Unui fabulist care nu se satură să tot vorbească de''Înţelepciune...'' Ne-ai vorbit de-nţelepciune, Doamne,într-atâtea dăţi. Oare-acum, tăcând, n-ai vrea In sfârşit, să ne-o arăţi?

Ne-ai vorbit de-nţelepciune,
Doamne, într-atâtea dăţi.
Oare-acum, tăcând, n-ai vrea
In sfârşit, să ne-o arăţi?

epigramă de Emil Şuşnea (29 noiembrie 2020)
Adăugat de EMIL ŞUŞNEA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai convins...

Ne-ai convins că în păcat
E totală degradare
De aceea Te-am urmat
Cu elan şi consacrare.

Ne-ai vorbit cu grai duios
Să-nţelegem bine starea
De-a trăi cu mult folos
Să primim încununarea.

Te-am crezut de la-nceput
Când ne-ai arătat cărarea
Teama-n noi a dispărut
Când ne-ai dat încredinţarea.

Siguri că suntem salvaţi
Prin lucrarea jerfei sfinte
Nu suntem îngrijoraţi
Când bat vânturi prin incinte.

Acceptăm, iubit Isus
Darul Tău şi-a Ta rostire
Ţara Ta e făr-apus
Şi ne-o dai ca moştenire.

Ne-ai convins şi ne convingi
C-ai venit nu din genune
Ci de Sus ca să învingi
Ce-i cuprins de uscăciune.

Viaţa noastră nu e vis
Ci-i conecţie cu Cerul
Îţi mulţumim că ne-ai trimis
Răspuns, să-nlăturăm misterul.

poezie de George Cornici (8 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul

Ursul un căţel de fapt cuminte
Plânge-n lanţul lui de fier
Nu mai vrea să mă asculte
Ai plecat şi ai uitat de el

Doamne cum să -l fac să mă -nţeleagă
Că stăpânul lui s-a tot dus
La plimbare nu mai vrea să meargă
Către cer priveşte cât mai sus

L-am luat în braţe şi l-am mângâiat
I-am vorbit că tu ne iubeşti
Niciodată tu nu ne-ai uitat
De departe nouă ne zâmbeşti

Acum stă pe labe şi ascultă
Vântul ce-i aduce şoapte
Ne privim dar inima mi-e ruptă
Te voi aştepta şi eu la noapte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse, Dumnezeul meu

Ai lasat, Doamne, miliarde de suflete.
Ai lasat, Doamne, miliarde de iubiri.
Ne-ai lasat puterea de a face bine,
Dar cati dintre noi Iti implinesc vrerea?
Ne-ai lasat libertatea de a alege.
Dar cati dintre noi aleg binele?
Ne-ai daruit zborul spre inaltimi.
Dar noi coboram in adancuri.
Ne-ai dat lumina.
Dar n-o zarim de intunericul din noi.
Ne aperi mereu.
Dar noi cautam, parca inadins
Capcanele si raul.
Ne iubesti, Doamne,
Dar cati dintre noi Iti multumim?
Te-ai lasat batjocorit,
Te-ai lasat torturat,
Ti-au curs lacrimi de sange,
Dar noi, Te-am tradat!

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-i mai de preţ în lume

Tot ce-i mai de preţ în lume,
Eşti Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat şi ne-ai dat viaţă,
Preamărim Numele Tău.

Ne-nchinăm smeriţi doar Ţie,
Îţi slujim neîncetat,
Eşti a noastră bucurie,
Fie-Ţi Numele lăudat.

Tu, eşti Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viaţă veşnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.

Eşti puterea ce ne ţine,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare eşti, puternic, sfânt.

Cu Tine avem biruinţă,
În această lume rea,
Doar cu Tine prin credinţă,
Vom putea înainta.
Amin

poezie de Ica Dragoi (7 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Smerit, să nu mă-nchin în van,
Ascultă-mi, Doamne, rugile:
Când ne-ai scăpat şi de tiran
De ce n-ai luat şi slugile?!

epigramă de Nicolae Dărăbanţ din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ne-ai făcut din noroi. Şi ne-ai tratat ca atare.

aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că ne-ai făcut din lut, nu ne supărăm, Doamne. Dar de ce ne-ai lăsat groapa!

aforism de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care-i rostul nostru?...

Doamne Dumnezeul meu,
ne-ai dăruit atâţia ani
şi nu ne-ajung să înţelegem rostul
şi nu ne-ajung să înţelegem viaţa
şi-atunci?
ce fac fluturii?
ce fac gâzele?
ce fac albinele?
cu puţinele zile,
cu puţinele ore,
cum de reuşesc să trăiască cu-atâta intensitate?
şi cum de pot iubi în imensitate
şi cum se bucura de zile, de ore, de secundele scurtate?
Doamne!,
rânduiala Ta cu toamne,
rânduiala ta cu flori,
cu parfumul lor,
de ce nu ne ajunge timpul?
de ce noi vrem în braţe tot Olimpul?
spune-mi Doamne, de ce?
de ce Doamne? pentru ce?
pentru ce ne-ai dat ochii? dacă nu vedem frunza
şi meduza apei, Doamne şi meduza,
pentru ce ne-ai dat atâtea întrebări?
şi care-i rostul lor?
şi care-i rostul nostru?
nici nu putem zbura ca albatrosul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiaţi
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe braţe tari am fost purtaţi
Când a venit învolburarea.

Că ne păzeşti neîncetat
E-un adevăr ce ne susţine
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranţa s-o putem menţine.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simţind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menţinem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne! Tu care ne-ai făcut muritori, de ce ne-ai dat setea de eternitate, care-1 face pe poet?

citat din Luis Cernuda (1947)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai vorbit

Ai vorbit.
Vorbind, îţi măsuram literele,
Le cârpeam minusurile şi le cântăream greutatea.
Apoi ai tăcut şi
Am tăcut.
Pentru că nu mai era rost
În cuvinte...

Ai zâmbit.
Zâmbind, îţi admiram liniile,
Le desenam curburi şi le acopeream cu lumină.
Apoi ai sfârşit şi
Am sfârşit.
Pentru că nu mai era plin
În expresii...

Ai venit.
Venind, îţi priveam paşii,
Le ascultam sunetul şi îi umpleam cu motive.
Apoi te-ai oprit şi
M-am oprit.
Pentru că nu mai era dor
În venire...

Ai iubit.
Iubind, îţi simţeam sufletul,
Îi desenam întregul şi îl cerneam în dorinţe.
Apoi ai vorbit şi
Am vorbit.
Pentru că nu mai era loc
În tăcere...

poezie de Gabriela Chişcari (30 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne...

Unora le dai cu caru,
Pe alţii îi baţi cu paru,
Doamne, nu ţi-e milă?
“Lupi muşcând” din bunul tării,
Din apus la malul mării,
Doamne, nu ţi-e silă?

Oropsiţi de-o grea povară,
Suntem lumii de ocară,
Doamne, nu ne crezi?
Nu e nimeni să ne vadă,
C-am ajuns lumii de pradă,
Doamne, nu ne vezi?

Mulţi bătrâni ce-s târâi paşii,
Sunt furaţi de toţi geambaşii,
Doamne, eşti părtaş?
Suntem slabi, cinstea ne doare,
Unii ne calcă-n piciare.
Doamne, de ce-i laşi?

Oare, cine să ne-asculte,
Sau păcatele-s prea multe,
Doamne, ne-ai uitat?
Dacă ne rugăm oleacă,
Poverile să ne treacă,
Doamne, ne-ai iertat?

Nu avem decăt credinţa,
Să învingen neputinţa,
Doamne, suntem buni?
Mai avem multe lichele,
Sper, să mai scăpăm de ele.
Doamne!!! Sunt nebuni???

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (3 iulie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă degeaba

Să nu mă ocoleşti la noapte
când treci pe strada mea visând
să nu mă ocoleşti, o, Doamne!
Să nu mă laşi cu luna stând!

Îndreaptă-ţi ochii spre fereastra
la care eu aştept de mult
şi nu-mi lăsa clipa aceasta
într-o neştire şi s-ascult

La fel ca ieri şi altădată
am amorţit să tot veghez
o viaţă căreia nu-i pasă
de râd sau plâng sau creionez

Mă rog acum în prag de seară
cum m-am rugat şi-n alte dăţi
şi am aprins o lumânare
să-mpartă noaptea-n două părţi

O parte să mă rog la tine
şi-o parte să vorbim încet
să îmi arăţi, Doamne, ce-i bine
ceva să pară mai concret!

Să nu mă ocoleşti la noapte
să nu mă laşi să mă-nfior
şi, Doamne! Spune-mi cine-mparte
norocul care-l ştiu doar chior?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ne-ai sfinţit prin poruncile tale şi ne-ai poruncit să ne purificăm mâinile prin spălare.

în Hagada de Pesah
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, domle?
- N-am vorbit, domle.
- Cum n-ai vorbit?
- Păi împotriva voastră vorbeste tot poporul român. Ce să mai adaug eu?
Si mi-au dat 20 de ani muncă silnică făra motive. Mi s-a prezentat
sentinta de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prunc născut în Betleem

Ne plecăm cu mulţumire

O Isus în faţa Ta

Şi-ţi cântăm azi cu iubire

Căci prin har neprihănire

Ne-ai schimbat Tu inima

.

Prunc în Betleem născut

Acum noi te lăudăm

De noi milă c-ai avut

Şi-ai venit să ne fii scut

Numele-ţi glorificăm

.

Mulţumim Prunc minunat

De aleasa Ta iubire

Căci pe braţe ne-ai luat

Şli iertarea Ta ne-ai dat

Viaţă de neprihănire

.

Astăzi Doamne îţi cântăm

Şi îţi lăudăm sosirea

Numele ţi-l lăudăm

Şi Isus te onorăm

Căci ne dărui mântuirea

.

În lumina Ta Isus

Ne vrem toţi să fim scăldaţi

Să-ţi dăm sufletul supus

Căci lumină ne-ai adus

Să fim binecuvântaţi

.

Cinste slavă şi onoare

Îţi aducem Prunc iubit

Căci ne eşti pe veci salvare

Îţi cântăm Numele-ţi mare

Căci Doamne ne-ai mântuit

26-12-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru prima femeie

Am învăţat frica de mic,
aşa cum umbra învaţă curbele luminii,
cum câinele, fiecare şut,
cum foamea din coaste
învaţă somnul.

Vai, mamă! văleleu! şi aoleu! şi doamne ajută! cum te mai lauzi tu cu copiii tăi,
cum le mai închini tu altare,
cum mai ciuguleşti tu din palmele lor rupte
întocmai ca un porumbel şchiop de un zbor;

ah, cum îi mai plângi tu pe ei, lingându-le sângele,
cum îi mai mângâi tu pe creştet,
dar, vezi tu, creştetul ăla a crescut şi vrea răspunsuri,
vrea răspunsuri, mamă, aşa cum duminicile galbene din palmele tale
vor odihnă;

creştetul ăla de copil prostănac şi cuminte
vrea răspunsuri,
vrea răspunsuri ca fiecare zâmbet fals care
ţi s-a strecurat printre riduri.

Şi dacă vreodată ne-ai iubit
aşa cum frica iubeşte fuga,
şi dacă vreodată ne-ai modelat la lumină,
şi nu la umbră,
şi dacă vreodată ne-ai mângâiat pe aripi,
şi nu pe creştet,
şi dacă vreodată ai crezut cu adevărat în noi,
precum sfoara în gât,
jură-te pe mă-ta, jură-te pe mă-ta
că toate sunt bune,
că toate sunt mame, surori,
şi fraţi!

poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne-ai adus

Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
şi un veştmînt curat.
Dar noi, ca mulţumire,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.

Spre veşnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
şi-n cer ne-ai dăruit:
şi inimă, şi nume,
şi Duh nemărginit.

Şi-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat şi cît?
... Doar patru răni de cuie
şi-o rană-n piept. Atît...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu cine eşti?...

- De unde, Doamne-ai adunat atât parfum de primăvară
Şi l-ai pictat în cuib de flori, dantelării, rochii de seară?
- De unde, Doamne, ai ştiut c-o să ne placă-nmiresmarea
Şi n-ai uitat nicio petală să-i asortezi în ram culoarea?

- De unde, Doamne-ai învăţat să slobozeşti din cer divinul,
Să ne îmbeţi în dulci arome, să ne alinţi în ochi seninul?
- De unde, Doamne-atât frumos? Din câte lumi l-ai frământat
De-ai reuşit să ne surprinzi... încântător, ne-ai fermecat?

- De unde, Doamne, te-ai gândit a tale porţi să le deschizi
Şi Raiul florilor cereşti în largi poiene să le prinzi?
- De unde, Doamne-au coborât atâtea leacuri pe pământ
Şi-ai contopit într-un delir balsamuri ce se vor descânt?

- De unde, Doamne-ai revărsat atâta dragoste deodat'
Şi-ai presărat miresme-n flori şi ne-ai iubit... şi ne-ai iertat?
- Şi totuşi, Eu vă înţeleg, v-ascult durerile lumeşti,
Dar, tu, creştine păcătos, de ce te miri? Tu, cine eşti?

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Anotimpuri pastelate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu tăcerii

Îmi place tăcerea...

Îmi place tăcerea, iubesc tăcerea
ştiu când să tac, cum să tac
unde să tac şi când să tac.

Mă cert... tăcând, înjur... tăcând
râd.... tăcând, mănânc... tăcând.

Ascult tăcerea, savurez tăcerea şi tac.
Am nevoie de tăcere, de liniştea tăcerii,
tăcerea e fidelă şi nu mă parasesste
niciodată.

Îmi place compania ei, şi mă conversez cu ea
despre una, despre alta.

Ea mă înţelege, este cel mai bun confident,
nu mă bârfeşte, nu mă jigneşte
niciodată.

Mă iubeşte aşa cum sunt...
iar eu, la rândul meu, nu o contrazic
niciodată.

O respect – întotdeauna - tăcând!

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!