În fond, toate artele își au o parte mai mare sau mai mică de tehnică...
Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Lui Demostene Botez
Făcând mereu avocatură,
Cam uiți să faci literatură,
Rog providența să m-asculte:
Să-ți dea procese cât mai multe!
epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Miaunică
Miaunică e o pisică
Mică, mică, mititică,
Cu mustățile de nea
Și botic de catifea.
Păru-i negru mătăsos,
Subțirel, dar e frumos.
În picioare e-ncălțată
Cu ghetuțe moi de vată.
Astea-s ghete? sau pernuțe.
Stă cu cele cinci gheruțe
Și cum vede-un șoricel
Țipă, țipă după el.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dovedit că decalajul de valoare de la primul volum la opera de mai târziu a aceluiași scriitor poate fi foarte mare.
Demostene Botez în revista Viața Românească, nr. 10 (1968)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea este în stare să inspire o dragoste sau o pasiune. Ea are de multe ori acea parte de necunoscut și de mister fără de care nici dragostea pentru o femeie nu este cu putință.
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă, n-am putut face mai mult. C-o zi înainte luasem, cu complicitatea unui doctor, a nevestei lui Demostene Botez, a surorii mele, scrisorile mele intime, fotografiile noastre, scrisorile intime de la trecătoarele lui prietene și câteva manuscrise (un capitol din Sisoe, câteva caiete) și le pusesem în casa de fier (cu cheia la mine) a proprietarei (soacra lui Demostene Botez). Făcusem așa pentru că îmi ceruse el asta. S-a observat. Am fost amenințată cu parchetul, mi s-au luat cheile și am fost ținută sub strictă observație.
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt un amant ratat al Gretei Garbo...
Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc prin zgură spre natale locuri...
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate-s aproape și departe
Și parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate
catren de Demostene Botez din Rănitul dintre linii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteniile vechi au o prezență permanentă orice s-ar întâmpla. Ele au devenit structurale, ca un fel de existență siameză.
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sportul este, în lumea modernă, întâiul regenerator al mijloacelor de producție, auxiliar al progresului și performanței umane.
citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața dormitează germinând
Și o simt în jur, universală,
Într-o nesfârșită oboseală
Și-n absența ultimului gând.
catren de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tehnică
Cu o tehnică păstrată
Peste ani, de bună seamă,
Acel ce ne este tată
Din fecioară face-o mamă.
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Castanii
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea,
Când părăsită stă de vorbă cu sine, însăși tinerețea,
Și mișcătoarea lor cupolă, deasupră-și clatină verdeața,
Părea că-n jurul meu, prin ramuri, în mii de palme bate viața;
Iar câteodată, crengi uscate păreau cădelnițând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare și azi tristețea mea mi-o port.
......
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

O mică mare diferență
Femeia, pentru un bărbat,
E ca magnetul de-atractivă,
Doar că magnetu-adevărat
Are și-o parte pozitivă!
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule, ce urci pe scheli mereu
Cărămizi, de dimineața până seara,
Cum aș vrea să-ți port și eu povara,
S-o-mpărțim - să nu-ți mai fie greu!...
catren de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
- politețe
- Politețea nu-i o calitate, e o disciplină. Atunci când este numai un produs al educației, e supărătoare prin conveniență și aplicațiune.
definiție celebră de Demostene Botez
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se potrivește nici unei firi înclinate spre analiză. Căci filmul mi se pare mai mult o artă a aparențelor, decât a substanței.
Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
La Bruxelles am văzut acum câțiva ani o peliculă (i-am uitat numele), unde erau arătate vreo șase metode de a asasina. Astfel de filme sunt cu miile; s-au difuzat și la noi astfel de produse al căror singur fond «artistic» e arta violenței, în nici un caz calitatea artistică. E revoltătoare ipocrizia cu care difuzorii se făceau a crede că, dacă înving «incoruptibilii», filmul devine subit educativ și asasinatul e operă milostivă. Dar deprinderea omului cu asasinarea facilă, cu minimalizarea vieții, se vede bine unde duce.
Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Afară plouă ca și toamna și-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!