Silabe

Primăvara îmi ciuguleşte din palmă
ca un porumbel sălbatic.
Am dezghiocat atâtea poezii
şi boabe dulci i-am dat,
aşa încât,
cu uguit prelung,
mi-a adunat în jur
puzderie de anotimpuri cereşti.
Parcă aş fi în mijlocul
unei înaripate constelaţii!
Nu mi-este teamă că nu mai prididesc
de-atâta muncă,
ci teamă mi-e că nu-mi vor mai rămâne
decât
silabele amare de poezie...

poezie de Nela Talabă din E
Adăugat de Nela Talabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temerile unei pietricele de praf de stele

Mi-e teamă că ne vom pierde,
printre mii de semnale şi unde,
explorând atâtea planete şi stele,
miliarde pietricele minuscule.

Mi-e teamă că Universul
e aproximativ infinit
că-n ecuaţia iluziei
nu e nimic greşit.

Mi-e teamă că ne vom pierde
în iubiri terestre.
Mi-e teamă că ne vom aprinde
în lumini interstelare.

Mi-e teamă de teama din noi,
în cele din urmă stim amândoi,
cât de firave sunt două pietricele,
iluzii din particule de praf de stele.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei stele căzătoare...

E ziua când linia orizontului vieţii
mi-e plină de câini albaştri.
Nu mă latră,
Nu-mi cer nimic,
Ci doar s-au adunat grămadă
Şi-nclină balanţa
Mult dezechilibrată
Care mă făcea să văd pe dos
Răsăritul şi apusul.
Nu ştiu cine i-a trimis,
Dar ştiu că timpul pe care îl trăiesc acum
E acelaşi cu cel pe care l-am trăit
În respiraţia ta,
Că-i inutil şi fals apusul tău:
Tu doar te-ai dus ca să răsari
Pe un alt cer din viaţa mea...

poezie de Nela Talabă, traducere de NELA TALABĂ
Adăugat de Nela Talabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara viitoare...

Au obosit de-atâta vară stejarii,
încât secundele abia mai ticăie pe ramuri.
Driade sfioase, lunatice, cu chipuri străvezii ca aerul,
cu degete de ceaţă,
ies de prin scorburi
şi-ncearcă în zadar să-i încălzească la sân.
Le freacă mâinile-ngheţate,
le şoptesc în ureche eresuri
de la-nceputul lumii,
cercând din greu să le aducă
verdeaţa în obraji.
Dar e-n zadar.
Suflarea lor vârtej de gheaţă e
şi, învolburate, înfrigurate,
transfigurate-n frunze palide sau sângerii,
secundele pădurii se desprind de pe ramuri
şi cad
ca dintr-o clepsidră spartă
în braţele de mamă, calde, ale pământului.
Şi astfel timpul capătă o consistenţă de lut,
în timp ce sufletul copacilor rămâne impudic dezgolit,
prins între oglinzile întunecate
ale cerului de toamnă cu multe lacrimi
şi mai puţine stele.

E toamnă în pădure iar, iubite,
dar cerul din inima ta rămâne neschimbat
şi mă-ncălzeşte cu-aceleaşi stele,
dorul tău îmi cântă
cu-acelaşi murmur de frunze verzi,
harfa ta e aninată în aceeaşi poezie
ce naşte primăvara viitoare.

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin

Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin -
Mi-e teamă de Omul Tăcut -
Pe Vorbăreţ - pot chiar să-l întrec -
Mă întreţin oricând c-un Limbut -

De cel ce drămuieşte Vorba
Când Alţii - vorbe risipesc -
Mi-e teamă - şi-s prevăzătoare
Este un Om Ales

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi e frică de moarte, aş putea spune că nu-mi e teamă de nimic tocmai pentru că mi-e teamă de orice.

Gheorghe Truţă în Pagoda (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greşelilor ce le-am făcut...

Mi-e teamă de tot neştiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viaţă ghidează;

De vântul ce-n braţe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o şoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătaţi de visul dintâi.

Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.

Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găseşte sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunţând să-şi afle menirea...

Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând paşi spre viaţa de-apoi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-e teamă de fântână
Ea e bună şi mă-adapă,
Teamă mi-e că îndemână
Nu prea am de-a scoate apă!

Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Mihai Bercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă de întuneric, mi-e teamă de umbre. Dar am o minte care străluceşte, aşa că am parte tot timpul de lumină.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-e teamă de singurătate. Mi-e teamă să trăiesc amăgindu-mă, văzând realitatea aşa cum mi-ar plăcea să fie, şi nu cum este cu adevărat!

citat din romanul Adulter de Paulo Coelho (2014)
Adăugat de Georgeta Jenei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Mi-am jurat că nu voi mai merge niciodată la vânătoare.
Dean: O, haide, nu era uşor, dar nu era nici chiar atât de rău.
Sam: Serios? Când i-am spus lui tata că mă sperie chestia aia din dulap, mi-a dat un pistol.
Dean: Şi ce vroiai să facă?
Sam: Aveam nouă ani. Trebuia să-mi spună, "Să nu-ţi fie teamă de întuneric."
Dean: Să nu-ţi fie teamă de întuneric? Cred că glumeşti! Bineînţeles că ar trebui să-ţi fie teamă! Doar ştii ce se ascunde acolo!

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Aici sunt 82 de scrisori, şi te au pe tine ca destinatar. Le-am scris vara asta. Una pe zi, dar nu le-am trimis niciodată, pentru că mi-a fost teamă. Mi-a fost teamă că mă trezesc din nou cu inima frântă. M-ai rănit foarte tare. Mi-a fost teamă că mă voi simţi vulnerabilă. Mi-a fost frică de tine şi de sentimentele pe care le am pentru tine. Ştiu că asta nu mai contează acum, dar m-am gândit că ar trebui să ştii. Aşa mi-am petrecut vacanţa, dorindu-te... Dar mi-a fost frică să recunosc.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul de final

O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preţ de dragoste şi dramă
Plăsmuit de alchimie.

Nu vreau nicio părtăşie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.

Cu nespusă viclenie
Inchiziţii mă reclamă,
Le desfid, căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.

O să mor în poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul de final

O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preţ de dragoste şi dramă
Plăsmuit de alchimie.

Nu vreau nicio părtăşie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.

Cu nespusă viclenie
Inchiziţii mă reclamă,
Le desfid căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.

O să mor în poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul prostului fudul

Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
Nici omu-nţelept nu-i destul,
S-o tragă la mal ca pe-un fleac.

De-l cheamă Ion, Fritz, Abdul,
Se-nfoaie de zici că-i gânsac.
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.

E sigur, tenace, credul.
Idei fixe are-n dovleac.
De specia asta-s sătul,
Că-mpuie ca orice gândac.
Mi-e teamă de prostul fudul.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă!

Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Şuvoaie pestriţe se scurg împrejur
Şi nici nu mai ştiu de mi-e rău sau mi-e bine.

Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala şi ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.

Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...

poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi primăvara zâmbeşte

Ninsori de magnolii
Se strâng incolor
Cu umbra privirii
În palmă
Vrăbiile s-au ascuns
În tranşee de dor
Fluturii lenevesc
Prin cotloanele bleau
Ale veşniciei
Şi primăvara zâmbeşte
De sub zăpezi
Nu aveţi teamă
Mâine orice s-ar întâmpla
Fiecare femeie
Va primii un mărţişor.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi primăvara zâmbeşte

Ninsori de magnolii
Se strâng incolor
Cu umbra privirii
În palmă
Vrăbiile s-au ascuns
În tranşee de dor
Fluturii lenevesc
Prin cotloanele bleau
Ale veşniciei
Şi primăvara zâmbeşte
De sub zăpezi
Nu aveţi teamă
Mâine orice s-ar întâmpla
Fiecare femeie
Va primii un mărţişor.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aşteaptă o barcă la mal...

M-aşteaptă o barcă la mal...
A înverzit de-atâta aşteptare,
tăcută
răbdătoare,
sub anotimpuri ce se derulează
ca un film
cu multe, prea multe episoade,
cu multe, prea multe primăveri...

Lopeţile-i sunt crengi acum,
dau muguri,
înfloresc,
rodesc...
E plină de cuiburi
barca mea,
e plină de culoare,
de miresme,
de triluri fermecate.
Până şi timpul s-a cuibărit aici
şi aripi dă secundelor
ce zboară în lume
ca roiuri nesfârşite
de lilieci bezmetici...

Dar nu...
Nimic nu poate
aduce uitarea:
m-aşteaptă o barcă la mal,
tăcută, răbdătoare,
m-aşteaptă,
deşi chemări îmbietoare
aude mereu
de dincolo de zare...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, te rog...

vino, te rog, haide, dă-mi mâna,
ţi-aş ţine-o o clipă ca totdeauna
şi-aş pune pe-o rază o floare culeasă,
cu ea răsăritul să-ţi intre în casă

vino, te rog, haide, dă-mi mâna
şi ochii mai dă-mi, eu să-ţi dau luna
şi zâmbetul tău acela, şăgalnic,
dă-mi-l te rog, să-mi zboare amarnic

vino, te rog, vino, n-ai teamă,
întinde o mână să-mi mângâi o rană,
să mângâi un vis care nu-mi doarme,
mă ţine în noapte şi spune,, of... Doamne"

vino, te rog, încearcă, fă pasul,
mie mi-e teamă şi-mi tremură glasul,
mi-e teamă să spui iar vorba ciută,
,, nu te iubesc, eşti o nălucă"

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!