Am visat că voi

muri în câteva zile
şi mă întrebam de ce?
eram atât de speriat
încât pătura stătea ridicată
pe mine mă consultase
chiar moartea
mi-a scris chiar ea biletul
pentru lumea cealaltă
şi nu ştiu dacă era inima vinovată
sau vreo boală ciudată
nu puteam să scap
cu viaţă să mă bucur
de viaţa obişnuită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru mamă

Nu e viata atât de tristă
Precum ţi se pare ţie
Hai sa faci pace cu moartea
Şi din moarte viaţa învie.

Nu e viaţa atat atat de tristă
Ştiu că te-ai cam săturat
Dar o viaţă fără lecţii
Oare ai fi preferat?

Nu e viaţa atât de tristă
A fost şi a mea la fel
Dacă credinţa persistă
Capeţi mari puteri de Zeu.

Nu e viaţa atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Ştiu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.

Nu e viaţa atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credinţă-n suflet
Omu-i trist şi viaţa-i grea.

Nu e viaţa atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viaţă
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viaţă.

Nu e viaţa atat de tristă
Precum a fost viaţa ta
Dacă Moartea îţi vrea viaţa
Ridică-te, spune DA!

poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste şi-atât

cândva toate erau ale mele
şi viaţa era de-nţeles
nu anii contau ci iubirea
tot timpul aveam de ales

principii şi taine, aiurea
puteam să greşesc orişicând
eram tânăr, cuprindeam cu privirea
pământul, cerul şi orice gând

puteam să mut chiar un munte
doar suflam şi l-am şi sfărâmat
clădeam imediat câte o punte
peste hăuri de în cale mi-au stat

iar mintea-mi zbura printre stele
visând că eram infinit
nu ştiam că fac parte din ele
sunt praful ce cândva ne-a unit

nu-mi pasă că toate sunt duse
sau de tine de mine de voi
amintirile rămân suprapuse
peste viaţa de mai de apoi

cândva iubeam zi şi noapte
nu existau îndoieli sau erori
dansam pe câmpuri minate
dar vedeam şi credeam doar în flori

te-ai dus tinereţe adio îţi spun
viaţa-i hâdă acum şi neghioabă
dihănii ca troli şi orci mă supun
crezând că au cu mine vreo treabă

cândva eram tânăr şi chiar eram eu
voiam să le ştiu mai pe toate
imitam un zeu dar eram derbedeu
mai bine de atât nu se poate

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa

eşti cea mai frumoasă
frumoasă din lume
scriu asta pe pereţi
să ţin minte să nu uit
să vadă şi ea
o literă încolţeşte în colţul
buzelor care şoptesc
inima mi-a rămas pe o coală a4
pe care am scris că e frumoasă
şi chiar e frumoasa frumoaselor
dacă eram elev scriam pe caiet
şi pe manuale şi pe celelalte cărţi
din biblioteca judeţeană
să ştie toată lumea că sunt îndrăgostit
trebuie să-i spun că e frumoasa frumoaselor
încă o dată şi încă o dată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem de moarte, sunt speriat de ea. Deja nu ştiu dacă exist sau nu. Aşa că a muri chiar mă îngrozeşte.

citat din Stephen Rea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc foaia

atent câteva zile la rând
markerul bolboroseşte
o idee
cine mai ştie dacă voi schiţa
zâmbetul tău de toate zi
lele frumoasă ce eşti
o să-ţi
haşurez ochii verzi
nasul o să-l strâmb puţin
pentru amuzament
adaug câteva linii şi atunci
chiar va fi bine, mult
mai bi
(?!) ne uităm atent la coală
o reprezentare a paradisului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa am păcălit moartea

în tot ceea ce am scris nu ştiu dacă
am scris cartea cărţilor
ştiu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenţii cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineaţa
la amiază şi seara
fără ca cineva să se aşeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleaşi cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătăţile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniţi din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă

nu
n-am scris cartea cărţilor dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger

aşa îmi păcălesc moartea

stau pieziş şi împletesc şuviţe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
muşcătura de pe suflet...

poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii discontinue

Poezii discontinue

Realitatea înfricoşătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aş putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta – şi că asta-i de ajuns?

Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.

Am scris destul de multe poezii
Şi poate voi mai scrie încă multe.
Deşi-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-şi proclamă-întotdeauna existenţa.

Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,

Dar mă bucur pentru existenţa ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.

Câteodată aud cum bate vântul
Şi realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.

Nu ştiu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar ştiu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort –
Şi fără ideea că alţii aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.

Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Şi m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aş fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenţie
de-a mea.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viaţa şi moartea. Da, viaţa a fost şi acum uite, se duce, se duce şi eu nu pot să o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor şi că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile, - poate chiar acum. Acu' era lumină, acu' e întuneric. Acu' eram aici, acu' dincolo! Unde?... Eu n-o să mai fiu; atunci ce-o să fie? N-o să mai fie nimic. Şi unde o să fiu când n-o să mai fiu? Oare mor? Nu, nu vreau!

Lev Tolstoi în Moartea lui Ivan Ilici (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să mor

după o supradoză de iubire
inima mea era pe o stâncă
stătea mai mult în gol
eram atât de fericit
şi mă
simţeam alături de inima ei
căzut în sufletul ei
am băut vin încet încet
acul
pătrunde în venă şi lasă
acolo toată fericirea
toată
dragostea era în cantitate e
normă dublă o supradoză
şi când
e supra
doza e pericol pentru inimă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşte stima de sine

cu fiecare literă pe care
o aplic încet să n-o scap
din mână în tulburarea mea
de personalitate narcisistă
aproape mă simt plin de energie
scrisul este un program care mă stimulează
fiecare volum îmi măreşte
sistemul imunitar emoţional
şi
şi orice eşec este un fel de drog
care mă fereşte de stres şi de anxietate
stima de sine este atât de ridicată
încât
încât nu-mi fac autocritica literară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
- Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toţi servii,
Să-l rod meschin şi fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.

N-am dreptul la o mare suferinţă?
Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia fiinţă
Un neam pe care voie am să-l văd.

Şi n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Să-nveţe nebunia blestemată
De-a-i fi uşor când ţării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toţi o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deşi putea zbura, dacă voia.

N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie:
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.

Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte Ţară
Şi leacul este ea şi numai ea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, am fost norocoasă, am dat de oameni frumoşi, buni şi atât de mulţi, încât să pot să-i uit pe ceilalţi. Mă bucur că nu s-a uscat ceva în mine, că nu s-a stricat şi încă pot să iubesc. Mă bucur că sunt vie. Şi că mă pot implica într-un lucru care nu ştiu dacă are şansa de ajuns la lumină.

citat din Rodica Mandache
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti iubirea în a cărei frumuseţe chiar şi timpul îşi aşteaptă bătrâneţea! Vorbeşte-mi de frumuseţea ta fără formă, pentru că frumuseţea ta cu formă a fost încă de la naştere vândută timpului. Ce anume nu cere timp? Ce anume timpul nu poate atinge? În adevărata ta fiinţă chiar şi moartea stă în genunchi şi se roagă să moară. E atât de bătrână, a trecut peste ea atâtea milenii, atâtea veşnicii şi nu poate muri. Aşa că cere îndurare de la tine ca să o îngropi chiar în inima vieţii veşnice. De ce să-i refuzi mântuirea?:) Draga mea, eşti la fel de frumoasă ca şi inima sacrului însăşi. Tu eşti iubirea în a cărei frumuseţe chiar şi timpul îşi aşteaptă bătrâneţea! Dacă ai putea să te vezi aşa cum te privesc eu, ai ştii că nu poţi îmbătrâni şi muri niciodată! Nu-i aşa că tu eşti mai frumoasă decât frumuseţea?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutura

Pentru proşti, şi pentru răi
Băutura este fală.
Sunt atât de nătărăi,
Încât, nu ştiu că-i o boală.
Dau băutura pe gât
Mai abitir ca pe apă.
Unul bea-într-o zi atât,
Cât şapte zile să zacă.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept duş

manul cu pistolul în mână
de fapt aştept moartea
o să-mi sară în braţe
ca o iubită
mângâi pistolul
mă simt bărbat când ne atin
gem
e un model vechi
o să trag
bang
bang şi o să scap
poate o să scap
nu vreau să sară în pat
lângă mine
pentru mine
ţeava rece a pis
tolului mă înviorează
nu mi-e frică nu mi-e

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dee Devlin a tras de-a lungul anului şi mi-a fost alături chiar şi când nu aveam absolut nimic. Pentru mine, să îi ofer ce are nevoie, să o scap de serviciu, să o plimb prin toată lumea e o mândrie.

citat din Conor McGregor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a scris o domniţă

Mi-a scris o domniţă: cică-i familistă
Şi că-n lumea asta eu sunt doar al ei;
Ne-am dus la terasă, după o bericică
A zis cu-ndrăzneală: eşti pe locul trei!

E pe locul unu, a mai zis duduia,
Unul care doarme pe-o saltea de bani.
Cică ei nu-i pasă că băiatul are
De vreo patru zile o sută de ani!

Te înţeleg, frumoaso, am şoptit duios,
Dar cu siguranţă vreau să fim doar noi.
Stă pe treapta a doua, a mai zis păpuşa,
Un cioban de munte cu-o sută de oi!

Eu sunt familistă, sunt femeie fină,
Vreau în viaţa asta să trăim cuminţi.
Chiar de lângă tine stă pe-a treia treaptă
Un puştan cu Skodă, singur la părinţi!

poezie satirică de Nicolae Rolea (16 iunie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic copil, tata mi-a spus că pentru a fi un bun catolic, trebuie să mă confesez bisericii, chiar şi dacă am gânduri impure cu privire la vreo fată. Aşa că, foarte de dimineaţă, m-am grăbit să-mi mărturisesc păcatul. Şi noaptea următoare şi următoarea. După o săptămână, am decis că religia nu e de mine.

citat din Fidel Castro
Adăugat de Amdo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele din mine

Uneori aş vrea să duc o viaţă de nomad,
La poalele muntelui cel mare
Să-i fiu doar eu prietenul cel pribeag
Suflat de vântul burzulit şi mângâiat de soare,

Să stau pe-al lumii acoperiş doar pentru o zi
E mult prea mult a cere,
Cu ochi de şoim deasupra a privi
E tot ce vreau în aceste timpuri efemere,

Să pot s-ating o linişte deplină
Să scap de duhul prihănit,
Ce mai flămând ca o sălbatică felină,
Zile lungi din mine, bine s-a mai hrănit,

Uneori aş vrea să fiu chiar muntele în sine
Să stau măreţ şi neclintit,
Să râd de voi, de toţi chiar şi de mine
Cum nu ştim ce-i în viaţa simplă de iubit.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henry este pentru totdeauna în fiinţa mea, chiar în timp ce eu aştept atât de înţeleaptă sfârşitul iubirii noastre. Henry va face mulţi ani parte din viaţa mea, chiar dacă doar câteva luni îmi va fi iubit.

citat clasic din Anais Nin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!