Speciile de guvizii

Sunt pe lume specii multe;
Cine poa' să le "consulte"?
În acest "familion"
Nu sunt chiar un milion,

Însă Domnul din tării
A făcut vreo 2000.
Sunt de ape curgătoare
Şi de ape stătătoare,

Sunt de apă dulce unii,
Mulţi de mare, ca barbunii.
Ei au nume fel de fel,
Că poţi umple un tabel:

E "guvid cu capul mare",
E "de baltă", e "de mare",
"Negru", "vânăt", "străveziu",
"Mare", "mic", "gigant", gălbiu,

"De lagună", "transparent",
Chiar "de iarbă" (evident),
"De nisip", "de mâl", "de piatră",
Mai lipseşte... "care latră".

pamflet de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru cel Mare

Mulţi pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit şi cu "cel Mare".

Mulţi eroi au fost pe lume, curajoşi, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.

Mulţi purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.

Mulţi făcut-au multe-n lume, unele sunt şi-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.

Mulţi unit-au multe-n lume – lucruri, oameni, minţi, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.

poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietà

Acum mi se-mplineşte restriştea, şi fără de grai s-o spun
mă umple tot. Sunt împietrită, cum miezul stâncii-mpietreşte.
De piatră cum sunt, ştiu numai una:
Te-ai făcut mare
... şi te-ai făcut mare,
ca o prea mare durere,
peste puterea inimii mele
să stai în afară de ea.
Acum, îmi zaci cruciş în poală,
acum eu n-aş putea
să te mai nasc.

poezie de Rainer Maria Rilke din Viaţa Mariei, traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vipera cea mai veninoasă din lume

Sunt multe specii veninoase,
Şi toate sunt periculoase:
Dar cea mai rea, chiar şi în lacră,
E-aceea ce-i numită soacră...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 aprilie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Pietà

Nenorocirea s-a-mplinit, şi fără nume
mă umple. Încremenesc ca-ncermenitul
Adâncului de piatră.
Tare cum sunt ştiu doar atât:
Tu mare ai devenit -
... şi mare,
ca o durere mult prea mare
ce inima întreagă mi-o cuprinde
înverşunată.
Acuma stai de-a curmezuşu-n poală-mi,
acuma nu mai pot să te mai
nasc.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (1926), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele stele din Taurul, pe cari le vedem la începutul toamnei sunt Pleiadele. Cine nu cunoaşte Cloşca cu Pui? E o îngrămădire de stele mici, cari sclipesc ca adevărate diamante şi cari îţi produc o impresie neştearsă. Din ce se ridică mai sus, cu atâta vezi mai multe stele în Pleiade. Sunt mulţi cari nu văd decât şase stele, alţii şapte; sunt însă destui cari văd 10-11 stele, ba chiar şi mai multe. Cu un binoclu vezi însă zeci de stele, cu o lunetă şi mai multe, iar fotografia ţi-arată un număr foarte mare.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nu sunt un mare consumator de vinuri, sunt un mare cunoscător al lor.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (4 iulie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfăţişate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini îşi mai aduc aminte.)

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ, Dedicaţie (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bădăran

Cuvinte ai puţine-n al tău vocabular,
Trei sferturi sunt vulgare, cum sunt la un birjar,
Cum creierul ţi-e mare cam cât e o măslină,
Tupeul mai "lipseşte" la mintea ta puţină.

pamflet de George Budoi din Bădărănia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia în doi

Nu poţi fi singur, neîmplinit
Atâta timp cât eu exist
Infinitatea nu poate fi definită
Nici chiar atinsă uneori
Ea există, în iubirea ce ne leagă de poezia în doi.

Nu te mai teme, căci nu sunt o himeră
Sunt vie şi aşa cum m-ai văzut o doamnă
Ce nu-i convine să aibă lângă ea un neavenit.

Eu fac acele prăjituri-poeme şi le servesc orişicui
Doreşte ca să guste din dragostea nemăsurată
Şi visul nu mai este vis, când se aşterne primul stih.

Nu încerca să te păzeşti
N-ai cum căci sunt furtuna, ce nu se linişteşte oricum
Ci numai cu veninul şarpelui divin.

Eu, roua dimineţii mă transpun în a ta sudoare
Când mâna ta atinge cu litere al meu corp, risipit în mare
Nu sunt o boare, sunt chiar vie, sirena de la capul coralilor din mare.
Şi vin în fiecare clipă cu multe comori
Ascunse în inimile de gheaţă ale semenilor noştri, simpli cetăţeni.

Iubeşte-n continuare nevăzutul, infinitul.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare rechin din lume

Sunt, prin natură, comportare,
Rechini de-oceane, fluvii, mare;
Iar pe uscat ‒ înşelătorul
Şi cămătarul, negustorul,
Tâlharul, hoţul şi piratul,
Dar cel mai mare-i... avocatul.

pamflet de George Budoi din Avocaţii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenitorii mei la înmormântarea mea

Au venit, cu mic, cu mare,
Sunt prezenţi la-nmormântare;
Varsă lacrimi, ipocriţi,
Însă toţi sunt fericiţi.

pamflet de George Budoi din Moştenitorii şi moştenirea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani tuturor copiilor, din partea unui copil mai mare!

Chiar dacă stau la un azil,
Sunt îngrijit cum se cuvine
Şi simt că astăzi sunt copil,
Căci tocmai am făcut pe mine.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori luna iulie ajunge pe la mijloc şi, în oraşul de provincie dintre dealuri, serile de vară sunt calde, deloc sufocante, mă gândesc la Claudia. Intervalul de vârstă pe care-l credeam la margine de lume a devenit extrem de palpabil, iar visele nu ştiu dacă mai pot umple o noapte întreagă. I-aş povesti că lucrurile despre care ne imaginam noi că vin de la sine n-au prea făcut-o. Că, de fapt, nimic nu "ţi se întâmplă" fără luptă şi fără să-ţi doreşti tare, mai tare decât alţii. Că oamenii acţionează după cum sunt construiţi şi te pot dezamăgi, unii chiar de mai multe ori. Că mai ascult încă Nirvana, chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să am curaj, răbdare şi timp. Şi, uneori, uit că cea mai mare fericire din lume este să fii sănătos.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria este mai mare când găseşti un grăunte de aur când calci pe o mare de nisip, decât dacă ai călca pe o mare de grăunţi de aur. La fel stau lucrurile şi cu aforismele.

aforism de George Budoi din Aforisme despre aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea copilăriei (Codruţei)

Mi-a spus o steluţă
De mare, drăguţă,
Marea-i bucurie
De lumină vie.

Soarele apare
Chiar direct din mare;
Cât ai zice "peşte"
El ne încălzeşte

Plaja aurie,
Bună ca să fie
Pentru toţi: fetiţe,
Băieţi, mămăiţe,

Boabe de nisip,
Îmbrăcate-n slip.
Poţi vedea la mare
Bărcuţe, vapoare,

Peşti şi pescăruşi
Şi chiar spiriduşi.
Marea-i jucărie
Din copilărie...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (31 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bucăţi de adevăr

pe care le-aş arunca
într-o parte de lume
să nu le mai aud
strigându-mă

sunt bucăţi de drum
pe care le-aş şterge din suflet
şi m-aş îngropa în tăcere
până la sfârşit

sunt bucăţi de fericire în sângele meu
pe care le-aş trece-n uitare
că umblatul pe jumătate
e un fel al meu de a fi
însă
chiar şi aşa
aruncând
ştergând
uitând
poezia mea
n-am să te mai trăiesc
niciodată

oare e o tristeţe mai mare ca asta

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!