Ce-ar fi, peren să-ajungă-n timp și omul?
Să amorțească-n iarna lui, ca pomul,
Și să-nflorească iar în primăvară
Spre a primi în crug o nouă vară...
catren de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pomul vecinului
Pomu-acela am să-l tai,
Pare-a fi pomul din rai.
Căci, cu-n măr din el, vecina
Îmi tot caută... pricina.
epigramă de Gheorghe Pârlea (25 ianuarie 2023)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul simplu parcurge mai repede calea spre Dumnezeu decât eruditul. În timp ce inocentul înaintează fără tăgadă, savantul întârzie căutând dovezi. *.
aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos și Agape", 16 martie 2019
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Omul și pomul
Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-și arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!
Prețuind a sa avere,
Pomul ține la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Și dăruiește oricui!
Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Își apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!
Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
Să i-l lase în grădină,
Chiar de n-are nicio vină,
Din mocirlă-l bagă-n tină!
Cine-i omul, ce e pomul?
Omul se încrede-n Domnul,
Pomul știe stăpân omul,
Amândoi trăiesc sub soare,
Fiecare singur moare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă primăvară a venit
O nouă primăvară a venit.
Dar tot ninge ca în miez de iarnă
Și florile au înflorit,
Dar parfumul lor au miros de armă!
O nouă primăvară a venit.
Dar pământului parcă îi este teamă să înverzească,
Ca nu cumva să fie rânit.
De o armă rece omenească!
O nouă primăvară a venit.
Și trebuie să fie frumos, cald și bine,
Dar cineva pe pământ a hotărât!
Venirea primăverii s-o amâne.
poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături
Picătură de nectar
pusă într-un degetar,
fir de ploaie din uluc,
iarna asta un' s-o duc?
Peste hău și pe coclauri,
o s-o dau la doi balauri
să sufle pe la fereastră
mâțișorii să-nflorească!
Picături de chihlimbar,
strecurate din ierbar
înverzite în chemări
peste nouă țări și mari,
Să aduceți fir plăpând
să-l sărut pios, plângând,
c-am mai prins o primăvară.
Înger blând, încet strecoară
trupu-n floare, bunăoară,
lacrima să nu mă doară...
și mă leagănă în verde
să nu uit, dacă m-oi pierde!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea e o fereastră modulară deschisă spre patru zări geografice (cu intercardinalele lor) și trei dimensiuni temporale. Desigur, și cu două perspective pe verticală: una spre adâncuri, cealaltă spre înalturi.
aforism de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară '98
Vară, vară
Primăvară,
Toate plugurile ară,
Nu la noi, în altă țară
epigramă de Iulian Dămăcuș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "O luna albastra.." de Iulian Dămăcuș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ca și pomul din grădină
omul are rădăcină.
Pomul crește unde-l pui,
omul doar în țara lui.
catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Arar la noi de se întâmplă
Ca omul să-i găsească acul
Tic-tac-ului avid din tâmplă,
Să-nvingă-n lupta lui cu veacul.
catren de Gheorghe Pârlea (mai 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou început
Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.
Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.
Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.
Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.
Ape și văi forfotind neîncetat,
și zei, și demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spațiu, munții de timp
ce curg în astrale spirale.
O nouă Lumină se naște tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranță, o nouă Credință
în Omul cel nou, un nou Început!
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ce-ar fi
Ce-ar fi... să-mi spui că nu mă iubești
Să văd cât doresc să-mi devii
infinit
Ce-ar fi, dacă cuvântul meu ti-ar fi
surd
Să văd ce pot debita din absurd
Ce-ar fi să te orbesti de mine
Să nu mă vezi
Să privesc neclintit
Cât pot in cerșetor
Să te ador
Ce-ar fi... să nu mă poți iubi
Să simt că esti un cer
Să-mi cresc aripi din ce sper
Să-ti fiu cât timp
Mă vei iubi..
Ce-ar dori inima să-ți fi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârlică Ion a fost prins buzunărindu-l pe Pârlea Dumitru
Cazul nu e inedit.
Consecința-i e firească!
Vrând pe Pârlea să pârlească
El, Pârlică, s-a... pârlit!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 20 (decembrie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jos de-acuma, mască! Virusul slăbește.
Ne rămâne masca ce ne definește,
Cea care din față, ba și din profil,
Deservește omul, actor versatil.
catren de Gheorghe Pârlea (15 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jos de-acuma, mască! Virusul slăbește;
Ne rămâne masca ce ne definește:
Cea care din față, ca și din profil,
Ascunde vederii omul versatil.
catren de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu a creat omul, i-a dat și vorbirea cea aflată în consonanță cu paradisul edenic. Vulgarizarea graiului a început odată cu păcatul originar.
aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos și Agape"
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omu-n viață multe-nfruntă;
A fost timp când n-avea turtă
Și secatu-i-a izvorul
Cel mai greu tribut e... DORUL.
catren de Gheorghe Pârlea (2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgire
Sperând să crească-n rang ca vinul,
Își strânge omul anii berechet.
Se miră însă când vecinul
Îl strigă cu porecla... "moș Oțet"
paradox epigramatic de Gheorghe Pârlea (2020)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pomul și omul
Pomului îi stă bine cu roadele,
omului cu faptele.
La pom, florile rodesc,
la om, faptele vorbesc.
Așa dar,
și pomul și omul
își arată rodul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.