Grădina în zori

Dac-ai veni-n grădină, ţi-aş arăta în zori
Albine cum se roagă smerite şi se-nchină
Pe fiecare dintre sălbaticele flori,
Ca-ntr-o bisericuţă de rouă şi lumină.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptă

Am prins în mâni, în zori, o stea care cădea,
Să nu lovească-n aripi, în aer, o albină
Ce se-ntorcea grăbită, în zbor, cu cofa grea,
Către prisaca ei, de miere şi lumină.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 Martie, în zori

De 8 Martie, în zori
am să aşez frumos pe masă,
Un coşuleţ cu multe flori
pentru mama mea frumoasă.
O îmbrăţişez şi-o sărut
să-i arăt cât o iubesc.
Pentru că ea m-a crescut,
din suflet îi mulţumesc.
Din a cerului grădină
flori de stele-am să adun.
Şi pe-o rază de lumină,
mamei la gât i le pun.

poezie pentru copii de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină

Şterge cu un zâmbet lacrima care-ţi curge
Simte durerea cum din ochi se scurge.
Las-o pe pământ să cadă beată de fiori,
Dar nu uita că-n urma ei o să înflorească flori.

Acele flori de lacrimă plantate de durere,
Vor înflori în zâmbetele pline de plăcere.
Şi de plângi rugându-te să ai pic de lumină.
Cu fiecare lacrimă, o să îţi faci grădină.

Dumnezeu te binecuvântează când îţi dă iubire
Şi o grădină plină cu flori şi fericire.
Şi de îţi simţi iar lacrimile pe obraz pictate,
Nu uita că florile mai trebuiesc udate.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, oricum ar fi trăită, nu este decât un crâmpei de lumină. Pentru fiecare om, atât e viaţa: un crâmpei de lumină. Înaintea acestui crâmpei de lumină: oceane de întuneric. După ce se va isprăvi acest crâmpei de lumină: oceane de întuneric, oceane de întuneric şi nimic altceva.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina

(nepoatei mele, Maria Elaine)

O hărnicuţă albină,
Zilnic zbârnâie-n grădină,
Când se ia roua în zori,
Ea zumzăie printre flori.
Îşi petrece întreaga viaţă,
Printre floricele şi verdeaţă.
Trudeşte necontenit,
Din zori pân-la asfinţit,
Cu strădanie adună
Nectar de calitate bună.
Îl transportă apoi cu bine
La căsuţa de albine,
Albinuţele culeg o avere,
Pentru fagurii de miere.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce înflorire
afară din grădină
târzie în zori

haiku de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cules
flori din grădină
iar din urma mea
se ţine scai
un roi de albine

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrămioarele

Lăcrămioarele-n grădină,
Încărcate-n rouă,
Soarelui discret se-nchină
Două câte două.

Delicat se-ntind, strănută,
Vântul le mângâie
Le ia-n braţe, le sărută
Din cap în călcâie.

Lăcrămioarele-n grădină
Au albe bluziţe,
Dar şi verde şorţ să ţină
Fluturi, gâzuliţe.

Firave şi parfumate,
Curate cum ceara,
Nostime şi-adevărate
Ca şi... primăvara!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Cât de frumoasă eşti!
Si dac-ai şti
câtă lumină reuşeşti
In zori de zi
S-aduci in jurul meu,
Un curcubeu!

Cât de senină esti!
Si dac-ai şti
Că numai tu mă împlineşti
Si orice-ar fi
Stiu clar ca mi-este dor,
Că te ador.

Ce minunată eşti!
Si dac-as şti
Ca si tu sincer ma iubesti
I-oi multumi
In veci lui Dumnezeu
Cum stiu doar eu...

poezie de Stelian Necşoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraş
Cu trăsura plină de flori,

tristih de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiş scăldat în rouă, cale veche, cale nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Şi mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-ai pierdut

Dac-ai pierdut apa,
scotoceşte norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranţa,
e lungă aşteptarea.
De nu ai cutezanţa,
în zadar e încercarea.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă

nima mea e plină de vis şi de iubire,
Cum e încărcat de flori un ram de măr în mai,
Un ram cu candeli albe pufoase, unde vin
Albinele s-adune pentru ştiubeie miere.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia

Aş aduna în palme petalele de floare,
Din crini şi lăcrămioare o rochie să-ţi fac
I-aş pune şi paiete din razele de soare,
La poale aş tivi-o cu flori de liliac

Şi-n loc de cingătoare pe talie s-o ţină,
Ţi-aş împleti albastre flori de nu mă uita,
Ţi-aş aşeza pe frunte cunună de lumină
Şi nu din astrul zilei, ci din privirea ta.

O rochie ţi-aş face din florile pădurii
Şi ţi-ar veni turnată, mai bine decât crezi
În degrade-mbinate, culorile naturii
Ţi-ar scoate-n evidenţă frumoşii tăi ochi verzi.

Şi astfel înflorită să fii o veşnicie
Rivala primăverii, regină peste flori
Şi pe covorul roşu când vei păşi mlădie
Umili, să ţi se-încline cohorte-ntregi de sori,

Să-ţi cadă la picioare neplânse ploi de stele
Şi vântul să te poarte în zbor până la nori,
Când nopţile-ţi vor ţese senine, lungi perdele
Să le desfacă luna, iar tu să te strecori.

O rochie-ţi voi coase, cu ea să ţi se-mbrace
Şi sufletul, şi trupul în blânde, vii culori
Din galaxii pierdute atunci mă voi întoarce
În fruntea unei armii de îngeri păzitori
Din zori şi până-n noapte, din noapte până-n zori,
Să-ţi fim gardă regală, regină peste flori!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul Bunei Speranţe

Destinul chiar mă ştie pe de rost
eu însă nu-mi cunosc trecutul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
dar Iuda la amândoi le dă sărutul

Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul
prin viaţă trec ca trandafirul
în zori sub rouă fac pe-a mutul
iar noaptea luna-mi taie firul

În zori o fac pe-a trandafirul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
o zi îmi duc pe umeri cimitirul
şi-apoi destinul mă-nvie pe de rost

Eu însă uit din nou trecutul
şi Iuda din oglindă-mi dă râzând sărutul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

IEŞI ÎN GRĂDINĂ IUBITO SĂ VEZI
Ieşi în grădină iubito să vezi,
Ca-n noaptea de dor să visezi
Cum iarba în zori e plină de rouă,
Prin care-n cercul ielelor dansezi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre întuneric şi lumină

Când moare noaptea în zori,
din întuneric naşte lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare şi lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş vrea să plângi

n-aş vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
ţi-aş prinde lacrimile-n pumni
şi le-aş păstra în loc cu taină
la inimă, ascunse-n sân
şi nu ţi-aş spune niciodată
dar ţi-aş zâmbi, îmbărbăta,
să-ţi şterg încet pată cu pată
tristeţea ochilor din noaptea grea
n-aş vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
aş fi mai trist, atât de trist,
că noaptea luna s-ar ascunde
în negura de gropi din cerul nins
şi stelele s-ar stinge toate
şi-ar fi-ntuneric pe pământ
şi ruptele petale moarte
ar înflorii, de plâns, de plâns...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba fiarelor

Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă şi albăstrie
Şi-a făcut din luceferi cercei.

Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche şi dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Şi lanurilor mele coapte rouă.

Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică şi sună
Talgerul cerului învechit.

Ciută de munte, cu paşii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.

Iarbă a fiarelor, aruncă peste
Cuvintele mele pulbere aurie.
Mlaştinilor, ca-ntr-o veche poveste,
Vântul miros de cimbru le-adie.

Urc printre stânci, spre piscuri, mai sus,
Iarba fiarelor scânteie, scânteie.
Iată: noaptea albastră şi-a pus
Pe umeri vulpea Căii Lactee.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!