Treptele
Trag după mine o Formă
prin coridoarele înghețate
(ia-ți cunoscut frângerea,
gustul)
trecută prin umilințe
și trufii carnivore;
trag după mine o Formă
alcătuindu-se din sfărmăturile
unui turn înclinat.
cu coșul pieptului, scară.
de pe care abia auzit
lunecă un bob de sânge
încet
din treaptă în treaptă,
din coastă în coastă
din cuvânt în cuvânt...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Karma
Tot timpul duc o umbră după mine,
prieten..., sau dușman necunoscut?
nici de aproape nu o văd prea bine,
celesta-mi vrajă..., făr' de început!
De cum se plimbă soarele pe boltă
ea se întinde altfel pe pământ,
mereu mai suplă, calmă, dezinvoltă,
ar și vorbi dacă-ar avea cuvânt.
Să fie oare umbra mea cea dreaptă
sau doar al karmei nevăzutul chip,
urcând cu mine treaptă după treaptă
pe munți înalți sau bancuri de nisip?
Când norii grei în ceruri se adună
ea mă veghează dinlăuntru meu
s-așază-n sufletu-mi speriat cunună
cu harul sfânt trimis de Dumnezeu.
Iar liniștea cea calmă se întinde
peste Destinul reîntors la mal,
o pacea nesfârșită mă cuprinde
iar karma-n suflet urcă val cu val.
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 01.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efectele Legii 18
Părinții, oameni de cuvânt,
I-au dat o coastă de pământ,
Dar ea, s-arate că nu-i proastă...
"Lucrează" și mai jos de coastă.
epigramă de Ion Bratu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă obliga
nu pot să cred că scrii
abia de ieri pionierii
au defrișat un câmp cu cravate
cu guma
la spate stă ca placajul tricoul (?!)
care de fapt es...
te un sertar cu poeme
coastă cu coastă cu coastă în mare -
un osuar
tras dinspre ta-
ra-ta-ta în
pixeli patetic penali -
o serbare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger
"Ce gol mi se arată-n față?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aș mai face-un pas
știu bine că m-aș prăbuși în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Așa gândea un înger trist
și, disperat, se sfâșie pe sine însuși,
își dezmembră ființa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă o durere,
altă treaptă altă durere...
Și tot așa,
cuprins de o beție
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simți nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
și mirate,
inconștiente că poartă-n ele
zborul...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Ceea ce se află în cuvânt
se află și în carne,
în ferocitatea lupului,
în respirația după amiezii.
Ceea ce se află în vin
în seara asta se află și în vine,
o încrengătură care ține
molia, cuibul și lâna împreună.
Este râsetul pe care
îl scoate apa râului,
este în abisul care-l uimește
pe Narcis, privirea lui.
Cuvintele dau formă reticenței
zorilor și tuturor ruinelor acestora,
dansează pe rune străvechi și prin noroi,
prin foc și pulbere,
destin și sânge.
poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădinile suspendate
Grădini suspendate în mine te-așteaptă,
Prin ochi răzbat nalbe în mii de culori,
Ești singur prin visuri și treaptă cu treaptă
Adâncul din mine surprins îl cobori,
Iar sângele-ți arde dus de biciuitori...
Nu sunt labirinturi și nu este cheie,
Palatul sunt eu, mă deschid unui vers,
Sunt lemne aduse, așteaptă scânteie,
Iar stihul își caută propriul demers
Ce poate rămâne în carne, neșters.
Să vină o noapte, să treacă o noapte!
Ai dreptul să pleci, sau stăpân să rămâi,
Secretul iubirii stă-n merele coapte,
În palma-ncleștată pe albul călcâi
Și-n brațul ce-mi stă răsucit căpătâi.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunsă-n dor...
Ascunsă-n dor, cuvânt după cuvânt,
Dezleg încrucișate sentimente
Și nu mă satur să le joc visând,
Să le adun la margini de poveste.
Ascunsă-n dor, cuvânt legat de gând
Rodește-acolo unde-ncepe basmul,
Hotar cel mai aproape de cuvânt
Mi-e dragostea, recunoscând înaltul.
Și las cuvânt zidit după cuvânt,
Dar unde e ascuns tot adevărul?
Și fără bine răul e făcut,
Cuvânt alb-negru, regăsind tot dorul.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirii toți din lume...
Trandafirii toți din lume
Am să-i adun încet, încet,
Văzându-te ei îți vor spune
Cuvinte-n șoaptă și discret.
Cei cu roșiile petale
Simbolul veșnic al iubirii,
Vor fi în gândurile tale
Prin însăși trandafirii.
Sunt trandafiri ce se agață
Căutându-și un zenit,
Cu dorință veșnică de viață
Spre-nălțimi, spre infinit.
Nu vreau în juru-mi un suport
Mă ridic treaptă cu treaptă,
Să mă mișc mai dezinvolt
Căci viitorul mă așteaptă.
Cum! Nu știi ce-i viitorul?
Este primăvara care vine,
Prin care nouă Creatorul
Ne-a trimis ziua de mâine.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Până-n steaua înserării
Joaca noastră este joacă;
Tu ești luna, eu pământul,
Torsul tău nu-i doar o coastă,
Tu ești muza, eu cuvântul.
Dacă- ar fi în Mariane
Să- ti pun trupul luminos,
Aș învârte- n galaxie
Câinele- n gura de os.
Stikere aș pune- n facebook
Și- un surâs de curcubeu
De s- ar scutura toti merii
În barba lui Dumnezeu.
El ar arunca cu mere
După mine, după tine.
Noi, copiii Lui, am fi
Purtători de noi destine.
Luna mea, iubită coastă,
Tors de zâna-n spuma mării,
Hai să poezim a viată
Până- n steaua înserării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Pe scară se iese treaptă cu treaptă.
proverbe turcești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajutor absurd
Ca să urc acea scară,
Trebuie să iau cu mine...
Levierul,
Acest absurd ajutor.
Să prind îndoitura lui
De fiecare treaptă
Și mâinile să-mi sângereze
În batistă.
După ce voi fi ajuns sus,
Rănile-mi vor fi spălate
Și vindecate
De măreția cerului,
Iar sufletul schilod,
De soare oblojit.
Abia atunci voi lăsa
Din mâini levierul, batista,
Și voi putea să cânt
Cu bucuria libertății.
Dar câți nefericiți
Au, pe lumea asta,
Un levier și-o batistă?
poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocația simplității
te-am așteptat în palma timpului
și te-am găsit în întrebările cu răspuns
în universul verbului a iubi
frumosul din frumos
pur și simplu
mi-am legat înțelesul de tine
precum în ghidul de călătorie al simplității
într-o odă a bucuriei prin trecerea vieții
primește salutul iubirii mele
pur și simplu
te-am prins strâns în brațele minții
și am urcat lângă tine treaptă cu treaptă
în cercul nesfârșit al iubirii
prin al trăirii pas
pur și simplu
mi-am apropiat gândul de bucuria unui alt poem
precum o partitură pentru pian
ești în fiecare cuvânt din fiecare secundă
te iubesc și te scriu în fiecare vers
pur și simplu
poezie de Vali Nițu din Metafore în palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este de multe ori ca o scară cu multe trepte. Când ai ajuns la ultima treaptă, îți dai seama că ai urcat o scară greșită! Iubirea mai poate fi, un coridor care nu are decât, "colțuri" rotunde, după care nu poți niciodată să vezi!
Viorel Muha (aprilie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
- matematică
- Matematica este o formă de poezie care transcende poezia prin aceea că proclamă adevărul; o formă de raționament care transcende raționamentul prin aceea că vrea să înfăptuiască adevărul pe care îl proclamă; o formă de acțiune, un comportament ritual, care nu găsește împlinire în faptă, ci trebuie să proclame și să elaboreze o formă poetică a adevărului.
definiție de Salomon Bochner în Rolul matematicii în dezvoltarea științei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea ta îmi aduce aminte de râul de la marginea lumii
cu susur domol
tresărind în noapte
ca o dulce întrebare
pe buzele tremurânde
nu uita
dragul meu
ai timpul între degete
prins ca un inel de foc
și pustiul îți este străin
atâta vreme cât degetele mele
se vor plimba în voie
cuvânt după cuvânt
pe trupul tău
vocea ta îmi aduce aminte de mine
când mușcam dintr-un fruct zemos
și inevitabila tuse
mă făcea să zâmbesc
neputinței de a înghiți crudul adevăr
vocea ta nu e nici pe departe
asemeni unui soldat care ar înfige pumnalul
sau a unui Iuda pregătit să mă vândă
pe treptele înghețate ale vreunui templu
vocea ta e vocea mea
cu fiecare poem în care te învăț pe de rost
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poezia - cea mai rafinată formă de exprimare prin cuvânt.
citat din Corneliu Neagu
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sula-n coastă
Chestia cu sula-n coastă
E-o expresie nefastă,
Chiar Adam ar spune ceva:
Coasta mea e doamna Eva.
epigramă de Petru Miloș (2009)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei trag în mine din toate părțile, aproape fără încetare. Trag în mine, fără să țintească, știind că exist și că prin urmare trebuie să fiu omorât. M-am ghemuit pe fundul gropii cu genunchii la gură, cu mâinile peste cap. Camarazii mei sunt morți, iar eu mi-am terminat muniția... Nu îmi este frică. Simt doar o tristețe imensă, ca atunci, în copilărie, când i-am zis mamă unei femei care punandu-mi un covrig în mână m-a mângâiat ușor pe păr.
Mike Hassel în Kosovo - drumul golgotei (1999)
Adăugat de Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, coastă a lui Adam
Stai liniștită nevastă,
Tot ce se spune nu e real,
Tu nu ești ruptură de coastă,
Ești ditamai coasta... de deal!
epigramă de Gheorghe Gurău (15 noiembrie 2009, Galați)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Într-un regat de dragoste
Din vechime trag după mine rădăcini viguroase,
o sevă ca un izvor fierbinte
din care n-am băut des,
dar o simt prin sânge cum urcă.
Sunt un împătimit al cetății,
viața se clădește sănătoasă între zidurile ei
la o răscruce de străzi înguste
pe unde timpul trece uniform.
În casa mea se nasc dorințe,
mă cuprind în ele
și aștept să mă stăpânească viu
într-un regat de dragoste luminoasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!