Război

A început lupta şi e normal să mă tem,
Căci ne atacăm şi arme de foc avem,
E război şi suntem în linia-ntâi soldaţi,
E permis orice, iar morţii-s deja uitaţi.

Cuvintele încărcate, de asalt-s pregătite,
Şi deja pentru eroi săpate sunt morminte,
Stăm faţă-n faţă cu mâna pe trăgaci,
Aceeaşi ţintă, niciunul nu-i stângaci.

Cu salve de tun începe acest sfârşit,
Timpul a obosit, aşteptă şi s-a oprit,
Legiuni de emoţii atacă zidurile înalte,
Şi-mi mor gardienii visurilor eşuate.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (25 octombrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invers

Aş vrea să scriu cu mâna stângă
şi de la dreapta începând,
ca în arabă...
ar fi ca o reînnoire, cu plecarea-n viitor,
ce se prezumă că l-aş şti deja,
mi s-ar întoarce tot romanul vieţii, de la coperta de sfârşit,
căci aş începe cu succesul
sau eşecul,
dar cel puţin aş şti de la început sfârşitul,
însă nu al altora, scrisuri deja, bibliotecă...
al meu, ce încă nu l-am încheiat,
nescrisul chiar,
inversul...
versul, după cum se pare, fiind un deja prea banal...
până la necultural.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţările sărace nu pot crea arme nucleare, le-ar costa prea mult. Iar aceste arme vechi sunt atât de ieftine, încât ţările sărace le-au acceptat, dar ele nu pot fi folosite în război. În război, astfel de arme sunt deja inutile. Nimeni însă nu a prevăzut posibilitatea ca aceste arme să fie utilizate de indivizi şi în acest fel a apărut noul fenomen al terorismului.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AVEM O SUMĂ DE EROI ÎN CIMITIRE-Rubiat
Avem o sumă de eroi în cimitire,
Păcat e că rămân o vagă amintire,
Uitaţi că viaţa ş-au jerfit-o pentru ţară
Prin lupta lor trecută-n sfânta nemurire.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că planurile pentru Anul Nou pot începe chiar în prima zi a noului an, nu-i aşa? Din cauză că este o extensie a ajunului Anului Nou, fumătorii sunt deja "bine înfipţi" în rolul lor şi nu se pot opri brusc din acest obicei la bătaia gongului de la miezul nopţii, cu atât de multă nicotină în organism. De asemenea, să menţii o dietă în prima zi a Anului Nou nu este o idee prea bună, deoarece nu poţi mânca raţional, pentru că trebuie să fii liber să consumi cam orice, în orice moment, pentru a-ţi potoli mahmureala. Cred ca ar fi de bun simţ ca planurile să înceapă în mod normal pe 2 ianuarie.

citat din Helen Fielding
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Obsedat de gălăgie, în nelinişte trăiesc,
Mă calmez, mă enervez, nu-i normal, nu e firesc,
Am fugit de vânt şi ploaie să ies dintr-un anotimp,
Am întârziat devre, e şi am ajuns târziu la timp.

Am ieşit din drame, doamne, chiar şi din minţi mi-am ieşit,
Sun nebun, poet bolnav, psihic am înebunit,
Dorm, visez focuri şi arme, şi cum pierd acest război,
Simt cum mor, simt cum rezist, dar şi morţii sunt eroi.

poezie de Ionela Hondreac (21 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi au fost, eroi sunt încă!

Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte
În munţi, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşniciei porţi
Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

poezie celebră de Zorica Laţcu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfect anormal

Este normal să ţinem la adăpost,
Ascunse de ochii majorităţii,
Vise ce se fac scrum fără de rost,
Arse de concepţiile societăţii.

Este normal să nu ne fie dor,
Ca piatra să arătăm de tare,
Să privim în ochi sentimentele cum mor,
Şi să nu plângem chiar dacă ne doare.

Este normal să fim laşi,
Şi să ascundem ce simţim,
Fericiţi sunt acei sinucigaşi,
Care spun ce şi noi gândim.

Este normal să nu facem totul la timp,
Avem dulcea siguranţă scut,
Dormim când şansa-i contratimp,
Şi ne trezim doar când a trecut.

Este normal să iubim fără a spune,
Nu ne asumăm un astfel de pariu,
Căci cine are curajul de a se expune,
Trăieşte devreme în loc de prea târziu.

Murim îngropaţi de opinii,
Îmbătaţi cu iluzia de normal,
Fericiţi mai sunt nebunii,
Care trăiesc perfect anormal.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este aşa după cum ne asigură oamenii de ştiinţă, noi toţi avem în noi câteva molecule de-a lui Einstein, iar dacă particulele atomice ale corpului nostru fizic ajung în cele mai îndepărtate limite ale universului, atunci noi toţi suntem practic componentele tuturor lucrurilor. Nu mai avem unde să mergem dacă noi suntem deja peste tot, şi acest lucru este într-adevăr, tot ce vom avea sau vom avea nevoie vreodată. Dacă ne iubim pe noi înşine măcar un pic, ar trebui să respectăm toate lucrurile în egală măsură, şi să nu ne pretindem superiori asupra ceea ce sunt, de fapt, alte părţi. Este mâna superioară ochiului? Episcopul faţă de gâscă? Fiul faţă de mamă?

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trata o boală după ce aceasta s-a instalat sau a înăbuşi o răscoală deja extinsă este ca şi cum ai săpa o fântână când ţi-e sete deja ori a făuri arme după ce a început războiul.

în Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea începe de la sfârşit

povestea, de data asta, începe de la sfârşit:
la venirea noastră, aici, după primele adulmecări,
fiinţele se adunară pe aceeaşi punte – ochi, inimă şi marginea lor
(aceeaşi faleză, aceleaşi chei);
urcând treptele, paşii îşi puteau atinge chiar umbrele
şi cuvintele mele nu păreau mai nimic, din singurul lor semn;
sus, apoi, ajungând, am privit prin sticla ocheanului,
aşa cum se priveşte, cred, orice poveste,
răsturnând - la început distanţa, apoi apropierea - şi-acestea, dintre noi;
negre sau gri ca dintr-o scoică
se pictau aceleaşi vânturi, aceleaşi valuri,
acelaşi vas pe care poposisem şi-atunci întâmplător,
fără ca tu să înrobeşti! ca şi cum se-aliniară aceleaşi planete –
"phileo", "eros", "agape"! în ciuda firii lor - şi pe pământ;
neştiute, astfel, dar rostite de tine, ţi-au fost cuvintele,
amintindu-ne mie, singura lor povestitoare;
şi-astfel, într-adevăr, povestea începe de la sfârşit
şi mai mult e doar liniştea! ce-ai aşezat-o peste toate
şi pe care încet o aduni în geometrie perfectă,
dimensiuni redefinite unui punct ce suntem "noi"!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp...

Atâta timp cât mai avem o ţară
Şi ştim că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă şi amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.

Atâta timp cât mai avem o viaţă,
Bună sau rea, aşa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea faţă-n faţă
Nu să ne-ascundem după o perdea.

Atâta timp cât mai avem onoare
Aşa cum am avut de când ne ştim
Chiar dacă umilinţa rău ne doare
Putem pe toţi în ochi să îi privim.

Atâta timp cât mai avem un suflet
Şi o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreţi chiar dac-am suferit.

Atâta timp cât nu uităm trecutul
Şi cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în faţă un viitor.

Atâta timp cât mai avem speranţe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi şi circumstanţe,
După eşecuri ne vom reveni.

Atâta timp cât mai avem o şansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Şi să urcăm pe ea până la cer.

poezie de Octavian Cocoş (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi cu noi din noi

Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-şi cere..

Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală şi noroi

Spărgând coaste ghimpate
Cu şoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veşminte,
Şi parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad şi frunzele, bate şi vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar şi pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi şi noi.

Septembrie mi-a uscat şi rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Şi acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Şi mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Aşa-i puţin mai binişor.
Lucian: Foarte bine. Atunci, putem începe şedinţa; deja am declarat-o deschisă... Ştiu că în mod normal, eu ar trebui să încep, cu prezentarea raportului meu, însă întrucât sunt prea obosit, v-aş ruga să începeţi voi de data aceasta şi să mă lăsaţi pe mine la sfârşit. Vă mulţumesc pentru înţelegere... Ah, încă un lucru! Nu ştiu dacă v-aţi amintit sau nu, însă luni s-a împlinit exact un an de când am sosit noi pe această planetă, pe 21 ianuarie. Asta-i tot! Puteţi începe.
Nick: Da, am să încep eu...
Nistor: Şefu', nu eşti deloc atent.
Lucian: Lasă-mă-n pace, Nis!
Nistor: Bine, şefu'.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silenţios

Suntem simple note muzicale,
Pe portativul sonatelor magistrale,
"Nocturna" "Silence" parcă ne pătrund,
Când loveşte Beethoven pianul plăpând.

Am ajuns să ne fie dor de gălăgie,
De oameni, buni sau răi, doar să fie,
De tot ce nu vedeam că avem,
Dar şi aşa, observăm doar când pierdem.

Păsările din colivie, parcă altfel le privim
Sau animalele de la zoo, altfel le iubim,
Sau vântul rece şi tăios, altfel îl simţim,
Ori soarele cald şi blând, altfel ni-l dorim.

Brusc parcă şi regii sunt mai interesaţi,
Este normal, un virus nu are preferaţi,
Am început parcă să îmi cunosc şi fraţii,
Nu aveam timp de ei, aveam de alţii.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (31 martie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste lor

Au murit pentru ţară, popor
Pe fronturi străine, în război
Purtând la piept un tricolor...
Cinste bravilor soldaţi, eroi!

Au apărat pământul cu arme
Ucişi de cruzii vrăjmaşi
Departe de neveste şi mame...
Cinste lor, bravilor ostaşi!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă pierdeţi timpul să luptaţi între voi pentru a deveni voluminoşi şi mari, fiindcă nu e nici o diferenţă între mare şi mic! Esenţa frumuseţii e aceeaşi... adevărul absolut e inviolabil. Şi nu uitaţi că suntem toţi nişte mucegăiţi pe o bilă călătoare prin spaţiu nu vă umflaţi fiecare cu câte un succes anume, căci suntem toţi în aceeaşi găleată.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele mai mari sunt cele mai bune, deoarece, în primul rând, în majoritatea cazurilor, ele sunt deja pregătite pentru casă; în al doilea rând, ştii exact ce fel de personalitate ai de gând să obtii cu acel animal; şi-n al treilea rând, ele sunt deja crescute, astfel încât nu este nevoie să mai întrebi cât de mari vor deveni.

citat din Beth Ostrosky Stern
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mult mai bine să fim împăcate cu noi înşine fără să regretăm în zadar după o viaţă plină de răsplata eforturilor anterioare şi a bucuriilor pe care în sfârşit avem posibilitatea să le dăm mai departe şi altora decât să ne îmbufnăm ca nişte fetiţe, când suntem deja mult prea în vârstă pentru a juca acest rol infantil.

Kathleen Tessaro în Eleganţa (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ştiu să mintă

Brutal cădem în plasa siguranţei,
Bazându-ne pe inexistenţa contestaţiei,
Şi vedem doar o latură a lumii,
De unde ştim că nu suntem noi nebunii?

Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcţii,
Este normal să nu ai obiecţii.

La fel ca tine pot trăi şi eu,
Şi poate să îmi spună şi un zeu,
Ca pădurea din faţă este verde,
Dar daltonistul din mine tot roşu o vede.

Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toţi sunt daltonişti, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roşul pădurii,
Şi tu o viaţă crezând gura mea, sau a lumii.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!