Poliţista pe tocuri

Iubire-n suflet,
Lumină în priviri,
E numai zâmbet,
Adună amintiri...
Nimeni n-o indispune,
Are mereu voie-bună.

Fire veselă,
Inimoasă, sufletistă...
La ea totul e
Intotdeauna-n viteză...
Poliţista pe tocuri.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

colegă la scris
poliţista pe tocuri –
Ileana Nana

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul – poem diamant

Biciuind
în viteză
şuieră mereu asurzitor
când rece, când cald
"mătură" totul din calea sa
iar dacă se supără
se transformă repede
într-un uragan
ameninţător.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenei mele

Rodnică-n literatură,
O-ndrăgeşte orişicine;
De-o vezi, mică de statură,
Iar în inimă – iubire...
Cu drag, ea mereu împarte
Amintirile-ntr-o carte...

Nu poţi să nu-i faci pe plac,
Iar o carte ea ţi-a dat,
Chiar cu dedicaţie,
O pură declaraţie...
Lasă-n urmă orice durere,
E mereu numai un zâmbet,
Te priveşte cu plăcere,
Are dragoste în suflet.

Iubitoare de cuvinte,
Oferă-n dar multe momente,
Ninse cu flori şi sentimente.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţi rurale

Poliţista pe tocuri,
Te bagă în focuri...
Poliţista-n fustă,
La minte-i îngustă?

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lada de zestre

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină
timpul îmi e frate cu zorile darnice
ce m-au energizat cu prana divină.

demnă mă îndrept spre cele veşnice
ca floarea de lavandă cu mireasma fină
în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

primesc de la stele vise tainice
le-am adorat mereu cu iubirea senină
amintiri se-aprind ca nişte sfeşnice
lumina ce se naşte sufletu-mi alină.

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poem haiku –
lumină şi culoare
venind din suflet

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelabre de priviri

Mai adie cîteodată
Vântul astăzi crengile
În odaia ta curată
Înflorind izvoarele

Străzi de aer ni se adună
Printre zâmbete-nflorite
Bate apa dintr-o lună
Pin culori meşteşugite

Candelabre de priviri
Pe palme ne-au înflorit
Şi ne aşteaptă-n amintiri
Ca un soare-n răsărit

poezie de Ioan Daniel Bălan (5 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertisment (dedicat poliţistei pe tocuri)

Nană dragă, dacă vrei
Permisul ca să îl iei
Colegilor de condei,
Vor ieşi, sigur... scântei!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

rândunica veselă
nici nu-şi dă seama
că transformă noaptea în zi
înălţându-şi trilul
la ore total nepotrivite

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul pare identic. Şi ieri, ca azi, la fel ca mâine. Se repetă. Rutină... Ce se schimbă? Doar timpul. Sau nici el. Deşi trece, mereu în aceeaşi direcţie: înainte! Sau doar aşa pare. Nimeni nu-l poate întoarce sau opri. Nimeni nu-l poate înţelege. N-are legi! Nu se supune! El e timpul – eternul duşman şi aliat al tuturor. Nu stă în loc niciodată, chiar dacă uneori aşa pare. Aparenţe înşelătoare. Sau poate nu?...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paranormal – (OZN şi FLN)

Pescăruş în zbor,
Enigme rezolvând,
Stiinţa folosind,
Cugetând mereu
Asupra fenomenelor
Rămase nedesluşite,
Umbre din trecut,
Sentimente profunde...
Universul întreg,
Lumină şi întuneric...

Cu aripile larg deschise,
Ridicându-se deasupra valurilor,
Iubindu-şi toţi semenii...
Nimeni nu poate opri
Acest pescăruş temerar.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu Culman

Cumpătat şi iubitor,
Omenos, ocrotitor,
Rapid sare-n ajutor;
Nicicând răul nu doreşte,
Este aşa precum gândeşte,
La toţi dorind să le fie
Iubirea o veşnicie...
Un om pe placul oricui.

Cu o inimă de aur,
Un poet ca un tezaur...
Lumea toată-l îndrăgeşte,
Mereu luptă pentru bine,
Ar da totul de la sine...
Nobil suflet de artist.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elvira era mereu veselă, plină de viaţă. O adevărată bucurie s-o aibă lângă el, o adevărată desfătare, s-o vadă zilnic, o adevărată încântare, s-o audă mereu... Şi tot astfel, parcă fără a vrea sau măcar a-şi da seama, dintr-o joacă nevinovată, adolescentină, dar şi din nevoia de a nu fi mereu singur şi a avea alături pe cineva (cu excepţia vechiului său prieten, motanul Moţ), Dan Ullmann îşi crease mica sa familie, începând, timid, o viaţă de familist (cu tot ceea ce implica aceasta), cu micuţa Elvira, cu toate că ea nu devenise nicicând doamna Elvira Ullmann, rămânând mereu cu numele ei de domnişoară, Rezeanu...

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în arşiţa verii
gonind pe asfaltul încins
cu o viteză ameţitoare
maşina îşi pune toate speranţele
în roata de rezervă

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Şi timpul în neştire trece
Însă numai un singur dor
Cu viaţa timpul şi-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aş vrea să ştie o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viaţa merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Şi de ţi-ai pierdut dragul părinte
Inima-ţi plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O fiinţă a cărei vieţi s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Şi a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viaţa dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toţi ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viaţa pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Şi m-ai lăsat c-un singur dor.
Şi acuma orice veselie
E ca şi cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu eşti tot vie
Şi vei trăi o veşnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet şters să mai schiţez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înţeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu ştiu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Şi-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Şi nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieţii a-l seca.
Mai sunt mulţi care-mi sunt aproape
Şi unii chiar mă înţeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înţelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu eşti mereu doar lângă mine...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poneiul de foc trece
prin încercări dificile
ştiute numai de el,
dar găseşte mereu
calea spre izbândă

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

roboţi şi oameni –
cu priviri spre viitor
cenaclul SF

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercur

Mare negustor din Antichitate
E prima planetă,
Rotindu-se aproape de Soare
Cu o viteză uimitoare,
Uitând parcă să se oprească...
Repede-repede trece anul.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica – poem diamant

Cu
trupul mic
ca o săgeată
brăzdând cerul în viteză
se întoarce primăvara în ţară
revenind la cuibul ei
după o lungă
şi istovitoare
călătorie.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ly, cu timpul ai să înţelegi şi tu că, în ciuda aparenţelor actuale, Luci e totuşi deosebit, în felul lui. Nu ţi-a vrut niciodată răul.
Ly: Sper să nu te înşeli.
Lia: Ai văzut doar că a recunoscut totul în faţa celorlalţi, deşi nimeni nu i-a cerut acest lucru; nimeni nu-l putea obliga...
Ly: Şi crezi că a procedat corect? A vrut numai să demonstreze cât e de sincer, dar nu ştiu ce-a câştigat prin asta.
Lia: Poate că nimic. Dar a fost sincer şi corect. A avut curajul de a vorbi, de a recunoaşte totul. Altul, în locul lui, n-ar fi îndrăznit acest lucru.
Ly: Sigur; numai el, curajosul, eroul... Acum, cu acest gest, gata, te-a câştigat definitiv de partea lui, a întors totul în favoarea lui.
Lia: Nu vorbi aşa, te rog! Încearcă să fii mai tolerantă. Ai văzut că Mihai a înţeles totul şi nu mai e deloc supărat.
Ly: Foarte bine! Toleraţi-l voi, e comandantul vostru; eu nu sunt deloc obligată să-l suport... Îmi pare rău, Lia, dar nimic nu mă va mai convinge că şeful vostru ar fi o persoană atât de minunată precum vrea el să pară.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!