Mini căută în aer spînzurătorile. Intîlni, zvelt și smălțat cu crini de porțelan, stîlpul telegrafului. Firele diafane palpitau și muzica lor fină o auzeai ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cînta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mini băgă de seamă că libertatea, pe care o lăsa altora, nu i-o precupețea azi niciei nimeni.
Hortensia Papadat-Bengescu în Fecioarele despletite
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" - observă Mini cu limba lată de bronz grav și sonor, bătu un sfert. Mini fixă pendula. Era o mobilă demodată dar frumoasă și de calitate bună ca tot restul.
Hortensia Papadat-Bengescu în Fecioarele despletite
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" - observă Mini cu limba lată de bronz grav și sonor, bătu un sfert. Mini fixă pendula. Era o mobilă demodată dar frumoasă și de calitate bună ca tot restul.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la pendulă, unde minutele treceau încet firește din cauză că pendula cea veche le suna mai rar, deprinsă cu timpuri mai dj-moale Mini își mută ochii pe pianul mare, negru, strălucitor. Un toute-queue care ar fi ocupat, întreagă, o cameră modernă, dar care, în colțul hall-ului vast, sta grav, ermetic, izolat sub șalul de Persia, în adevăr minunat, ce-1 acoperea.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrăinate și ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, păru lui Mini același, din fericire pentru adaptarea ei și din nefericire pentru eventualul lor portretist.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mini credea că în ținutul propriului tău suflet poți adăposti o întruchipare fericită, în care să recunoști și să iubești marile calități de coordonare și armonie, care fac ca universul să plutească sigur și fericit.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi! Trepte de marmoră afară. Arhitecții ăștia! Risipă!... Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acea uscăciune a sufletelor era azi un ce material care molipsea atmosfera din jur. Mini căutase tot timpul, în chip inconștient, apărare împotriva acelei uscăciuni; simțise o nevoie permanentă să atingă lucruri netede și reci, porțelane și cristale.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de grădini, orașul începea să se deslușească la lumina nopței, de pe care pîcla se desprindea în fășii leneșe. Mini ajunse în prag. Mai privi o dată înapoi orașul, așa cum le întorci după o ființă scumpă!
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui...
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e omul de vină de el singur?
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere.
Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu ochii pentru a se feri sau apropia, după nevoie, de lucruri sau oameni.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mini se întrebase: ce fac? și deslușise acel proces de emana-țiuni și dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cîndva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de aci, care usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mîini sufletul, pe netezimea milostivă a obiectelor din jur. Mini credea cu convingere că imensa fermentație a existenței își risipește în jurul ei substanța, o amestecă cu inerția relativă a lucrurilor ambiante.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mini trăise acele nevoi materiale ale impresiei, fără să-și dea seamă de ele decît atunci cînd se închegaseră într-una prea evidentă; cînd, la dejun, îmbrățișase cu două mîini avide paharul, în care abia se turnase băutura proaspătă și acest gen spontan și neprotocolar atrăsese privirea ironică a lui Nory, care îi azvîrlise din ochi un: ce faci?
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoși sunt oamenii pe care nu-i cunoaștem!
Hortensia Papadat-Bengescu în Autobiografie
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracterul urâcios al doctorului Rim putea scuza oricât acel egoism al bunei Lina, care, în dauna preceptelor sanitare, vrea liniște. Acel Rim însă, ce se complăcea în rolul de bolnav, părea ciudat. Mini credea că recunoaște la el simptomele "bolnavului închipuit", ce se amăgește și pe sine și pe alții. Își prelungea parcă boala cu un supliment de pseudoîngrijiri și cu o infirmieră nefolositoare.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ce greșeală s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un șipot prins între stânci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină de el singur? Din picătura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea de lanțul nesfârșit al eredităților?
De ce poartă el pedeapsa atâtor dorinți de care nu are vină?
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare și viața lor internă. Dacă nu scriu încă de ei nimic, e fiindcă sunt la o epocă când sunt absorbită prea viu de mine. Cât va mai ține? Nu prea mult.
Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!