Dor de el ...

Mi-e dor de el, cum pietrei din albia secată,
îi este dor de râul ce o-nfiora odată.

distih de Mihaela Banu (18 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.

Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Şi care-n carnea ta simţ chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.

Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toţi spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.

poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel din urmă altruist?!

Mi-e sufletul mai gol şi trist
Şi gustul vieţii amărui.
De-o vreme umblu ca silhui.
Sunt cel din urmă altruist?!

Mă uit la clici de nesătui,
Ca la o mină, un genist.
Mă simt ca bietul pianist,
Cântând şi fals şi nimănui.

Secată mi-este călimara
Şi muzele m-au părăsit.
Cei ce-adevărului trag scara,

Cu-a lor minciuni m-au asurzit,
Ducând spre nicăierea ţara,
Pe drumuri de nedesluşit.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e foame de-un colţ de iubire.
Mi-e sete şi-aş bea fericire.
Oglindă-ncropindu-mi din chipuri,
Văd lacrima-mi scursă-n nisipuri.

catren de Mihaela Banu (31 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

O piatră, care se rostogoleşte de pe un vârf de munte,
în mod aparent doar cade. De fapt, ea caută în adânc
sensul vieţii. Ea sfârşeşte prin a se scufunda pentru a
deveni piatră de râu, memorizând istoria în fosilă.

Această piatră are sentimente. Ea simte lacrimile
timpului, dar şi picăturile de ploaie. O piatră de râu
străluceşte veselă în lumina soarelui, dar este
tristă în umbra muntelui, extrem de melancolică

în lumina lunii şi visătoare noaptea, în special
atunci când râul o îmbrăţişează cu undele sale.
Această bucată de stâncă rămâne singură în
albia secată a râului mult timp pentru a reflecta

asupra propriei ei existenţe. Ea este aceeaşi piatră
care se crapă, aceeaşi, care este zidită în altarul
pentru jertfă, sau aşezată de Iisus în capul unghiului.
Dar, uneori, ea poate deveni simbolul pietrei filozofale,

sau chiar vârful unei piramide. Indiferent de structura ei,
ea nu va putea fi îndoită şi nu-şi va schimba esenţa,
pentru că orice piatră este şi rămâne întotdeauna o
parte din muntele de care se desprinde.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu râul tău, tu matca mea

Când ziua-n zare se pierdea
Şi nebuneşte-am alergat,
Sub boltă ne-am îmbrăţişat,-
Eu râul tau, tu matca mea

Şi sub un cer crepuscular,
Sclavi ai temeinicei ardori,
În inimă am strâns comori,
Sub luna-n ultimul pătrar.

Ne-am deşteptat, în zori, bogaţi
Nu în strânsură, ci-n iubiri,
Ce între maluri de trăiri,
Ne vor purta îngemănaţi.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ţi-e frică ...

Mă-ntorc în zori de la agapă;
Mi-e frică de urmări, sunt fiert.
Noroc că soaţa mi-e mioapă
Da-i rău, că-n izuri e... expert.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covor de toamnă-
îngălbenite frunze
luate de vânt.
*
Firul de apă-
în albia secată
peşti în agonie.
*
Pe o alee
mirosul florilor de tei
trezind amintiri.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din albia Nevei

Scrisoare din albia Nevei
Mi-e locul acesta mai cald
Barcazul şi-o lavră-adormită
Cu streşini răsfrânte în alb

Scrisoare trimisă în noapte
Bătută de vânt la răscruci
Din locul acela pe care
N-ai mai putea să-l ajungi

Beau ceaiuri cu palma la tâmplă
Tresar parcă-aş vrea să mă strâng
Dar ceasul din urmă îmi strigă
Aşează-te naibii la rând

Acolo-am ajuns primăvara
În franjuri şi fără rabat
Departe în albia Nevei
Acolo mi-e parcă mai cald

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima o primăvară ...

Mi-e inima o primăvară
Mustind de culoare şi-n seva,
Ce curge şi mă înfioară,
Ţintit fost-am de Kamadeva.

Săgeţile lui date-n floare
Străpunsu-mi-au inima-n grabă,
Trezind sentimente bizare
Ce n-au un răspuns, dar întreabă:

Pe cine iubesc şi mi-e dragă?!
Ce cale mi-e dat a străbate?!
De ce inima mi-e pribeagă
Şi tremură de voluptate?!

Răspunsul mi-l dă anotimpul
Când tot ce e viu înfloreşte.
De-atâta uimire şi timpul,
O clipă în loc se opreşte.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul fără moarte

Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Priveşte râul fără moarte
Cum seva blândului apus
Pe rana lumii îl împarte.

Nu este leac, nici vindecare
Să tragă râul în pământ
Că dintre toate câte sunt
Doar râul arde şi ne doare.

Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Să scriu cu virgule, frumos,
Să călăresc mustangi de tablă
Trecându-mă pe moarte-n jos.

Coioţi ce ronţăiţi pustiu
Prin cârpa neagră nu vedeţi
Că albia acestui râu
E numai oase de poeţi.

Că stirpea morilor de vânt
Se-ngraşă zilnic cu o moarte
Când apa râului tăcută
Pe rana lumii se împarte.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pragul sufletului meu

Stau pe pragul sufletului meu.
Să păşesc sau nu într-însul oare?!
Nu va fi motiv de întristare,
Rătăcind prin el ca Odiseu?!

Şi crezând că le ştiam pe toate:
Lacrimi, zâmbet, vaiet, bucurie,
Înţeles-am că străin mi-e mie
Cu durerile în el răbdate.

Aş fi sters tot ce a fost şi doare
Şi-aş păstra seninul liniştit,
Al iubirii fără de sfârşit,
Ce mă încălzea cu-a ei dogoare.

Să fie leac şi cine a adus
Ăst cânt de dulce alinare,
Ce râul clipelor amare
Între pământ şi cer a descompus?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de noi

Mi-e dor de noi, atât de dor,
Mi-e dor să mai visăm în doi.
Sub grea povară mă-ncovoi,
M-apasă doru-ţi călător.

Tot frigul ce-l purtăm în noi
E-atât de crunt răvăşitor,
C-aud cum simţurile-mi mor
Sfârşind cu lacrima-n noroi.

Cât de departe eşti nu ştiu,
Dar nu-ncetez să te aştept,
Sperând s-ajungi într-un tarziu.

Cred că nimic n-ar fi mai drept,
Înger să-mi fi, demon să-ţi fiu,
Când m-oi culca la al tău piept.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e viaţa un bâtrân hulub,
Cu aripi frânte, ostenite,
De-atâtea zboruri ne-mplinite,
Ce greş le-a dat orice cherub.

catren de Mihaela Banu (1 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de dorul tău vibrând,
La mine, într-un colţ de gând.
Iubesc! Iubeşti? Să mai rămân,
Închis în trupu-mi prea bătrân?!

catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sete mi-e când nu-s cu tine!
Mi-s buzele nesărutate...
De le-aş sorbi pe săturate,
Rămâne-un dor nestins în mine.

catren de Mihaela Banu (12 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul ...

Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium şi pustie,
E uragan, taifun şi vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare şi nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neştire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-şi saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare şi speranţa, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânţată,
Din care mugurii capul să-şi scoată.
Ca grâul ce renaşte din sudoare,
După o îndelungă aşteptare.
Mi-e sufletul ca stolul de cocori,
Ca cerul dimineţilor cu nori,
Ca stelele zâmbind sub clar de lună,
Ca vânturile prevestind furtună.
Mi-e sufletul fluid şi volatil
Şi schimbător, cu toane de copil,
Tânjind după iubire şi alint,
Ce fericesc inima şi nu mint.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul poartă şi lacrima pietrei.

aforism de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e portativul vieţii plin de note,
Dar partitura murmură-n surdină.
De nu mă năpădeau stranii marote,
Mi-era întreaga viaţă o grădină.

catren de Mihaela Banu (14 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor! ...

Mi-e dor de veri cu lacuri nesfârşite
Ce-n flori de nuferi au sădit lumina,
De crinii ce-au înmiresmat grădina,
De flori de mac prin lanuri rătăcite!

Mi-e dor de trandafirii albi din glastră,
De tufele albastre de verbină,
Să văd ciorchinii grei de la glicină
Ce îmi aduc seninul la fereastră!

Mi-e dor de râurile de petunii
Care-au făcut risipă de culoare,
Pictând cu-o nuanţă fiecare floare
Şi împletind o punte-n noapte lunii!

Mi-e dor de veri cu zvelta lor lavandă,
De spicele ce freamătă-n câmpie,
Să gust din tihna răsărind din glie,
Pierdută-n balansoarul din verandă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!