Despre cum am fost adusă din Africa în America

Toleranţa pe care-am deprins-o eu, cea năvleagă,
În Africa Păgână-a ajutat sufletul meu negru să-înţeleagă
Că există un Dumnezeu, un Mântuitor şi-o judecată:
Mai înainte n-auzisem de izbăvire, n-o căutasem niciodată.

Mulţi privesc cu dispreţ rasa noastră neagră,
"Culoarea lor e-o diabolică boia, iar ei sunt o plagă".
Amintiţi-vă, Creştini, Cioroii, negri precum Cain,
Pot fi educaţi şi călăuziţi spre-un mai înalt destin.

* A fost primul autor afro-american al unei cărţi de poezie.
După publicarea volumului respectiv a fost eliberată din sclavie.

poezie de Phillis Wheatley, 1753 – 1784, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare fiară umană, Dumnezeu a implantat un principiu, pe care noi îl numim iubirea de libertate.

citat din Phillis Wheatley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara – două legende

I

Negru era cel fără ochi;
Negru era conţinutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri – plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, maţele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea muşchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii – negru, creierul
În temniţa viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-şi poate
Defini propriul soare.

II

Negru este capul vidrei, ridicat.
Neagră este stânca, plonjând în spuma apelor;
Neagră este mânia adăpostită în patul sângelui.

Negru este pământul, dacă scurmi doi centimetri,
Un ou al întunecimii,
Unde soarele şi luna îşi alternează anotimpurile

Pentru a cloci o cioară, un curcubeu întunecat,
Arcuit în vacuum,
Marcând o imensitate goală,
Dar, totodată, în zbor.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a ajutat Dumnezeu

Tot românul vreau să ştie
că n-am fost un om bogat.
Am scris multă poezie,
dar nimic n-am publicat.
În zadar m-am străduit
ca să pun ceva deoparte.
Banii toţi i-am cheltuit
să am multă sănătate.
Am răzbit prin timp cu greu.
Aspră a fost viaţa mea.
M-a ajutat Dumnezeu
să las în urmă ceva.

poezie de Dumitru Delcă (14 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivat!

fiindcă nopţi de chin mi-ai vegheat
şi mi-ai dat înflorirea târzie,
izbăvire mi-ai fost şi păcat,
să trăieşti, la mulţi ani, Poezie!

fiindcă mult ţi-am dat de-ndurat
cu metafora mea ageamie,
pângărind trupul tău preacurat,
să trăieşti, la mulţi ani, Poezie!

fiindcă-mi ierţi că des te-am uitat,
abjururând pentr-o tristră simbrie,
cu tine murit-am şi tu m-ai salvat,
să trăieşti, la mulţi ani, Poezie!

poezie de Luminiţa Ignea din Contra-timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care-am fost

Prin ungherele minţii licăresc amintiri,
Amintirile pastelate-ale celor care-am fost,
Imagini de-altădată, gingaşe-alcătuiri,
Zâmbetele de demult al celor care-am fost.

Erau toate atât de simple şi pline de candoare
Ori timpul ne-a rescris în întregime viaţa de atunci?
Dacă-am putea-o retrăi, spune-mi, oare
Am lua-o de la capăt?
Oare-am putea?

Amintirile sunt de-atâtea ori frumoase, iar
Tot ce-a fost trist uităm să ne-amintim
Sau abandonăm în urma noastră doar.
Oricum, de câte ori am râs ne amintim
Atunci când ne-amintim
De cei care-am fost,
De cei care-am fost...

Compozitori: Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, interpret Barbra Streisand

//www. imdb. com/title/tt0070903/videoplayer/vi3099376153? ref_=tt_ov_vi

cântec interpretat de Barbra Streisand, muzica de Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, versuri de Alan Bergman, Marilyn Bergman and Marvin Hamlisch din The Way We Were, 1974 (1974)
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există albi şi negri în faţa lui Dumnezeu. Toate culorile sunt una singură şi aceea este culoarea servirii lui Dumnezeu.

citat din Abdu'l-Baha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mine

Sunt diferită, e normal ca mulţi să nu mă placă
Şi cel mai bine mă simt în Converse şi cu şapcă.
Mai rebelă şi microbistă am fost şi aşa o să fiu,
Iar tot ce simt, fiecare gând pe foaie îl scriu.
Nu m-am dat niciodată după cum vântul a bătut
Şi am avut puterea de a lua mereu totul de la început.
Viaţa m-a învăţat să-mi pun baza doar în Dumnezeu,
Am pierdut, am câştigat, am fost întotdeauna eu.
Iubesc sau detest, nu am fost niciodată falsă
Sunt sinceră, directă, de părerea lumii nu îmi pasă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 august 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară

Noaptea-ncet, ticnit se lasă -
Poezie, sau destin -
Lunca urcă, somnoroasă, -
Vino, vin!

Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare, -
Poezie, sau destin.

În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume, -
Vino, vin!

Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră, -
Poezie, sau destin.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eric (încearcă să le explice lui Red, lui Kitty şi Donnei posibilitatea unei cariere ce i-a fost propusă de consilierul şcolar): Există un program în cadrul căruia le predai copiilor săraci timp de un an, iar organizatorii îţi plătesc colegiul!
Kitty: Şi unde are loc programul?
Eric: În Africa!
Kitty: Africa, Wisconsin?

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei din urmă

Ochii negri,
Părul negru,
Şi-mbrăcată-n negru toată,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al cărei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri însângerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă
Şi-o aştept?...

A trecut...
Era-mbrăcată ca miresele lui Crist
Când coboară-ngândurată albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesaţul unui trist
Demon, smuls din întuneric
Şi-aruncat în plină ziuă -
Ochii ei, reflexul unor aiurări netălmăcite,
Se dublau ca-ntr-o supremă sărutare de adio.

A trecut...
Şi-n urma celei ce purta cu ea secretul
Frazelor turburătoare de seninuri fără pată,
Am rămas să-i sorb parfumul
Şi să descrifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i căzuseră din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?
N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă
Şi-o aştept?...

poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am fost foarte ajutat de divini­tate. Şi în închisoare. Mi-am dorit mereu să fac un documentar într-un penitenciar. N-a fost să fie, dar până la urmă, am fost arestat, pe principiul: "Ai grijă ce-ţi doreşti!". Nu regret acele patru zile, aş scrie o carte. Au avut legătură cu religia, pentru că din celulă vedeam o biserică. Ceilalţi deţinuţi mi-au spus că, dacă pe drumul către tribunal văd o biserică şi dacă din sală mai văd una, să fac la cameră semnul revistei dumneavoastră, "OK", că va fi bine. Şi aşa a fost. Când am ieşit din puşcărie, primul drum l-am făcut la televiziune. Plus că, la câte s-au rostit pe OTV, cred că m-a ajutat Dumnezeu şi să nu fiu omorât până acum.

citat din Dan Diaconescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări prin destin (sonet)

CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)

În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorţii predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viaţa-mi din papirus transcrisă.

Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La şcoala năzuinţelor înalte.

Am plâns de râvna părinţilor uniţi
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiţi.

Cât am suferit, doar Dumnezeu ştie,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.

*15 mai – Ziua Internaţională a Familiei
Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În viaţa asta,
ai două posibilităţi:
să fii bun, sau rău,
cale de mijloc nu există,
Sufletul nu are două feţe,
el e alb sau negru...
Eu care am încercat
să combin cele două culori,
ştiu cât doare, mai ales
că, pe una din cele două,
trebuie să le ascunzi,
şi mereu vei trăi
cu teamă, mereu te vei ruşina,
la gândul că poţi fi descoperit...
Alegeţi culoarea ce ţi se potriveşte
cel mai bine şi nu-ncerca
să schimbi nimic,
pentru că n-ai să reuşeşti...
Destinul nostru a fost scris
cu mult înainte de-a ne naşte...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele noastre se prezintă puţin bizare. La 20 de ani, semidoctul de mine, ca şi semidoctul de tine, încearcă să mascheze cât mai mult acest aspect pe care, indiferent de unde venim, ce facultăţi am terminat şi cu cine ne-am culcat, nu îl putem ascunde. Semidoctismul unui om este ca şi păcatul strămoşesc: pentru creştini, este acolo, se simt vinovaţi de acel act mitologic. Pentru oamenii care nu mai pot crede în basmele citite de "mămica" înainte de culcare, semidoctismul este ca şi publicarea unei cărţi: corectezi cartea şi o publici, lăsând greşeli pe care nu cunoşti a le îndrepta şi pe care speri să nu le observe nimeni.

Claudiu Dumitrache în 20, Introducere (septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Africa e cel mai tropical continent de pe planetă - aproximativ 85% se află între Tropicul Racului şi Tropicul Capricornului. Şi nu sunt prea mulţi gheţari în Africa, cu excepţia celor de pe munţii înalţi din estul Africii.

definiţie de Spencer Wells în Genographic (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Champs d'honneur

Soldaţii nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut –
Cruci de lemn pentru cei ucişi fără judecată
Sunt înfipte peste faţa lor acolo,-n lut.

Soldaţii înspăimântaţi fac salturi, tuşesc, tresar...
Lumea bubuie, roşie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldaţii respiră-n şanţuri un aer pestilenţial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.

***Poezia este rezultatul unei experienţe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viaţă pentru că un soldat italian care se afla în faţa lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.

poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trompete

Sub sălcii tăiate unde copiii bruni se joacă
Şi frunzele se izgonesc, s-aud trompete. Fior de mortuar.
Steaguri stacojii se prăvălesc din doliul de arţar
Lângă secară călăreţi pe câmp, mori goale, se dezbracă.

Sau ciobanii cântă noaptea şi cerbii păşesc în agonie
În al lor cerc de foc, tristeţea codrului morbid
Dansând se ridică de pe-un negru zid;
Steaguri stacojii, râset, trompete, nebunie.

Comentarii

"Trompete" este a 32-a poezie din volumul "Poezii", care a fost întocmit de Trakl în aprilie 1913. Trakl a scris o versiune anterioară a poemului în septembrie / octombrie 1912 pe care l-a trimis-o lui Erhard Buschbeck spre publicarea în ziarul "Chemarea", cu remarca "Sper că poemul nu iese prea mult din cadrul războinic al numărului "marţial" al "Chemării".
"Chemarea" a fost un jurnal publicat de Erhard Buschbeck între anii 1911-1913, care, în 1912, a dat naştere "disponibilităţii generale de război" şi a participat la incantaţiile expresioniste ale unei reînnoiri vitale a societăţii, ca de exemplu într-unul dintre textele lui Robert Müller.
Interesant este angajamentul implicit al lui Trakl, conform căruia nu îşi clasifică textul ca "războinic", ci, după cum este cazul, "potrivit". Această observaţie arată că el a respectat contextul textelor şi că a ţinut cont şi de "valoarea de piaţă" a textelor sale - după cum reiese din corespondenţa sa cu editura Kurt Wolff pentru prima sa colecţie de poezii din aprilie / mai 1913.
Potrivit acestei idei este, în primul rând, motivul principal al "trompetelor", care au în versiunea originală şi în mod clar legătură cu tactul marţial (militar).
Cu toate acestea, în versiunile ulterioare, această referire este reluată în imaginea "călăreţului", care formulează conţinutul imaginii mai generale şi se deschide până în zona medievală a lui Trakl, prezentă frecvent ca un trecut difuz.
Aceasta corespunde, de asemenea, schimbului între"alb", ca atribut al "copiilor" şi "maro".
Maro reprezintă la Trakl doar culoarea unui moment nespecificat al unei vieţi rurale, caracterizată prin motive religioase, păstori, copii - ca în poemele "Afra", "O seară de toamnă" sau "o epocă".
"Steaguri stacojii" sunt evocate de două ori, referindu-se la contexte războinice, precum şi la contextul religios. Stacojiu este culoarea cardinalilor şi, împreună cu purpuriu, dar este de asemenea culoarea "curvei Babilonului" în Apocalipsa lui Ioan. Se menţionează în capitolul 2 al Cărţii lui Iosua "cordonul stacojiu" al unei prostituate("curva Rahab") care proteja bărbaţii lui Iosua şi care a fost apoi protejată cu toate rudele sale în cucerirea Ierihonului, datorită semnul cordonului. Ierihonul, totuşi, a căzut prin sunetul trâmbiţelor.

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stan: Unchiul Jimbo a spus că dup-aia mă duce în Africa.
Cartman: Mama spune că-s o grămadă de negri în Africa.

replici din filmul serial South Park
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

Mi-ai fost şi minus, dar şi plus,
Ne-am înmulţit, ne-am împărţit...
Ai fost şi nou, dar şi-nvechit,
Ţi-am fost ajuns şi neajuns.

Mi-ai fost şi-ntreg, dar şi pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost şi viaţă, dar şi moarte,
Ţi-am fost ce nu o să-ţi mai fiu...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieşit la masă
Unul s-a înecat şi nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deşteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, şapte nu-l urmară.
Şapte negri mititei ciopleau beţe groase
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.
Şase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înţepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duşi la tribunal
Patru-s puşi în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un peşte, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrăţişat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat şi-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de Frank Green, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!