(...) acel punct mic pe pînza filmului, acel centru de lumină, care treptat creşte, se măreşte, se apropie, se desfăşoară, lărgeşte orizontul, cuprinde tot, şi pe tine deodată.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ciudat urmăreşti în tine cum creşte răul!

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul urâcios al doctorului Rim putea scuza oricât acel egoism al bunei Lina, care, în dauna preceptelor sanitare, vrea linişte. Acel Rim însă, ce se complăcea în rolul de bolnav, părea ciudat. Mini credea că recunoaşte la el simptomele "bolnavului închipuit", ce se amăgeşte şi pe sine şi pe alţii. Îşi prelungea parcă boala cu un supliment de pseudoîngrijiri şi cu o infirmieră nefolositoare.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mini se întrebase: ce fac? şi desluşise acel proces de emana-ţiuni şi dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieţei în afară, încă imponderabile dar care vor forma cîndva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc şi ale celui de carne.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zgomot şi mulţime sunt veşnic singură, şi acel eu care, paralel cu viaţa vieţuită, trăieşte în mine, e uneori cuminte, blajin, prudent, nu mişcă, nu suflă, de teamă ca cea mai mică adiere să nu mă turbure; alteori ridică în mine furtuni.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele împins de amor în obraz e culoare, în ochi e lumină şi în suflet parfum!

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei (Romanul Adrianei)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi fi cast când porţi, chiar neştiută, în tine, sămânţa păcatelor ce vei face.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Sephora)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fericire! Să scapi de tine, chiar provizoriu. Şi cine ştie peste cine să dai în tine.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoşi sunt oamenii pe care nu-i cunoaştem!

Hortensia Papadat-Bengescu în Autobiografie
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să porţi în tine o orchestră! Valuri de armonie să se înalţe şi să coboare ca jocurile mării! Ce obositor cântec! Adesea mă doare trupul de truda lui...

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile ochilor şi păcatul lor!

Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Ochii)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul de vină de el singur?

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un teanc de scrisori e un suflet.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâtul e totdeauna vinovat.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dau numai trecătorii.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supremul duşman al femeii e înduioşarea.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Ochii)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te iartă oamenii să ai aerul de a te deosebi de ei.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mini băgă de seamă că libertatea, pe care o lăsa altora, nu i-o precupeţea azi niciei nimeni.

Hortensia Papadat-Bengescu în Fecioarele despletite
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costel Petrescu la Casa Şcoalelor, asistînd de două ori Pe saptămînă, regulat, la conferinţele pentru adulţi ale profesorului Dimitriu de la belle-arte. Ar fi fost un haz cu spirite de care n-avea nici o poftă. Costel Petrescu se trăgea dintr-o familie de dascăli ; tatăl lui, al treilea din neam, era dascăl la Biserica Domnească din Brăila şi avea ceva pămînt la ţară. Mama lui fusese institutoare în comuna unde aveau acel pămînt; după căsătorie demisionase...

Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

urât

Urâtul e sufletului ce e locurilor, pustiul.

definiţie celebră de Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba strigi nevoia ta celor ce nu vor să audă.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!