Don Juan ( extras)

Vrem femei şi vin, să curgă râsul în şi printre noi,
Cu predici şi-apă chioară vom fi blagosloviţi în ziua de apoi.
Oamenii rezonabili trebuie să se-îmbete, fără poate, fără dacă,
Partea cea mai bună-a vieţii e aceea-n care eşti un pic pilit:

Glorie, struguri, iubire, aur – în ele se îneacă
Durerile oamenilor şi-ale naţiilor, indiferent de istorie, de mit;
Fără vise, fără speranţe copacul vieţii-şi pierde frunza, seacă;
El, atât de roditor – şi totodată atât de straniu, trebuie s-admit.

Dar, să revenim: Îmbătaţi-vă cât puteţi de des, iar dacă
A doua zi vă doare capul, până înspre seară durerea o să treacă.

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înţeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin şi fără nori.
Între oameni vrem unire
şi înţelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
şi trăire împreună.
Pământul pe toţi ne ţine.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparţină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de toamnă

A mai trecut o vară şi atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veştejită care moare,
Şi lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,

Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Şi salcia care se-apleacă trist în calea ta
Şi-aştept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,

Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munţi şi văi adânci
Şi-am să mă rog ca să găseşti cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe fără feţe la bătrâneţe

dacă un bărbat criminal în serie
se poate căsători din iubire
cu o femeie criminală în serie
atunci de ce un el şi un el sau o ea şi o ea (...)
fără gânduri negre şi cazier
tot din iubire tot din iubire tot
din iubire nu s-ar putea lua şi trăi
împreună până la adânci tinereţi
fără ca în unele dimineţi
să-şi scuipe atât de amar în pahar
suma dinţilor feţe-feţelor?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îşi va pierde orele şi clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se şfârşeşte; fără speranţe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniţi, pe o cărare goală, fără naştere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi şi fără zori în acel vid.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evitarea de a "cădea în dragoste", de a te îndrăgosti, reprezintă acelaşi fenomen ca şi într-o glumă pe care am folosit-o în aproape toate cărţile mele: vrem să întâlnim un lucru fără aspectul său rău, fără preţul pe care trebuie să-l plătim pentru el. Vrem, nu ştiu, vrem zahăr fără calorii, aşa că avem îndulcitori, vrem bere fără alcool, şi tot aşa. Pretind că se întâmplă aidoma şi în viaţa amoroasă.

citat din Slavoj Zizek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de Simona Bozintan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât eşi mai indiferent şi mai lipsit de mijloace de analiză, cu cât viaţa ta este mai aşezată, totul pare "că-i de-acolo". Cu cât întâmplările se succed fără părtinire şi fără grija de a mulţumi universul, cu atât mai facil alunecă "hapul vieţii" pe gâtlejul propriului destin. Şi totuşi, noi oamenii alegem ce şi cum vrem a fim, nu? Asta-mi doresc cu ardoare, şansa de a străluci!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ne hotărâm dacă vrem cu adevărat libertatea – dacă suntem dispuşi să ne asumăm pericolele... renaşterii... Pentru că nu putem face un pas înainte fără a renunţa la ceva drag, fără a omorî ceea ce a fost.

citat din Virginia Hanson
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire pământul pierde clorofilă. Fără iubire totul trebuie luat de la început.

Ecaterina Oproiu în Nu sunt turnul Eiffel
Adăugat de Laura Porcza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul ne arată cât de plăcută trebuie să fie moartea, dar noi nu suntem atenţi. Dacă ne-ar fi dat să murim de două ori, atunci poate că a doua oară nu ne-am mai teme. Aşa cum o virgină se teme de durerea pe care o provoacă intromisia, dar se desfată a doua oară şi e gata să o facă din nou, fără să acorde atenţie insignifiantei dureri.

Puşkin în Jurnal secret 1836-1837
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

Fără lumină nu ai exista.

Fără propriul corp nu ai exista.

Fără spiritualitate nu ai exista.

Fără forme de relief nu ai exista.

Fără plâns şi râs nu ai exista.

Fără natură nu ai exista.

Fără sentiment nu ai exista.

Fără foc nu ai exista.

Fără aer nu ai exista.

Fără univers nu ai exista.

Fără armonie nu ai exista.

Fără întelepciune nu ai exista.

Fără simţuri nu ai exista.

Fără smerenie nu ai exista.

Fără geometrie nu ai exista.

Fără suflet nu ai exista.

Fără pământ nu ai exista.

Fără gând nu ai exista.

Fără iarbă nu ai exista.

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proţap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.

Lipsită de bărbat, femeie
Eşti ca o broască fără cheie,
Eşti puşcă fără de cartuş,
Vioară fără de arcuş.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un popor fără cultură poate fi izvorul sau râul fără apă, o fântână seacă, casa fără temelie, omul fără trecut, o ţară cu tineri şi copii sacrificaţi, bătrâni îngenunchiaţi, o populaţie fără viitor.

Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii – care înrobesc, castrează, taie, experimentează pe animale – au o predilecţie de înţeles în a pretinde că animalele nu simt durerea. O diferenţă acută între oameni şi "animale" e necesară dacă trebuie să le supunem voinţei noastre, să muncească pentru noi, să le purtam, să le mâncăm – fără nici o urmă de regret sau vină. E necuviincios din partea noastră, care de multe ori ne purtam atât lipsit de inimă faţă de alte animale, să afirmăm că numai oamenii pot să sufere. Comportarea animalelor ne oferă asemenea pretenţii înşelătoare. Ele ne sunt prea asemănătoare.

citat din Ann Druyan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de obicei văd partea care se află la suprafaţă. Văd campionul câştigând cursa, nu văd miile de ore de antrenament pe care s-a pus baza rezultatului. Văd omul de afaceri îmbogăţit, nu văd numeroasele eşecuri din care s-au învăţat lecţii şi care au dus la succes. Văd copacul, fără să vadă rădăcinile prin care copacul creşte, se susţine, se hrăneşte. Şi apoi, orbi parcă la această simplă şi frumoasă lecţie de viaţă, vezi oameni care nu sunt dispuşi să respecte procesul de învăţare şi se plâng toată ziua de greutăţile din viaţa lor. Greşeşte fără teamă, dar nu repeta greşelile. Învaţă din ele şi fă tot timpul altele. E cel mai frumos cadou pe care ţi-l poţi face singur.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii de unde vii?

Tot ce trebuie sa ştii, e locul din care vii.

Fără a-l cunoaşte, te plimbi bezmetic prin palma lui Dumnezeu,
Bătându-te cu pumnii-n piept că eşti ateu.
Şi-aici nu este vorba de religii,
Căci toate sunt ‘o apă şi-un pământ',
Cum obişnuiau să spună străbunii.

Regula deşertăciunii se aplică egal pentru toţi, nu doar pentru unii.

Cum îţi poţi cunoaşte originea?

Împrietenindu-te cu liniştea.
Fiind una cu cerul şi pământul, interogându-ţi gândul.
Observând că indiferent de câte ai avut de îndurat în viaţă, eşti încă în ea, în viaţă.
Indiferent de cât de multe ori ai plâns, săratul lacrimilor sufletul nu ţi-a pătruns.

Ai râs, ai glumit, la petreceri ai chiuit până urechile ţi-au asurzit.
Ai stat până târziu în noapte, bântuit de amintiri şi şoapte.
Te-ai dus departe, ai urmărit vise pe cerul nopţii,
Întrebându-te ce au să îţi aducă sorţii.
Ai fost poate în pragul morţii,
Şi fără să realizezi ce ţi se întâmplă,
Ai urmărit întreg filmul existenţei tale derulându-se într-o secundă.

Şi poate-ţi pare, că încă n-ai acumulat destul, că nu eşti încă suficient de bun.
Poţi vedea însă, cum toate ţigările se transformă în scrum, indiferent de producător sau cantitatea de tutun?
Ce vreau să spun?
Că totul e efemer, din pământ până la cer şi dincolo de el.

Nu-ţi mai pierde timpul jucând jocul devenirii,
Pariindu-ţi viaţa împotriva naturii şi a firii.
Tot ce consideri mai de preţ acum, a fost făcut de oameni,
Însă oamenii de unde-au apărut?

Care inteligenţă e mai mare?
Inteligenţa umană sau cea din care aceasta s-a născut?

Oamenii sunt ca şi cărbunii, cu toţii avem un diamant în noi, indiferent de cât de adânc am fost îngropaţi în noroi.
Depinde doar de noi, şi doar mai apoi de soartă,
Dacă ne aruncăm singuri în gol, sau mergem alături de marea gloată.

Să te arunci în gol nu-nseamnă răzvrătire,
Nu-nseamnă nici a deveni martir, nici pocăire.
Înseamnă doar sa crezi în mai bine.
Să-ţi fie atât de dor de iubire încât să te trezeşti din amorţire,
Să rupi lanţurile conditiţionărilor din tine şi să-ţi revii în simţire.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate finală

Astă noapte pe la trei
A murit un om sărac
Şi l-au plâns un pui de drac
Şi vreo două trei femei

Că avea săracu-n viaţă
Obiceiul să iubească
Şi să tot păcătuiască
Şi pe dos dar şi pe faţă

Dacă voi muri şi eu
Când cocoşii vor doini
Tu să vii, cum ai veni,
Să boceşti la capul meu

Şi să-L chemi pe Dumnezeu
Să mă plângă la picioare
Şi apoi la fiecare
Parte a trupului meu

Iar dacă va refuza
Pe motiv că am păcate
Să mă plângi pe jumătate
Şi să mă îngropi aşa

Fără popă fără drac
Fără frate sau coroană
Şi fără pic de pomană
Ca pe ultimul sărac!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (1996)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar acum s-a făcut lumină, am înţeles cum trebuie să fie iubirea şi, pentru prima dată în viaţă, am recunoscut-o şi am primit-o în viaţa mea fără teamă. Aşa cum trebuie ea să fie. Fără îndoieli şi fără ascunzişuri. Fără trecut şi fără gelozii. Fără pretenţii şi fără ambiţii. Iubirea pură, în care eu şi el vom fi întotdeauna singuri pe pământ, neînvăţaţi în ale amorului, gata să ne căutăm şi să ne descoperim unul pe celălalt. Pentru totdeauna.

Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeiţe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi. Şi dimineaţa când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiuire am făptuit şi noi. Þi-as scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu şi trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Ion Creangă în Scrisoare către Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent cum eşti, cine eşti, că eşti frumos, că eşti urât, că eşti bogat, că eşti sărac, cineva va avea ceva de mâncat despre tine. Deci în orice moment, oricând, la orice oră. Sunt oameni care mor de grija altor oameni. Şi nu pot trăi, pur şi simplu nu respiră, nu au aer. Au senzaţia că a trecut ziua fără rost, fără niciun fel de savoare, fără niciun fel de farmec, fără niciun fel de împlinire dacă până la sfârşitul zilei nu au comentat, nu au bârfit, nu au discutat, nu au băgat zâzanie, nu au făcut ceva. Pentru că aceasta-i misiunea lor în viaţă. Cu asta se ocupă. Oricine ai fi, oricum ai fi, oricum ai arăta, oricât ai avea, cineva, oricine, va comenta ceva despre tine.

Paul Avram în Despre egoism
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!