în vremuri greu încercate
toate gândurile de mai bine
alunecă încet într-o prăpastie adâncă
unde viața și moartea se izbesc de stânci
și de unde doar speranța mai scapă
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe unde trece sabia
Greu mai scapă cineva
Și pe unde trece tunul
Rar mai scapă câte unul.
catren de David Boia (12 ianuarie 2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să fii acolo
Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poți rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrățișează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poți să admiri imensitatea,
acolo unde
poți învinge moartea.
Doar acolo
poți îmbina
viața spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poți primi
lumina credinței
sevă a ființei.
Doar acolo poți avea
împliniri spectaculoase
și schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.acolo unde piscurile străpung cerul
pe crestele celor mai înalți munți
cu cel mai performant binoclu
încerci să zărești iluzia speranței pierdute
în prăpastia adâncă a nepăsării
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăpastie de unde strig
Degeaba merg, nici un drum
nu vrea să mai știe de mine.
Prăpastie de unde strig
este mila
prin care vremelnicia
sapă cu lacrimile mamei
tuneluri infirme.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine încet amurgul
Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?
Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde cad anii când se duc?
Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început sămi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care sau contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat.
Timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios.
Ce mai aștept să fug la Histria!?
Unde ziduri albe, prăbușite
umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
cu cimentul și chirpicul.
Unde picioarele elefanților sunt suporturi din sticlă și lemn
în temple bine măsurate
și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu
de unde bine văd
ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră
iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule.
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
ca într-o cartelă matematică, este peren.
numai prieteniile se duc și vin,
și iubirea difuză... în orice ipostază!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat, timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios. Ce mai aștept?
Să fug la Histria!?
Unde ziduri albe prăbușite,
Umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
Cu cimentul și chirpicul?
Unde picioarele elefanților sunt suporți de sticlă și lemn
În temple bine măsurate,
Și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu,
De unde bine văd,
Ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră,
Iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule,
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
Un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
Ca într-o cartelă matematică, este peren.
Numai prieteniile se duc și vin.
Și iubirea difuză în orice ipostază!
poezie de Aurel Avram Stănescu
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh! cât de bine știi
Mi-am rătăcit gândul
Într-o zi din luna martie
L-am căutat în nenumăratele
Poeme de iubire
Dar l-am găsit înlănțuit
În amintirea unei clipe
Oh! cât de bine știi
Cât arde locul
Unde dragostea a copilărit
Mi-am rătăcit amintirea
Căutând-o în lunile ce au urmat
Dăruind-nopților povești
Scăldate în râuri de dor
Oh! cât de bine știi
Cât doare locul
Unde dorul și-a făcut albie
Mi-am rătăcit zâmbetul
Într-un colț de suflet
Mirosind a sare
Oh! cât de bine știi
Cât de sărate sunt lacrimile
Născute din dor
Mi-am rătăcit iubirea
Într-o inimă de gheață
Dar gândul amintirea și zâmbetul
Vor naște speranța
Ce mă va ajuta s-o regăsesc
Oh! cât de bine știi
Cum speranța transformă gheața
În bulgări de vise scăldate în soare
Oh! cât de bine știi
Și totuși mă lași să iubesc
INIMA MEA
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu toate scoicile au perle
doar cele mai rare
și greu de găsit
de aceea sunt
foarte valoroase
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
apus de soare
cu toate pânzele sus
vasul "Speranța"
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cuvintele mele,
adesea fără noimă
nu se fac auzite
decât în vis
când tăcerea absurdă
cuprinde tot trupul,
iar gândurile zboară
plutind spre infinit.
Peisaj feeric
cuprins de amorțeala
unui somn adânc...
și totul străbate printre pleoape
dincolo de realitate
când noaptea ne-mbie
pe tărâmul viselor
unde totul este uitat
în tăcerea cuvintelor nerostite
de glasuri necunoscute...
e noaptea adâncă
a sufletelor noastre
și plină de stele
ce timid sclipesc
în bezna uitării
și a nemuririi.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu voie sau de nevoie
întotdeauna omul nîndreptățit
se ascunde cu totul în sine însuși
își adăpostește durerea care-l roade în trup
uneori își ascunde visul de văzul, auzul și mirosul lumii
se preface într-o apă liniștită și întinsă
pe care nici nu știi când te înhață vârtejul morții
sub tălpile sale pământul e nesigur, alunecă
pașii trebuie măsurați și făcuți cu atenție
gândurile nu trebuie spuse mai degrabă simulate
tot ce mișcă conține mai multă primejdie
noi vedem doar aparența lucrurilor
însăși viața e un fel de închisoare
în care ești pus în lanțurile situațiilor posibile
numai moartea îți dă libertatea deplină
când poti pleca singur, repede unde vrei
și toți te iartă pentru greșelile comise
cu voie sau de nevoie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
de Crăciun aș vrea să ajung
pe planeta unde iarna e rece
miroase a brazi și zăpadă
iar peste toate acestea
se așterne iubirea
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul trecerii prin lume
Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veții sens ce ni-l urzim...
Ce e lumea nu-nțelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.
Noi suntem tentați să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luați în zbor... de Heruvim.
Cine suntem și unde mergem?
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
într-o lume abstractă
ce sfidează toate legile fizicii
nimic nu are sens
doar iubirea
însuflețește totul
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cerul plin de nori pufoși
alergând în toate direcțiile
pe unde îi poartă vântul
și prinzând diverse forme
ce alimentează fantezia copiilor dornici de aventuri
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Undeva departe, unde-i veșnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde și nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc și poezie,
Unde ochiul vede numai frumusețe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandrețe,
Unde noi miresme nasul ți-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simți cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire și-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.
poezie de Octavian Cocoș (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Eu obișnuiesc să lucrez pe computer.
Lucian: Eu, nu. Iar cu mine, vei lucra pe foi, ca să și înțelegi ceva; nu folosind computerul. Iar pentru început, rezolvă problemele și exercițiile astea.
Mihai: Mamăă, dacă-mi dă așa ceva la examen, sunt o cauză pierdută. Sunt în pom și pomu-n aer... Rămân, cum prea bine zicea colegul tău, Alex, doar un ex-campion mondial...
Lucian: Lasă ce zicea Alex; apropo, acum e și colegul tău, nu doar al meu... Normal, n-o să vă dea așa de greu la examen, dar aici, așa-ți dau eu. Unde nu înțelegi, întreabă-mă; am să încerc să te lămuresc. Hai, la treabă!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De copil visam la flota mea
am sacrificat câteva caiete de matematică
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper să nu mai aterizeze niciodată
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima dată
încă mai știu să fac crucișătoare
cuirasate și tot felul de monitoare
închizând ochii
văd speranța cu toate pânzele sus
și pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fără escală în lumi noi nouțe
unde pot fi zeu pentru o zi
să fac trafic cu băștinașii
să le ofer câteva iluzii
despre viața de dincolo de moarte
tot de copil nu știam unde începe realitatea
și nici acum nu mă interesează
ce a fost fluturele înainte de a fi așa frumos
și oricum nu aveam nevoie de un titanic
ca să aflu cât de adâncă e deznădejdea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!