Eminescu nu e soţul legitim al culturii române! Dărâmaţi instituţia criminală a obişnuinţei, a obligaţiei matrimoniale şi a plictiselii ipocrite... Atmosfera asta pioasă ne poate adormi. Eminescu ne e cultură, nu ne e religie. Negaţi-l, ca să-l iubiţi mai mult! Contestaţi-l ca să-l redescoperiţi! Discutaţi-l, ca să-l citiţi!

citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-l citiţi pe Eminescu

Dacă fruntea vi se-nchină
La pc-uri şi tablete
Şi nu-l citiţi pe Eminescu,
N-o s-aveţi nicicând regrete.

El are stele în sânge,
Are flori de tei în glas.
Asta e normalitatea
Viziunilor de azi?

Mai bine jocuri cu lupte,
Pokemoni, maimuţăreală
Decât versu-i ce te poartă
Într-o lume cerebrală.

Azi avem neologisme,
Suntem dârji europeni,
Ciugulim în limbi străine
Droguri de la buruieni.

Ştim ce e "căpşuniada",
Ştim ce-i munca fără bani,
Ştim ce-i darul social
Chiar dacă suntem sărmani...

Nu-l citiţi pe Eminescu,
Are puţine scrisori,
De istorie vorbeşte-n
Poruncire uneori.

N-a prezis ce fi-va mâine,
Nici de astăzi n-a vorbit,
Să-l citim, să ne aline
Sufletul descumpănit?

Nu-l citiţi pe Eminescu,
Nu vorbiţi de Floare-albastră,
Să uităm că România
Este mama, ţara noastră?

O, glumesc! Prin Eminescu,
Viaţa şi chiar Dumnezeu
Va-nflori-n sufletul lumii,
Să-l citiţi, vă rog, mereu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu nu mai e la modă deoarece nu mai "dă bine". Explicaţia nu e nici abisală, nici etnopsihologică, ci banal sociologică. Dacă ne gândim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă "omul deplin al culturii române" – acum, noţiunile înseşi de "deplin" şi de "cultură" au devenit suspecte din punct de vedere politic –, înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea niciun cusur, de Eminescu am început să ne jenăm. Răsturnarea faţă de perioada interbelică e completă. Pe atunci, Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi, Eminescu a devenit suspect, Caragiale este în mod eminent recept.

Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrian Păunescu şi Mihai Eminescu, cei doi sfinţi ai Literaturii Române. De-a pururi la ei să ne închinăm, căci în ei se află Dumnezeu!

Ştefan Paraschiv în Blogul Mareşalului Crai
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie igienică, pamperşi, detergenţi, crăpelniţă: iată cercul sacru al omului, pe care noi avem misiunea să-l descoperim, să-l înţelegem şi să-l definim, şi chiar mai mult, să-l înfrumuseţăm, să-l prefacem în cântec.

Milan Kundera în Identitatea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la naşterea lui M. Eminescu)

Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălţat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.

Să-l învăţăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu ştie să mintă.

El a fost scris cu sânge şi sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste şi amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.

poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi trebuia să-l urmărească pe Generalul Hoffmann..., să-l încercuiască, să-l asedieze, să-l hărţuiască şi, în cele din urmă, să-l pună cu spatele la zidul unei mănăstiri, al unei biserici sau al unui cimitir şi să-l împuşte. "Foc!" N-avea altă soluţie. Era regula jocului. Recursul la Metodă.

Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

O viaţă întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău – extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.

Şi satul meu la fel cu "eşti", ca Ipoteştii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreştiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreştii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.

... acum întregul Prut e o vâltoare,
Şi nu mai trec ţărani, cu caii de căpăstru...
La Iaşi să-şi ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...

Acuma Prutu-i ştreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa preşedintele Băsescu,
- De neam c-o datorie şi de sânge,
Faţă de tine, bade Eminescu...

Hotarul nu mă lasă... cică Europa,
E malul drept-adică românescul,
Şi Basarabia pe veci e Aziopa-
Cum râd muscalii, bade Eminescu...

Un unu, doi şi trei de când cerşeşti,
Un orice preţ Părintelui Cerescu,
Să dea o altă soartă, naţiunii româneşti,
Întegră soartă, bade Eminescu.

PS
... Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus – de-a sta-n genunchi să-ţi pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...

Şi dacă-ţi place ţie, o să-i placă şi lui Dumnezeu,
Românul vers moldovenesc-românul vers basarabescu,
Şi poate s-a-ndura, unind poporul meu
În Mare Românie, bade Eminescu...

poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce a scris Gheorghe Brătianu că poporul român e un miracol? De ce nu a spus că e un gunoi, cum fac cei de acum, care l-au decapitat şi pe Eminescu? Scormonesc vulgaritatea în operele lui ca să-l desacralizeze, să-l biologizeze pe scriitorul despre care Cioran spunea că şi Buddha ar fi gelos pe biografia lui.

Dan Puric în Fii demn! (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştia bunicul cine-i Eminescu

Din Eminescu, recita şi,, bunu",
,, Luceafărul", la crâşmă când se îmbăta,
Rugându-l în genunchi pe unde apuca,
O rază, să îi lumineze drumu'.

Pe stradă îl privea, ades, străinu'
,, Mai am un singur dor" pe buze-i fremăta,
Din Eminescu recita şi,, bunu"
,, Luceafărul", la crâşmă când se îmbăta.

Din plopii fără soţ, îi cerea, unu'
Deajuns ca să se rezeme când şchiopăta
Şi pentru,, buna",, floare-albastră" sâmbăta
Să-l ierte când o făcea pe nebunul...

Din Eminescu, recita şi,, bunul"!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rachel: Îmi doresc să pot să-l fac să se deschidă un pic, să-şi împărtăşească sentimentele.
Phoebe: Asta e uşor! Trebuie doar să te gândeşti că e un borcan cu murături care nu poate fi deschis.
Rachel: Deci, ce spui tu? Că ar trebui să-l pun in apă caldă şi să-l trântesc cu capul de masă?
Phoebe: Nu, asta faci când vrei să afli adevărul de la cineva.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice zid, chiar de beton, poţi să-l treci, să-l spargi, să-l escaladezi, să-l înconjori, dar zidurile pe care le pui in mintea ta sunt cel mai greu de trecut.

aforism de Mihaela Cd din volumul Uneori elefanţii zboară/Sometimes elefants are flying editura Globart Universum 2020
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Văzându-şi soţul cum se ţine
De gard, Maria-şi face cruce:
- Decât să-l văd aşa cum vine,
Mai bine să-l văd cum se duce.

epigramă de Ion Diordiev din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Doamne, ce naiv e! Şi minte cu atâta eleganţă! Poate e doar un ziarist deghizat...
Ala: Nu e ziarist! Ţi-am mai spus! E soţul meu...
Venera: Ce contează! Începând de astăzi, va fi şi soţul meu!
Ala (isterică): N-am de gând să-l împart cu nimeni!
Venera: Nu trebuie să-l împărţim, dragă! Îl vom folosi integral, prin rotaţie!
Ala (isterică): Dar e soţul meu, Venera! (Caută prin poşetă.) Am documente! Bărbatul acesta îmi aparţine! Iată actul de vânzare cumpărare...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În starea de iluminare sunteţi dumneavoastră - "dumneavoastră şi sinele dumneavoastră" devin una. Nu vă mai judecaţi pe "dumneavoastră înşivă", nu vă mai plângeţi de milă, nu vă iubiţi, nu vă urâţi etc. Ruptura cauzată de conştiinţa autoreflexivă e vindecată, iar blestemul ei înlăturat. Nu există niciun "sine" pe care trebuie să-l mai protejaţi, să-l apăraţi sau să-l hrăniţi.

Eckhart Tolle în Puterea Prezentului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur lucru suntem datori să-l facem pentru a omagia cum se cuvine pe acestluceafăr al neamului nostru: să-l citim, să-l înţelegem, să-l asimilăm. Restul vine de la sine.

Mircea Eliade în despre Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul poeziei româneşti

În prea puţine cuvinte, de Eminescu amintim,
Şi-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiţi pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Şi-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei româneşti,
Eminescu e poetul, trăirilor omeneşti.
Cu el am ieşit în lume, şi-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoşească, am spus tot ce-aveam de spus.
Străluceşte-n veşnicie, precum zorii dimineaţa,
Luceafărul poeziei ne călăuzeşte viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa mult încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1919)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isărescu. Omul care, pe bancnote, are tupeul să-l contrasemneze pe Eminescu.

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta ar fi imaginea cea mai exactă a femeii din ultima mie de ani: ducându-şi în cârcă bărbatul de la un capăt al mileniului la celălalt, ca să-l scoată din intemperii, ca să-l scape din pojarul unor asedii devastatoare, ca să-l elibereze din robii umilitoare, ca să-l salveze, salvându-se...

Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiţi primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârşit de an
Ce nu şi-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot ţărmurindu-l şi-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Şi n-am puterea să-l întorc şi nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Şi-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.

Bucată ruptă-i de la ţara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... şi Prut şi Adrian.

Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

Ţineţi-vă să nu rămâneţi van
Cum sunteţi azi doar simpli impostori
De nu veţi recunoaşte-n timp valori
Continuând să renegaţi un Adrian.

Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înţelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.

Şi nu uitaţi c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte şi gând sublim şi nu-nţeleg
De nu vă vreţi prin el, popor nemuritor...

Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o ţară care-şi pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...

PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veşnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!