La morgă

Gardiştii au găsit-o moartă
Pe stradă, vânătă de frig,
Şi către Morga au pornit-o,-
Fără coşciug şi fără drig.

Era o biată rătăcită,
Prostituindu-se pe bani,
Cu tinereţea zdrenţuită
Abia la optsprezece ani!

Iubitul ei, poetul palid,
Un visător frumos şi trist,
O-nţelegea şi o iertase,
Precum pe Magdalena, Crist!

Şi pe când ea la Morga zace
Sub fierăstraie şi scalpele,
El o aşteaptă în mansardă,
Şi-o caută mereu prin stele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezastre

Când cimitiru-şi umple morga,
Revine-acelaşi trist refren:
Când accidentele de tren,
Când piesele lui domnu' Iorga.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Şi nu mai eşti!... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte!
Şi după cum în viaţă a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!

Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ţi o s-aştearnă;
Şi vara o să-ţi cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!

Când moartea-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veşnicile-ţi pagini!
Te-am înţeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ţi-a deschis!

Dormi!... Ţeasta ta o-ncape un biet coşciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viaţă un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morţi eşti mort!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Ca orice om ce-şi ţine morga,
Chiar dacă fără de folos,
Voi spune: sunt egal cu Iorga...
Acelaşi suflet generos!

epigramă de George Corbu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Poetul când tace,
este trist...
La fel ca o vioară
fără arcuş!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iluzie

Iluzia

Iluzia e-a vieţii eternă largă poartă,
Şi fără ea viaţa e searbădă şi moartă.

distih de Traian Demetrescu din Poate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist

E trist: din gândurile noastre
Şi din durerile intime,
Noi facem opere de artă,
Ne punem inima pe rime...

Şi închizând-o-ntre coperte,
Cu lumea ei de armonii,
Ne-nstrăinăm de ea şi-o ducem
Spre-a fi vândută-n librării.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mi-e trist ...

Sufletul mi-e trist
Şi fără mângâiere
Şi inima mă doare
De nu mai am putere

Putere să trăiesc
Fără iubirea ta
Fără de sărutări
Şi mângâierea ta

Iubitul meu acum
Când norii ne apasă
În inimă şi-n suflet
Eu simt un mare gol

Aş vrea să fiu acum
La tine iar în braţe
Să-ţi simt din nou parfumul
Cum o făceam mereu

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Pe când trăiam fără să ştiu
Ce e iubirea şi durerea,
Mereu doream să le cunosc
Şi să le împărtăşesc puterea.

Azi când trăiesc ştiind ce e
Iubirea ca şi suferinţa,
Îmi pare rău că n-am ştiut
Să preţuiesc ce-i neştiinţa.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi...

Pe când trăiam fără să ştiu
Ce e iubirea şi durerea
Mereu doream să le cunosc
Şi să le împărtăşesc puterea.

Azi, când trăiesc ştiind ce e
Iubirea, ca şi suferinţa,
Îmi pare rău că n-am ştiut
Să preţuiesc ce-i neştiinţa.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada

merg pe o stradă
fără oraş, fără sens
într-un deplin nonsens cu consensul general
merg în oraşul fără nume
lumina absentă, poate incoerentă
umbre negre pe drum
fără grabă, fără treabă, aşteaptă, la pradă
în noapte doi oameni pe o stradă
unul sunt eu
celălalt, caldarâmul murdar şi ud
de pe o stradă
în mine picură tăceri
de azi, de ieri
caldarâmul stă cuminte, pe stradă
îndură, vânt, ploi, tacute nevoi
eu zac azi pe caldarâmul ud
udat cu sângele meu
într-o noapte, pe strada aceea
murdară şi neagră
în zori, zac mai departe, pe stradă
începe o nouă zi
pentru voi, eu...
eu zac pe o stradă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă-i casa ...

Ce tristă-i casa unde iarna nu iese niciun fum pe horn;
Cei ce-au plecat pribegi prin lume, la vatră nu se mai întorn.
Ce trist e gardul ce-altădată, de strajă sta la vechiul drum,
Cu poarta lui de cari mâncată, ori în vreo altă sobă scrum.

Ce tristă-i casa-n care scara-i gata să se prăvale-n hău,
Cu trepte-aproape sfărâmate, unde stătea al meu dulău.
Ce tristă-i uşa descuiată, ce cheile le-a rătăcit,
Cu clanţa ce abia se ţine, de mult ce a mai ruginit.

Ce trist e geamul dinspre stradă, fără oblon, fără pervaz,
Pe care admiram apusul, când de la treabă-aveam răgaz.
Ce trist e foişorul nostru, unde adesea povesteam,
Când stropii ploilor de vară, ne alungau când ne plimbam.

poezie de Mihaela Banu (30 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi...

Uneori mi te ascunzi în palme
Iar alteori mi te strecori în gând,
Pe braţe te alin, tristeţea când te-adoarme
În inimă te adăpostesc când plângi.

De n-aş fi eu, ce-ai fi tu fără mine?
Şi fără tine eu cum aş trăi?
Fără iubirea-ţi blândă care mă susţine,
Nu aş mai vrea în zori a mă trezi.

Şi ce frumos ne completăm noi doi
Şi viaţa ce frumos noi o trăim,
Ne-om duce către stele amândoi
Căci ne-a fost scris să nu ne despărţim.

Să ne iubim şi dincolo de stele
Aşa cum ne-am iubit, de mici copii
Eu raza ta, tu raza fiinţei mele
Vom străluci pe veci în galaxii.

poezie de Elena Bulancea (20 noiembrie 2020)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai morga lui, deosebită, îl ţinea în viaţă.

aforism de Gheorghe Dumitraşcu din Paradoxuri lirice (1995)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în capitală

Au plecat bucureştenii toţi la băi
Şi cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morţii şi gardiştii...
Iar pe străzile pustii şi prin odăi -
Praful ce se-ngroaşă zilnic,
Şi-n covoare -
Moliile cu prezenţa lor fatală
Şi cu veşnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise

Şi pe stradă -
De la Parcul Carol la Şosea
Şi de la Şosea la Cotroceni,
Însoţită de o droaie de ţigani
Şi de olteni,
Care vând cireşi, rahat şi limonadă
Şi-o poftesc să cumpere şi ea...
Vara însă-i fata de la ţară -
Bleagă şi prostuţă ca o oaie -
Nu ştie că-n capitală
Este şi-o "Baie centrală",
Şi când simte că-i zăduf din cale-afară
Se răsfaţă-n Dâmboviţa cât îi place,
Ca Suzana clasică, la baie...

Iar pe mal, gardiştii - cască-gură -
O mănâncă cu privirea lor şireată,
Ca bătrânii poftitori de trup de fată,
Şi se-ntreabă:
Ce să-i facă?...
Să-i dea pace,
Sau s-o vâre-n beci la prefectură?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşit din comun

miza cea mare, potul jocului este unicitatea
e plină lumea de anonimi, de sclavi, de farsori
uită că eşti şi tu lume. adună-te să fii cel mai bun

celui care ştie că-i bun nu-i trebuiesc diplome şi recunoaşteri false
el ştie că este şi atât. dar ceilalţi din jur nu înţeleg
şi pentru a reseta jocul inventează trepte

hei lume, lasă morga asta serioasă, coboară în stradă
şotronul aşteaptă să-l sari. aruncă piatra aia odată
acum se face seară.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a dat demisia din viaţa cotidiană: s-a angajat fantomă la morga paradisului!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea fără de somn

fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranţele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorinţe
ca un beţiv care-şi cheltuieşte banii
ca să guste noroiul din şanţ

,, cea fără de somn''
aşa cum o numeşte un pictor
când îşi amestecă toate culorile
şi se plânge de timp
că absoarbe ca un burete
tot albul pânzei
cea fără de lumină
îngenuncheată în faţa destinului
caută cu lăcomie să mestece
începutul unui poem
despre care
nicio inimă nu îşi va aminti

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesăbuit şi trist

Au intrat în mine cu maşina din dreapta.
Vina a fost a mea.
Din curte ieşise o volgă,
Iar eu mergeam cu maşina pe stradă,
Dar intersecţia
S-a dovedit a fi fără prioritate.

Iar acum merg cu maşina lovită
Prin oraş –
Precum un cerşetor
Într-un palton găurit.

Maşina – la reparat.
Iar eu – pe jos.
Nesăbuit şi trist.
Fără frumoasa mea prietenă
Maşina – merg greu pe străzile din Kazan.
În jur trecătorii,
Aproape că se freacă de mine
Şi au nişte feţe tare ciudate.

Cum să deosebeşti un maniac
de un huligan de rând?

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu n-ar alerga pe holuri, spitalele ar avea doar o secţie: morga.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce ne gândim, uneori, la moarte, când suntem fericiţi? E ciudată această stare sufletească de a te simţi puţin trist tocmai pentru că eşti fericit. Niciodată n-am gustat fericirea curată, fără amestecul altor senzaţii. Întotdeauna mă neliniştea presentimentul că după sfârşitul unei fericiri urmează părerile de rău sau îndoiala.

citat clasic din Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!