Omul are două facultăţi: facultatea de a gândi, facultatea de a vorbi. Nouă, românilor, ne-a lipsit cea de a doua până în decembrie 89. Acum o avem pe a doua, dar ne lipseşte prima care s-a pierdut în vâltoarea haoticului.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A absolvit două facultăţi de la distanţă. De aceea e aşa de departe de facultatea de a gândi.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai făcut facultatea în România, n-ai pierdut decât şansa de a face facultatea în România.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an

În lupta permanentă
Cu timpul,
Am câştigat
De două ori:
Prima dată
Până nu eram,
A doua oară
După ce
Nu am mai fost...
Între cele doua victorii
Am fost mereu
Învins.

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o mamă văduvă, care trăia împreună cu cele două fiice ale sale: Alda şi Hilda. Prima era urâtă, neatentă şi leneşă; în timp ce a doua era frumoasă ca soarele, atentă şi muncitoare. Mama o prefera pe prima fată, iar pe cea de-a doua o însărcina cu treburile cele mai grele din casă.

începutul de la Fântana fermecată de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personalitatea oricărui om se compune din două însuşiri, prima, capacităţile mentale, memoria, isteţimea, capacitatea de a fi atent şi de a se concentra (principalul, în cazul acestei însuşiri, concentrarea atenţiei), a doua, voiciunea cu care percepe conştiinţa idealului desăvârşirii. Prima e mereu mulţumită de sine, a doua mereu nemulţumită.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsesc pentru a doua oară uniforma regelui. Port din nou haine civile. N-am niciun venit. Locuiesc la un camarad care lucrează noaptea. Dimineaţa când se întoarce, îi las camera şi-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada examenelor. Una dintre disciplinele obligatorii este sociologia. Sunt foarte mirat că se face sociologie la Facultatea de filosofie...

Constantin Virgil Gheorghiu în Memorii (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două feluri în care viaţa poate fi trăită: prima este a gândi că nimic nu este o minune, a doua este a gândi ca totul este o minune. De ceea ce sunt sigur este că Dumnezeu există.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Mihai Cazac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iubeşti două persoane în acelaşi timp, alege-o pe a doua, pentru că, dacă ai fi iubit-o cu adevărat pe prima, nu te-ai fi îndrăgostit de a doua.

citat din Johnny Depp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o singură viaţă acum. Nimeni nu ne-o oferă pe a doua. Tot ce ne scapă printre degete e pierdut pentru totdeauna. După care mult din timpul care ne mai rămâne din viaţă îl petrecem căutând ce am pierdut şi credem că mai putem regăsi.

citat din Rosamunde Pilcher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facultatea şi doctoratul: ca la noi, la nimeni

Azi predau în facultăţi,
Multe, multe nulităţi,
Ba conduc şi doctorate,
Multe vite încălţate!...

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers, Recunoaşteţi personajul? (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi de primăvară

A doua zi de primăvară,
Se simte parc-ar fi din flori;
Se pregăteşte de cu seară
Pentru buchetele din zori.

Din prima zi de mărţişor
A doua stă s-o-nlocuiască,
Pe două martie, de dor
Florile-ncep să se pălească.

Dar ţineţi minte ce vă spun,
Pentru când se vor fi uscat:
Sacrificate din ajun
Au fost, însă nu s-au trădat,

Căci li se-aseamănă leit
Celor ce astăzi, îmbumbite
Bărbaţii toţi le-au dăruit:
Şi moarte stau neofilite

În ziua-n care le priveşte
Un ochi ce poate le iubeşte!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om merită o a doua şansă, chiar dacă pe prima nu a meritat-o.

citat din Nicu Stelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajungeam până departe cu anumite proiecte, dar apoi, dintr-odată, voiam să fac altceva. Mai aveam doar două credite până să termin facultatea. Doar două credite. Tot ce trebuia să fac era să scriu un eseu. Ce fel de persoană e un astfel de bărbat? Acel tip de bărbat mă sperie - este genul de om care lasă întotdeauna ceva neterminat.

citat din Brad Pitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trăieşte de două ori: prima oară în realitate şi a doua oară în amintire.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1959, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor româ­ni de la Bucureşti (din anul 1956), acad. Grigore Moisil (1906-1973), profesor de algebră la Facultatea de Matematica şi Fizică din Bucureşti, a înfiinţat pentru prima dată în ţară specializarea "Maşini de calcul", în această facultate. Programul acestei specializări era extins pe ultimii doi ani de studii (din cei cinci!). Disciplinele specializării au fost la început mai degrabă teoretice, dar pe parcurs profesorii au folosit şi experienţa Institutului de Fizică Atomică (IFA) care a construit primele maşini de calcul CIFA (Calculatorul Institutului de Fizică Atomică) (de prima, spre a doua generaţie!), începând cu anul 1956. Primii profesori au fost Paul Constantinescu şi Constantin P. Popovici, iar primii 10 absolvenţi (din anul 1961) ai secţiei au fost angajaţi cu precădere la IFA sau în institute de cercetare cu profil de inginerie electronică sau automatică.

Ion Văduva în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022 (mai 2021)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

Când mi-am pierdut întâia carte
şi m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranţa în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranţa... -

Uitat de fiecare frază
scuipat de literele şchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărţii
nici pierderile nu sunt otrăvite.

Aşa ajuns în ţara anilor din urmă
în ţara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în faşă
şi fericit şi plin de siguranţă.

Dar a venit tata şi când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-şi arma
şi a împuşcat cu două gloanţe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărţi.

poezie de Christian W. Schenk din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată.

Nichita Stănescu în Amintiri din prezent
Adăugat de Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima şi a doua

A urcat pe munte să culeagă ierburi vindecătoare;
La coborâre şi-a întâlnit fostul soţ.
A îngenuncheat şi l-a întrebat,
"Cum mai decurge viaţa ta?"

"Noua mea soţie, deşi face conversaţii inteligente,
Nu mă farmecă aşa cum o făcea prima soţie.
Ca frumuseţe sunt asemănătoare,
Dar în ceea ce priveşte binefacerile sunt diferite.

Noua soţie mă întâmpină pe drum;
Prima soţie mă întâmpina întotdeauna în uşa casei.
Soţia cea nouă este pricepută la brodatul mătăsii;
Prima era iscusită la cusutul hainelor.

O femeie poate broda într-o zi o palmă de mătase,
Dar tivi şi coase mai mult de doi metri de pânză.
Punând mătasea ei lângă cusătura ta:
Văd limpede că a doua nu se compară cu prima."

poezie de Autor necunoscut,sec.I î.e.n,China, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia din decembrie a fost o revoluţie comunistă împotriva camarilei comuniste. Asta o spun eu, Nicu Constantin. Nu ştiu ce zic alţii... şi nu mă interesează.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două inimi

Două inimi într-un singur piept, îşi împărţeau bătăile.
Una se satură şi decide să urce sus, în cap.
Îşi construieşte un întreg oraş, pe care îl înconjoară cu ziduri groase, din cea mai rezistentă pânză de aer.

Timpul trece...

Inima ce a decis să plece, măcinată fiind de singurătate, începe să îşi dea întâlnire cu prieteni invizibili; să îşi aducă singură ofrande; să cânte despre fericire, pentru a şi-o aminti.
În fiecare dimineaţă, de cum se deschid pleoapele, îşi repetă că "ştie ce face", minţindu-se fără să vrea.

Timpul trece...

Precum două păsări pe acelaşi cer, cele doua inimi nu se pot ignora la nesfârşit.
Prima ar vrea să vorbească, dar nu ştie limba.
A doua ar vrea să tacă, dar nu cunoaşte liniştea.

Timpul trece...

Până-ntro zi, când se opreşte-n loc.
Şi pentru câteva secunde, cele două inimi se privesc.
Una uitându-se în sus, cu modestie, cealaltă privind în jos, cu trufie.

De la această întâmplare, mult timp a trecut...
Şi adevărul e, că nimeni nu ştie să descrie exact ce s-a întâmplat, deşi mulţi au încercat.

Unii spun că cele doua inimi s-au privit, până când cea de sus a adormit.
Şi aşa de la înălţime a căzut, că s-a ciocnit de cea de jos... şi din doua inimi, Una s-a făcut.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!