Dragostea

Cu ea şi mâine-oi hoinări sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi...
Dar mă mai mulţumesc şi astăzi oare
Doar sărutări şi-mbrăţişări fierbinţi?
Ades, în loc să cugete, ea râde,
Săruturile-năbuşesc idei,
Totuşi iubesc, încă iubesc frenetic,
Făptura ei şi mersul lin al ei.
De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost -
Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea mă va privi ciudat
Şi lăcrăma-va, poate, în tăcere.
Îi va fi grea. Şi mie-mi va fi greu.
Voi îndura, gândind ce-o să urmeze.
Când urci pe munte, truda ţi-o înfrângi
Visând la piscuri, nalte metereze.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia timpului

1. Palmele

Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt
bătături mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la început
Le-a
întărit, topindu-li-se-n piele.
Ele îmi cer mai multă
încordare
Şi cer gândirii proaspăt înţeles.
Cerinţa
lor e mult mai hotărâtă
Când fruntea grea mi-o sprijină
ades.

Încep să bag de seamă, în sfârşit,
Că multe
îmi rămân neînţelese,
Că-n orice fapt sunt adevăruri
mari
De care-odată nu părea să-mi pese.
Încep să simt
înfriguratul chin
Al setei de-a cunoaşte-aceste taine,
De a nutri
spre ele-un dor flămând,
De-a le cunoaşte pure, fără
haine.

2. Dragostea

Cu ea şi mâine-oi hoinări sub
soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi...
Dar mă mai
mulţumesc şi astăzi oare
Doar sărutări
şi-mbrăţişări fierbinţi?
Ades, în loc
să cugete, ea râde,
Săruturile-năbuşesc
idei,
Totuşi iubesc, încă iubesc frenetic,
Făptura ei
şi mersul lin al ei.

De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost -
Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea mă va privi
ciudat
Şi lăcrăma-va, poate, în tăcere.
Îi va fi
grea. Şi mie-mi va fi greu.
Voi îndura, gândind ce-o să
urmeze.
Când urci pe munte, truda ţi-o înfrângi
Visând la piscuri,
nalte metereze.

3. Geografia timpului (1)

Schimb curgerea acum în
plan intens:
Geografia timpului e-n faţă.
Epoca mea e-aici:
câmpii şi munţi,
Diversitate vastă şi
măreaţă.
Sunt mii de râuri, unele curg drept,
Iar altele
pe căi ocolitoare,
Şi totuşi toate se
îndreaptă-acum
Spre marea mare, purificatoare.

Totu-mi părea
întâi învălmăşit.
Mergeam - dar unde, nu-mi păsase
mie.
Ştiam că-s tânăr, că iubesc
adânc
Tovarăşii de muncă şi mândrie,
Nu
cunoşteam primejdiile mari
Şi poate de aceea n-aveam
teamă...
Frumos mai e să zbori! Dar ce frumos
E-atunci când
zbori spre steaua ce te cheamă!

4. Geografia timpului (2)

Trecând prin timp, îl însemnăm sub pas -
Aşa îl
reprimeşte universul.
Dar însuşi timpul, când prin el
păşim,
Ne schimbă tainic inima şi mersul.
Nu
bătrâneţea, -n urmă alergând,
Spre moarte pasul cearcă
să ni-l poarte,
Ci doar maturitatea creşte-n noi
Şi ne
maturizăm până la moarte.

Din epocă, din zborul ei
şi-al meu,
Uzina e o parte, o arteră.
Nu fierbe-n doar fier
şi minereu,
Ci seve ce hrănesc această
eră.
Pulsaţiile ei se pot simţi
Până şi-n iarba
fâşâind sub coaste -
Cu ele-amestecate se aud
Pulsaţiile
noastre furtunoase.

poezie celebră de Nicolae Labiş din Primele iubiri (1956)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ea şi mâine-oi hoinări sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi...
Dar mă mai mulţumesc şi astăzi oare
Doar sărutări şi-mbrăţişări fierbinţi?

catren de Nicolae Labiş din poemul, Dragostea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost un băiat cuminte,
O persoană oarecare
Nu mai sunt cel dinainte
Ce-ai făcut cu mine oare?

Mi-ai răvăşit tot universul
Îngheţasem ca în vid
Îmi oprisem chiar şi mersul
Ce acum e mai rapid.

Sufletul mi-ai răscolit
Ce înseamnă asta oare?
Căci din nou mi-a revenit
A iubirii nouă floare.

Prin metoda îndrăzneaţă,
Cunoscută doar de tine,
Tu m-ai readus la viaţă,
Pentru a trăi şi mâine.

Câte zile vor mai fi,
N-am decât să-ţi mulţumesc
Doar aşa îţi pot plăti,
Şi în veci să "TE IUBESC".

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Dimineaţa, atunci când încă nu te-ai trezit
Eu stau lângă patul tău,
Te privesc,
Şoapte de iubire peste tine rostesc.
Tu ştii că lumea n-are ce să-ţi dea,
De ce alergi mereu spre ea?
Viaţa e pustie fără iubirea ta
Te iubesc, te iubesc, copilul meu
Chiar de încă pribegeşti,
Chiar de tu nu îmi vorbeşti
Te iubesc şi aştept,
Poate mâine ai să-mi vorbeşti
Şi ai să-mi spui şi tu, cât mă iubeşti.

poezie de Cosmin Repede
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii că te iubesc

Să ştii că te iubesc mai mult decât ţi-o spun
Te simt aici fără să am nevoie de cuvinte,
Să nu te prefaci că nu mă ai şi tu în minte,
Căci sunt jurământul florilor cu acelaşi parfum

În visul tău tresar când tu nici nu-ţi doreşti,
Să nu crezi că mă pierzi printr-o uitare
Sunt clipa sufletului ascunsă într-o floare
Lăsând iubirea mea sinceră s-o primeşti

Să ştii că te iubesc, chiar de nu ţi-o spun
Sărutul ce ţi-l dau în somn să-ţi aducă aminte
Că te iubesc fără să folosesc mii de cuvinte,
Că sunt şi rămân parfumul vieţii pe-al tău drum.

poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc

TU m-ai ajutat la greu
Nimic nu mi-ai cerut
Te-am căutat mereu
Durerea mi-ai crezut

Mi-ai dăruit sănătate
Îmi dai putere şi curaj
Să merg mai departe
Nu mi-ai cerut nici gaj

Inima mi-o dăruiesc
Pentru ceea ce-a fost
Astăzi îţi mulţumesc
Iubirea ta nu are cost

Spre tine mă îndrept
Doamne-ţi mulţumesc
O pâine eu ţi-am copt
În semn că te iubesc

Ingenunchez mă-nchin
Mereu dai cât pot duce
Mă chemi eu am să vin
Sufletul spre tine să urce

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (la interfon): Audrey, eu sunt. Nu ştiu dacă mă auzi, dar dacă da, te rog să nu te urci în avion, te rog. Sau ştii ce, dacă te urci în avion, e în ordine pentru că o să mă faci să conduc şi să traversez ţara asta şi să stau în faţa vilei părinţilor tăi în Beverley Hills până când o să-mi vorbeşti. Pentru că trebuie să-ţi spun că îmi pare tare rău pentru tot şi pentru că nu am fost sincer cu tine întru totul şi îmi pare rău pentru înclinaţia mea pentru femeile mai în vârstă. Doar că a fost un an foarte ciudat pentru mine deoarece în timp ce voi toţi plecaţi la colegiu, eu mă chinuiam să mă menţin pe linia de plutire. Şi crede-mă, nimeni nu îţi dă hărţi pentru drumurile mai puţin umblate. Trebuie să mergi înainte şi să porneşti la drum. Dar în cele din urmă singurul lucru pe care o să-l iau cu mine, singurul lucru pe care o să mi-l amintesc din acest an eşti tu. Eşti o persoană uimitoare, Audrey. Şi ai apărut atunci când credeam că nu o să mai iubesc niciodată şi mi-ai animat viaţa. Ştiu că noi doi nu ne cunoaştem prea bine, dar, deşi sunt sigur că aş putea trăi fără tine, totuşi nu sunt sigur că vreau asta. Aşa că asta e.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi, te iubesc! Te vei mira: "Şi azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aş vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunţă la trufie,
opreşte-ţi paşii singuri şi nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu şi tu vom şti,
în viitorul nostru împreună
în viaţa ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi şi vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de alex
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirei.

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama

Am să te iubesc şi dincolo de zi
Şi-ai să-auzi ecouri într-o noapte
Când în universul meu de şoapte
Am să-nvăţ din nou ce-nseamnă a muri.

Am să te iubesc şi am să-ţi scriu
Pe culori de toamnă înstelată
O scrisoare însă nesemnată,
Dar în mine va fi totuşi prea târziu.

Am să te iubesc mereu şi am să-ţi spun
Că în tresăriri de insomnie
În privirea mea- demult pustie-
Doar cu înserarea ta o să apun.

După tot ce-n noi a fost neomenesc,
După visul fără zbor în vreme,
Astăzi nu mai ai de ce te teme!
Teama nostră-nseamnă totuşi te iubesc!

poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poate fi

Privesc în urma mea şi tac,
ştiu că sunt lucruri ce nu-mi plac,
şi totuşi încă mai privesc,
La ce-am iubit, la ce iubesc,
şi poate pare nefiresc,
şi poate pare nebunesc,
Dar chiar şi astăzi te doresc,
Pe tine.

Cum pot iubi aşa ceva?
Nici eu nu ştiu, nu întreba...
Ci caută să înţelegi,
Şi mai cu seamă să dezlegi
Aceste vorbe zise legi,
Din care una s-o alegi,
S-o potriveşti, apoi să mergi,
Şi lacrima pe loc s-o ştergi,
Căci amintirea ce-o alerg,
Nu poate fi cu mine,
Iar amintirea ce-o alergi,
Nu poate fi
Cu tine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă, te trăiesc

Viaţa te- ntreabă
Ai trăit ai existat
Visezi noaptea albă
Iubire tu ai rezistat

Mereu te gândesc
Suflet eşti pereche
Prin vise de găsesc
În şoapte la ureche

Clipa a fost de-ajuns
Iubesc pentr-o vecie
Tristeţe te-ai ascuns
Rămâne doar bucurie

Astăzi te-am întâlnit
Şi mâine te iubesc
Şi ieri am fost fericit
Sigur viaţă te trăiesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...

poezie celebră de Nicolae Labiş din volumul: Lupta cu inerţia (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, mă iubesc mai mult ca ieri pentru că mi-am dat seama că merit să fiu iubită! Mi-am dat seama că doar eu pot să mă iubesc sincer şi dezinteresat, iar mâine mă voi iubi mai mult ca astăzi... Cine poate spune că nu există iubire sinceră?

Elena Bulancea (14 februarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului cu ochi de smarald

Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,
Pentru întâia oară un herald,
Ce din urzeli de vise-a răsărit.

Şi în a lui privire când mă scald,
Ştiu că la naştere mi-a fost ursit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,

Picând din ceruri al iubirii fald;
Rar limpede, ades nedesluşit...
Molaticu-i sărut dulce şi cald,
Unirea noatră a pecetluit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!

rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!