Femeia: Ai plecat, lumină a luminilor! Te-au învins jucăriile tale de lut... Acum te vei muta în arbori, vei pluti pe aripi de păsări migratoare. Şi laşi în urmă un spectacol neterminat, adoratule! Singură rămân, ca o salcie plângătoare, răvăşită de vânturi... Rămân să port prin veacuri traista ta cu idealuri! Glasul tău cristalin nu mai cântă! Aspre şi reci sunt palmele tale, olarule! Tu iei cu tine ultima speranţă.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil, fricos, neterminat, Doamne, sunt şi eu opera dumnezeirii Tale.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: De ce-ai plecat, domnule Regizor? Fugi de răspundere, ai? Te-a speriat utopia unui text? Şi acum, te ascunzi în frunze, laşule! Ţi-ai făurit legenda după care ţi-ai luat zborul, ticălos sfânt! Îmi laşi caricatura unei lumi, drept moştenire? (Femeia se ridică, dând semne clare de nebunie.) În ce să cred acum, când mintea mea se pierde în bezna pustiului? Aripi negre, ca o cortină, acoperă orizontul...

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcia

Legata de un sentiment crud,
Ma contopesc intr-un mod armonios
Pe lemnul unei emotzii noi.
Prin nervuri de salcie,
Vibreaza cantece de cor.

Intind mana,
Prinzand un fir invizibil,
Firul unei amintiri,
Franturi din mintea mea,
Se nasc si se imprima in salcie.

Si cu mine, din tine,
Stau si scriu cantece
De dragoste pentru cei care,
Nu ii mai pot iubi.

Sufletul meu se inaltza,
In bratzele tale primitoare,
Salcia mea, protectorul meu.
Imi esti complice al sentimentelor.

Ma nasc in tine,
Reusesc sa ma imprim,
In tine, prin noi.
Distantza ce ar fi fost sa fie milenii,
Stralucind acum in esentza ta,
Eliminand vidul.

Pacea si linistea mea,
Toate gandurile mele
Se regasesc in tine,
Salcie....

poezie de Dorina Ardeleanu (29 martie 2011)
Adăugat de Dorina Ardeleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste eternă...

Dragostea mea, de atâţia ani,
Lângă tine sunt mereu şi voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.

Tunetul puşcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinţi,
Cu trosnete, din încheieturile,
armăturilor.

Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbeşti,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,
De aur care sclipesc în lumină,
Lămpii de carbid,
La tine totul e splendid.
Eşti frumoasă ca o zână,
Iar eu te iubesc aşa cum eşti,
Eşti iubită frumoasă mină.
În pieptul tău bat mii de inimi,
De oameni, de perforatoare,
Sau de diferite motoare.
Totul pulsează cu o frecvenţă
Regulată, care ne face, ca noi toţi,
Să te iubim mai mult,
Iar tu să fii mai atrăgătoare,
Să ne laşi să scoatem,
De la sânul tău comorile,
Ce stau ascunse de veacuri.

Trebuie chiar de nu vrei.
Noi vom învinge duritatea
Rocilor şi vom scoate la
Lumină, comorile tale,
Tezaurizate.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

În mână un buchet de flori din grădiniţă,
Şi-n ochi speranţe mari spre ziua ce-o să vină,
O văd cum iese-afară, frumoasă, în rochiţă,
Trotuarul e o scenă iar ea e în lumină.

O văd cum stă pe bancă şi-i tare fericită,
Şi mă apropii iar împins încet de dor,
Apare alt actor şi-i cântă, şi-i recită,
Iar eu rămân în spate un simplu spectator.

În mână flori uscate aşteaptă ziua care
A fost întârziată mai mult de zece ani,
Să fie-aceasta oare o noua încercare
Să le găsesc căminul acestor ochi orfani?

O văd pe-aceeaşi scenă în aceeaşi lumină,
Şi mă îndrept spre ea timid şi gânditor,
De unde-aveam să ştiu că el iar o să vină,
Şi eu o sa rămân acelaşi spectator.

O mână de ţărână aşteaptă să sosească,
O zi de bucurie pe scena asta tristă,
Ochii îmi sunt bătrâni şi-ncep să obosească,
Şi totuşi ei iubesc o singură artistă.

După atâţia ani îi jur inimii mele,
C-această zi va fi lipsită de regrete,
Îngenunchez pe scenă, şi lacrimile-s grele,
Căci la acest spectacol nu se mai dau bilete.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Urme de rugină
Pe neaua de crini ce luceşte
În sufletul alb,
Sângerând de decese,
De tăceri şi iubiri retroverse,
De creneluri pe care
Luna-şi aruncă iubiri trecătoare,
În panerul concav.
Un tomberon de iluzii,
Dureroase contuzii,
Flori de tei revărsându-se-n ploi,
Lumină şi pace,
În furtuna tăcerii ascunse,
Departe de sate şi case.
Biserici de vise
Mototolite de vânturi aspre şi reci,
O singură cruce
Pe umeri o duce,
Pe sterpe poteci,
Trecătorule, tu
Clopot vuind în adâncul inimii tale...
Un punct de rugină,
Inscripţionat pe vecie,
Pe tălpile goale.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvăşită,
I-auzi foşnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ţi curaj şi ai să treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

În urmă – un drum. În faţă – o cărăruie.
Casa, ca şi inima ta, răvăşită.
Cuvintele – bătute-n cuie.
Tăcerea – răstignită.

Lucrurile aici te-au iubit.
Ultima dată acum, le mângâi.
Parcă cineva apropiat ţi-a murit.
Iar tu încă nu ştii.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă paznicul depărtărilor tale

Fă-mă paznicul depărtărilor tale,
fă-mă să am pentru pietre-ascultare,
dă-mi ochi pe care să-i desfăşor
pe-a mărilor tale însingurare;
să însoţesc a fluviilor cale
şi de pe malurile-asurzitoare,
departe-n zvonul nopţii să cobor...

În ţările-ţi pustii să mă trimiţi,
de vânturi nemiloase răscolite,
cu mari mânăstiri ce stau ca veşminte
în jurul netrăitelor vieţi.
Acolo vreau cu pelerinii să rămân,
prin nici o amăgire despărţit
să nu mai fiu de al lor glas şi chip,
şi-n dosul unui orb bătrân,
s-apuc pe-un drum nebănuit.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie şi moarte, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poezia este fratele tău
şi sora ta
şi tatăl tău şi mama ta
şi toţi cei ce te conduc pe ultimul drum
să te boteze
cu gura ta
cu urechile tale
cu palmele tale de palmele tale
în care
te-ai strâns într-un pumn...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Doamne! Tusea ta ameninţătoare, tunetele tale parşive, ar trebui aranjate într-o singură gamă... De preferinţă, o gamă majoră. Nu prin volum sonor, Doamne, îţi vei convinge turma de oi, ci prin armonie divină. Filtrează-ţi, Doamne, tunetele prin tuburi de orgă! Numai orga e în măsură să ordoneze melodic halucinaţiile tale cosmice.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra timpului

Urmele paşilor tăi
sunt încrustate adânc
în zapada sufletului meu.
Te-am aşteptat o viaţă,
să-ţi odihneşti o clipă inima lângă inima mea,
desenând cu braţele aripi de îngeri.
Apoi ai plecat,
scuturându-ţi picioarele a blestem.
Clipe viscolite
vor troieni totul în uitare.
-Aşteaptă primăvara!
"îngână timid speranţa".
Primăvara?
Gheţarii veşnici ai indiferenţei tale
vor pluti pe apele sufletului meu
atât de reci... atât de grei...

poezie de Valeria Moroşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În visul meu,
urmele tale
s-au făcut păsări
pe retină...

îţi sunt femeia,
din care nu vor mai curge altele,
ultima ta casă
săpată cu mâinile
într-un poem...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judith: Îmi era teamă să ajung la patruzeci de ani şi să fiu singură, dar trebuie să fie mai bine să mor singură decât să rămân cu tine.
Alan: Acum parcă ai fi mama.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit prin mine

Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simţi absent, dar eşti acasă,
în adăpostul fiinţei mele.
Iţi sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iţi mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ţi umbrele răsfirate prin părul meu.
Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeţ flămând cu traista uşoară.
Iţi întind palmele pline de iubire
şi-ţi hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
şi adoarme-ţi temerile în ochii mei.
Iţi veghez liniştea în toate anotimpurile tale

poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate gândurile pe care le avem în legătură cu un rol, cu un spectacol, nu toate se transpun până la urmă în spectacol şi unele valori rămân afară. Pe mine m-a ajutat Dumnezeu să adun pe hârtie aceste gânduri. De fapt, nici nu sunt gânduri, sunt stări.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Într-un final
Ai tras tu mâna din mâna mea,
Căci dacă nu o făceai
Eu aş fi vrut să rămânem aşa etern
Într-o statuie a sufletelor.

Te-am îmbrăţişat
Pentru ultima oară,
Dar cât pentru o mie de ori.
Spaţiul dintre mine şi tine se "alungea"
Doar ca să mă "alunge".

Tot te privesc cu ochiul fix:
De ce să fi plecat tu?
De ce o minune să dispară
Când sunt atât de rare?

Adorm într-un somn "lung"
Căci "lung" mi-e dorul.
Mă "ung" cu amintirea
Firelor tale de păr de păpuşă,
Rămân pentru tine
Doar "un" băiat.
Şi răspunsul a rămas "nu".

poezie de Cosmin Druţă din Sunete Senzoriale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul mi-e ţesut din visurile tale

Somnul mi-e ţesut din visurile tale,
Gânduri ce se rup, firave, mici petale,
Iubirea noastră-i basm pe-o scenă teatrală,
Noi simpli actori cu chipuri reci de smoală.

Din clesidra vieţii un timp a mai rămas,
Se scurge şi acesta ca şi ultimul ceas,
Din noi rămân acum doar mici fărâme care
Se pierd odat' cu vântul ce suflă atât de tare.

poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

vis neterminat
aripi de înger
ecouri de lumină
mister şi speranţă
strigăt în neant

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!