Amintiri de toamnă
smulsă de vânt
o frunză despică toamna în patru
pânza de păianjen pune soarelui degetul pe buze
făcându-i semn să apună
de dincolo
noaptea zvârlește cu stele în geamuri
simt că de mâine
lumina va cădea înghețată în țărână
zorile vor strânge la piept
brumele culese din aripi moi de fluturi
iar vrăbiile ruginite
se vor strecura în aer printre ramurile cu dangăt mut
stinsă în ferești
așteptarea încă mai tanjeste
amintirile răzvrătite de toamna
care va ploua grav
echinocțiul urcat spre cer pe scara fumului din horn
poezie de Valerian Dincă (octombrie 2020)
Adăugat de Valerian Dincă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Păianjenul și toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.
Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.
poezie de Camelia Oprița din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuarela de toamna
toamna nu se locuieste in casa
cu usile inchise
intre peretii varuiti cu tacere
da drumul la urlet
pe afara sa umble
si nu-ti pune
lesa
la suflet
toamna e un copil mofluz
manjeste cu acuarele pe geamuri
inchide oameni de jucarie
in case de jucarie
si-ti pune in piept
inimi de plastelina
poezie de Motoc Lavinia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuarela de toamna
toamna nu se locuieste in casa
cu usile inchise
intre peretii varuiti cu tacere
da drumul la urlet
pe afara sa umble
si nu-ti pune
lesa
la suflet
toamna e un copil mofluz
manjeste cu acuarele pe geamuri
inchide oameni de jucarie
in case de jucarie
si-ti pune in piept
inimi de plastelina
poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Și altoită pe ființa mea imensa lume
cu toamna și cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munți trec nori cu ugerele pline.
Și plouă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Dincolo de nori (si nu numai)
Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...
Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...
Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...
Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...
Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...
Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză de toamnă
Toamna, un tablou arămiu
Când fiecare frunză căzută
Se pierde definitiv în pustiu
Cu tot cu povestea avută.
Toamna, un trist recital
La care o frunză suspină.
Când după ultimul ei bal
Dispare în a nopții surdină.
Toamna, expoziție de pictură
În care minunata frunză
Destinul nemilos îl îndură
Să se transforme într-o muză.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi
lumea dormea
așteptam ca să plâng
pe ruguri de gând
cădeau stele în noapte
piereau cuvinte printre triste șoapte
se scurgeau întrebări pășind printre scări
scările durerii în lacrima tăcerii
băteam în ușile lumii, cădea un blestem
pașii obosiți pe scânduri de lemn
gonit de idei, rătăceam într-un pat
dormeam între noi
adormeam între uși fără chei
se izbea de geamuri
raza crudă de lună
ploua peste timp
căutam un timp, mă loveam în răstimp
și în noaptea aceea
am venit acasă, călcând peste toți
în poartă fluturi
se jucau în privire
în casă, un pat și o masă
a rămas între noi
țigara ardea pe o masă
și în noaptea asta am înțeles
tu ești femeia mea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna o să vină cu frunze ruginite...
Când toamna o să vină cu frunze ruginite,
Ce-n stoluri au să cadă pe-al morii eleșteu,
Când vântul o să bată prin porțile-nvechite
Și-acolo unde roata se-nvârtea mereu,
Am să m-așez aproape de zidul cel batrân
Cu iederă, sub care se spulberă nisipul,
Și-acolo cu privirea pierdută-o să rămân,
Când soarelui și mie ni se va stinge chipul.
poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi;
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi.
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoși din vii
Cu pere, nuci, gutui și mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunți, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Și vor avea și ei copii
Îmi place toamna...
Îmi plac fetele și horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.
poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig nocturn
ard în felinare cearcăne de ceață
deslușind nocturne colțurile-n străzi
scufundați în stele nourii îngheață
cerul geme jilav săgetat de prăzi
țurțurii de gheață împletiți în ramuri
scânteiaza noaptea printre lacrimi reci
gerul rebegește florile pe geamuri
streșini bat în lături urmele când treci
din povara bolții vântul înfășoară
peste câmpul searbăd mânecile lungi
apa zgribulește-n roata de la moară
rătăcita lună sfârtecată-n dungi
poezie de Valerian Dincă (decembrie 2020)
Adăugat de Valerian Dincă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum spre necunoscutul din noi
Răsare soarele,
Linii în culori diferite,
Printre păsări și crengile copacilor
Se observa o usoara lumina...
Lumina soarelui patrunde-n ochi
Lumina imi vorbeste, prin cuvinte
Nu se poate distanta, ci continua
Continua sa-mi vorbeasca descifrat
Apoi incepe sa-mi transmita diverse
Simboluri... pe care sa le descifrez eu...
Accept cu drag, lumina si caldura
Si multumesc de 3 ori Divinitatii
Ma simt linistita, fericita, iubita
Si asta ii permite iubirii de sine, manifestarea
Nu caut un lucru... nu descifrez misterele vietii
Dar patrund in necunoscutul...
Adevarul si multicolorul cer...
Printre nori si ispite, printre vise si vise.
Brazi, mandrii imi deschid calea,
Sunt adierea, lumina, alteta
Ma las scaldata de lumina si
Simt dragostea ta, cum ma cuprinde
Simt linistea si mangaierea ta, de la distanta.
Simt, cugetul si bucuria...
Adierea si parfumul unei nopti de Toamna.
Ating cu palmele... incurabila calatorie
Inspre mine, inspre interiorul unui suflet...
Spre a pasi cu smerenie pe drumul vietii.
Renasterii si binecuvantarii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna noastră
În fiecare zi îți scriu
cât e de frumoasă toamna,
cum îngerii o pictează pe prispa raiului
și degetele mele o pipăie tandru,
până la ultima frunză...
Îți mai scriu că mi-e dor
să îmi spui că miros a mere culese de mâna lui Dumnezeu,
că ploaia e o biserică cu brațe coborând din cer...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
toamna isi strange la
piept
frunzele moarte cu
lacrimi de mama
eu numar amintirile
pana adorm
rezemata de mine
ca de peretele alb
sub coaja caruia cresc
cuvintele
se nasc lacrimi intre
pleoapele norilor
pasarea zboara desenand
roti pe cer
intemnitata intre vise ruginii
toamna ma strabate.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
deodată greierii nu mai cântă,
frunzele își pierd copacii,
într-o altă rotire praful se așază pe geam.
alte culori despică lumina,
liliecii învață un nou echilibru
ascunși printre stânci.
melcii tulburați nu mai ies la soare,
luna se deșiră murind în ochii mei.
cearcăne de toamnă se ascund în vie
tu ești încă acolo, cu pașii tăi grăbiți,
poteca de la capăt ce taie noaptea albă
vom regăsi-o poate, într-un decor, în vis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine
Mâine vor înflori trandafirii...
E toamna lungă! Așa se spune după tradiții.
Sfânta Maria aduce lumină în suflete.
Oamenii simpli se bucruă.
Și eu mă bucur odată cu ei.
Toamna în care m-am născut
S-a scuturat ca o plângere de stele.
Dacă aș fi putut, aș fi creinat cu frunze îngălbenite
Iubirea mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Frunze ruginite
fluturări de aripe
peste care
se aștern
amintirile
coborâte în asfințit
pe tulpinile
arborilor despuiați.
poezie de Floarea Carbune din Este una din primele poezii ale autoarei,este o poezie- reflectie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Escaladează munții și află veștile lor bune. Pacea naturii va pătrunde în tine la fel cum razele soarelui plutesc printre copaci. Vânturile îți vor sufla prospețimea în tine, iar furtunile energia lor, în vreme ce grijile vor cădea spre pământ asemeni frunzelor toamna.
citat din John Muir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Wilderness Essays Hardcover" de John Muir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Dincolo de scenă, începe toamna
m-aș perinda pe 'ici pe 'colo
de 'ici acolo
dezbrăcată de viețile mele anterioare
descălțată de toți pașii mei rămași în urmă
ca pe scenă
aș rămâne doar pe locul unde
se scurge dragostea
pe sub vene zboară fluturi
n-aș coborî scara spre umanitate
locul ăsta pare etern
cocori în inimă
sunt ai mei când ți se izbesc de piept
tu ești tot (!) ce (nu) sunt eu (?)
inimi tatuate, roluri inversate
nuanțele noastre s-au simplificat
pur și simplu
nu mai știm să numărăm până la doi
am rămas doar unul...
... unul altuia...
dincolo de locul ăsta suntem
atât de singuri.... spectatori...
poezie de Andreea Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!