
Poetul modern
În țara noastră, mi se pare,
Că-i superfluu și desuet
Ca să susții cu înfocare
Românul că-i născut poet!
Când spui de X că e poet
Și scrie versuri prin ziare,
Să folosești, în mod discret
Și ghilimele de rigoare!
Că el, crezând că face artă,
Cuvinte pune-n pălărie,
Le-amestecă și le deșartă
Apoi, pe-o coală de hârtie!
La el, așa precum se știe,
Sunt versuri albe reci și goale,
Lipsite de-orice prozodie
Și normele gramaticale.
Pe drept se spune că,-n trecut,
La școală ( pentru el, supliciu),
Gramatica ar fi făcut
Cu o femeie de serviciu!
A câștigat, de-a lungul vremii,
Ieșind cu,, operele"-n lume,
Trofee, diplome și premii
Cu necititele-i volume!
La biata lui maculatură,
În lipsa crasă a ideii,
Călcându-se pe bătătură,
Se-ncurcă iambii cu troheii!
Citindu-i stihurile, zic,
Stupefiat, cu indignare,
Că unii nu-nțeleg nimic
Iar alții, ce li se năzare!
Cum muza nu îi dă târcoale,
Oricine poate ca să spună
Că el înșiră vorbe goale
Ce nici din coadă nu mai sună!
Poeticele lui demersuri,
Citindu-le, eu am dedus
Că,, e ușor a scrie versuri
Atunci când n-ai nimic de spus"!
poezie de Ion Moraru din Colții morarului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Criticilor mei
Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca și flori în poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veștmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți viață,
Unde ai judecătorii,
Ne'ndurații ochi de gheață?
Ah! atuncea ți se pare
Că pe cap îți cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
E ușor a scrie versuri (Mihai Eminescu, Criticilor mei)
A scrie versuri e ușor,
A spus-o un nemuritor;
Iar cel mai mare-al nost' poet
A zis aceasta-ntr-un pamflet.
A spus ironic, mustrător,
Că-a scrie versuri e ușor;
A spus-o clar în zeflemea,
Vizând un critic, o lichea.
pamflet de George Budoi din Poezia și poeții în aforisme, epigrame, madrigale, pamflete și satire (15 iunie 2024)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nativitate
Românul s-a născut poet
Mai pe față mai discret
Când vezi ce pune pe tapet
Atuncea rămâi portret
Românul s-a născut poet
Pe stil vechi și pe stil nou
Când îl vezi cum face show
Te lasă pe loc tablou
Românul s-a născut poet
Susțin sincer și insist
Când vezi ce scrie concret
Ai să rămâi ca la dentist
Românul s-a născut poet
Când vezi efectiv ce-a scris
Cu stil sincer și complet
Poți rămâne interzis
Românul s-a născut poet
Având vocații ideale
Când compune un verset
Are sclipiri geniale.
poezie de David Boia (23 ianuarie 2016)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Parafrază. Unui scriitor
De-i ușor a scrie versuri,
Nu prea știu, se fac demersuri,
Dar când n-ai nimic de zis,
Nu te apuca de scris!
epigramă de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!

E ușor a scrie versuri...
V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!
De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,
Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;
Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,
Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câți la sută
Mă vor înjura măcar,
Ori să-mi spună cel puțin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci și de venin
Că-n poem nimic n-am zis;
Iată dar c-am fost șocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:
Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Și-asta pusă-n ghilimele)
Ce aprecieri, ce stimă,
Viața-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar și o poză,
Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturizare
Născut poet, prin grații sfinte,
Românul scrie-n versuri, drame,
Apoi, târziu, venindu-i minte,
Începe-a scrie epigrame!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet ce scrie versuri albe
Opera-i precum artistul.
Adevăr - lumea să vadă,
Că maestrul face versul
Fără cap... și fără coadă.
epigramă de Adrian Timofte din Versuri, 2014 (2014)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie din buric
Robu e o chestie:
Scrie ca o trestie,
Urlă ca o bestie,
Când are congestie.
Robu este un condei,
Scrie despre tot ce vrei,
Mâlc tăcând, precum acei
Pești, în sos ori în ulei.
Robu e o pană grea,
Scrie despre tot ce vrea;
Nici prea valoros, nici prea
Ieftin, cum poate părea.
Robu este ca un pix,
Care deseori dă chix,
Răstignind un crucifix
Instabil, pe unul fix.
Robu e ca un creion:
Scrie versuri de carton,
Pentru predici din amvon,
Ținute la megafon.
Robu este ca un stick:
Scrie versuri de nimic,
Și apoi le dă un click,
Primind like-uri din buric.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri
Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu oricine poate scrie versuri e poet.
citat celebru din Ben Jonson
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
E poet cum altul nu-i,
Scrie versuri colosale;
Aur e penița lui,
El e doar un... coate goale.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul e poet
Din tată-n fiu românul e poet
Având în sânge seva de cuvinte,
De-a scrie versuri nu mai e secret,
Prin taina lor destinul și-l dezminte.
De-ar fi și țara cum e stihul său
Aici tot raiu-ar strânge laolaltă,
S-ar separa tot binele de rău,
Iar din condei ar face-o mică daltă.
De-i strălucește slova ca un nimb
Va veșnici-ntre pagini poezia,
Lumină va primi la moarte-n schimb
Acel ce-a ars cu pana, dușmănia.
Urmașii-l vor citi și-l vor mări,
Iar cartea le va fi lucrare sfântă,
Emoții sufletești vor tresări
Pe ritmul dulce-al strofei care cântă.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Românul e născut poet"
Trăim un secol de păcat,
De misticisme și eresuri.
Ce vremuri grele-am apucat!
De sărăcie... scriem versuri!
epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset lichid
... gonit de vreme, gonit de spațiu, gonit de lume
prin viață trec
tu nu te teme, nu sunt Horațiu și port alt nume
lichid și sec
și versuri triste și versuri negre și versuri albe
și versuri reci
or să persiste purtând integre șirag de salbe
în veci de veci...
poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet ermetic care face mult caz de muzicalitatea versurilor sale
Ai prins a intona printre octave
Și versuri dolofane, și versuri mai șiștave,
Și-n cheia portativelor visării
Tu n-ai trecut de semnele-ntrebării...
epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet gol
Ai apărut de nicăieri
Și mi-ai luat versurile-n mână,
Le-ai frământat cu primăveri,
Cu tot ce-aveai la îndemână.
Te-ai bucurat că scriu cuvinte
Ce-ți mai aduc o alinare,
Promit, de-acuma inainte,
Scriu pentru sufletele goale.
Goale de doruri ce nu vin
Sau de gene înlăcrimate,
Care trăiesc doar în suspin
Si din durere-și fac calmante.
Căci au o boală făr' de leac,
Sunt ocolite de iubire,
Eu ce să fac, cât pot să tac
Cand poezia li se cuvine.
În versuri albe, versuri triste,
În orice fel, numai să fie,
Eu fac femeia să existe,
Orice femeie este-o poezie.
poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte
Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.
Iubirea mea, și cine va să știe
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conținut când ți-l voi spune...
Secret, fără cuvinte, pe mutește?
Poetul nu mai scrie când iubește.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul de poet
iese din prăpastia în care se odihnește
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranța urcă în spate
îi miroase a soare înghețat
și liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
șiroind de versuri
și scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor își face penițe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia e un mare poet
Când alții prin versuri deretică
Și pun pe cuvinte apret
Trecând la tăcerea profetică.
catren de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezacord
Nu tot românul s-a născut
Poet, precum se pare;
Câțiva târziu au început
Să scrie... la "răcoare".
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!