa de frig ca nişte cîini
Fără de-ncălţăminte pentru iarnă.
Plîns mut din ochii lor o să se cearnă
Şi ţurţurii le-or atîrna de mîini.

Dac-aş putea... O, dacă aş putea
I-aş lua în braţe pe acei ce cad
Şi lin i-aş duce-n mine, unde-i cald,
Unde le-o face focul mama mea.

Ea, cu mahramă şi cu nimb ceresc,
Să le dea ceai şi pîine cu iertare.
Să fie-n toţi doar sfîntă împăcare
Şi eu, în alb, privindu-i, să-nfloresc!

15-16 noiembrie 2017

poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2017 (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă şapte

Şapte zile, numai şapte,
Au făcut lumină-n noapte
Şi peste pământ o apă
Unde suflet se adapă

Şapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh

Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Şi ne doare... şi ne doare

Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu ştie de obstacol?

Dar le luăm, pe zile, şapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu ştim,
Pentru ce... de ce trăim

Aşa că mai dă-ne şapte,
Să ieşim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau la masă

faţă în faţă traşi cu penelul
hotărăsc să scoată pistolul amân
doi
întâi ea
el urcă pe bancheta din faţă
în picioare în localul ieftin din parcare
îl jefuiesc pentru că nimeni nu mai jefuise
un astfel de local înaintea lor
slăbănoaga e uma thurman (?!)
aş vrea să-ţi spun
dar nici eu nu ştiu
faza este de la începutul filmului
unde doi îşi povestesc ce păţeşti
dacă faci masaj la picioarele
iubitei şefului tău
te aruncă de la etajul şase
peste o seră la parter
şi ai probleme de vorbire după aia
de la un masaj la picioare
apoi au intrat într-o cameră cu trei tipi
urâtul îţi mănâncă hamburgerul
bea din sprite
trag în tine dacă vrei să mori
şi acum vrei
eşti într-o stare ce nu se poate spune
aş vrea să-ţi spun cum eşti dar mă tem
să nu mă arunci de la etajul şase
peste o seră care face umbră pământului
stau la masă aliniaţi cu o riglă
ea îl sărută şi-i spune:
ar trebui să jefuiască ceva
şi pot începe cu localul unde au mâncat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece

Cu cât etşi iubito mai departe,
cu atât sunt mai multe între noi.
Mă aflu acum la câteva stărzi, zece minute
şi zeci de amintiri distanţă de tine
şi îmi tot vine s-o iau în direciţa opusă ţie
ca să fie şi mai multe între noi
mai multe toamne şi ploi,
mai multe continente pe Pământ
şi mai multe aripi de plumb;
Apoi m-aş întoarce la tine
în mai puţin de zece minute,
te-aş găsi în pat dormind
sau la telefon vorbind
atunci te-aş lua în braţe
şi ţi-aş şopti la ureche
zece şoapte, zece minute:
între noi nu mai este nimic,
nici măcar un element bazic,
nici un dor, nici o poveste,
doar 10.

poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!

După câteva zile de călătorie, dete peste un alt om, în gura căruia curgea apa de la nouă fântâni şi tot striga că moare de sete. Îl întrebă şi pe acesta ca şi pe flămând. Şi dacă căpătă un răspuns care semăna cu al flămândului, îl luă şi pe acesta cu sine, şi plecă mai departe. Se duse, se duse şi iară se mai duse. Iară când fu să treacă nişte munţi, întâlni un alt om, cu două pietre de moară de picioare, care sărea din munte în munte şi când fugea, iepurele pe spinare netezea, şi striga că n-are loc unde să fugă. Ţugulea îl întrebă ca şi pe ceilalţi, iară omul răspunse tot ca ei. Îl luă şi pe acesta şi porni înainte cu Dumnezeu. În calea lor mai întâlni un om cu o mustaţă albă şi cu alta neagră, îmbrăcat cu nouă cojoace şi striga că moare de frig, deşi era pe la nămiezi şi soarele ardea ca în luna lui cuptor. După ce îl întrebă şi el voi să meargă cu dânsul, Ţugulea îl luă şi pe acesta, şi înainte, tot înainte şi înapoi nu se uita. Merse ce mai merse şi, când fu pe la amurgit, întâlni un om care se uita în sus cu un arc în mână.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul se va sfârşi

Când marile puteri nu vor face faţă,
Când ura va domni peste Pamant
Nimeni nu va mai şti ce-i aia viaţă
Şi moartea va stăpâni orice gând.

Îşi vor aminti de vremurile bune
Vor regreta tot ce au făcut
Când totul se va sfârşi, vor spune,
Ca Dumnezeu a stat şi a tăcut.

Vor încerca să supravieţuiască
Peste tot va fi doar cimitir
Mania Lui n-o sa se oprească
Dar toţi continua sa se roage în delir.

Sunt oamenii aceia care
Îl ignorau pe Dumnezeu
Acum îi cer toti ajutoare
Când au ajuns la ce-i mai greu.

In ultimele zile la sfarsit,
Va fi o liniste eterna.
Soarele nu va mai aparea la rasarit
V-om arde toti ca-ntr-o gheena.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru începători

Ai multe morţi de oameni dragi în faţă,
Nu este cazul să stai în genunchi
La prima încercare de la viaţă,
Când ţi-a murit un verişor, un unchi...

Va trebui să te obişnuieşti
Precum cu soarele de dimineaţă,
Căci altfel pe la prânz poţi să orbeşti,
Ai multe morţi de oameni dragi în faţă.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 octombrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni cu chipuri meschine

Oameni cu măşti pe faţă,
Care pe alţii îi învaţă ce e bine sau rău
Şi cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.

Oameni cu măşti pe faţă,
Care pot curma o viaţă
Şi zic că nu sunt ei vinovaţi,
Dar omoară chiar şi pe ai lor fraţi.

Oameni cu măşti pe faţă,
Care au inimi de gheaţă
Şi suflete întunecate
De-atâta lăcomie şi nedreptate.

Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâţi ale noastre destine,
Scoateţi-vă măştile, că nu vă stă bine.

poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş da foc...

Aş da foc acelui oraş,
dar mai înainte aş striga "-Ieşiţi din case!
Însă nu luaţi nimic cu voi!"
Şi aş sta nemişcat - umbră
şi semn al luminii,
văzînd cum oamenii
ies fugind îmbrăcaţi numai în piei
în propriile piei,
cum îşi părăsesc înaripaţi
mobilele de care sînt legate atîtea certuri,
bucătăriile de care sunt legate atîtea lipsuri,
plictiseala aceloraşi pereţi care se confruntă
bibliotecile mici necitite din lipsă de timp
şi timpul de culoarea
pîinii reci.

Zburaţi acum! - aş striga
suflînd să-i ridic
şi toţi ar zbura
fără să se mai uite înapoi.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul ARMA SECRETĂ- 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!