De vorbă
cu goethe peste vraja veacurilor
am stat la o bere
discutăm de faust
despre mistica religioasă
berea e rece ca un viscol turbat
mefistofel ne înfierbântă
schimbăm idei și mărturisesc
că am studiat cu râvnă filosofia
din scoarță-n scoarță și chiar mai mult
dreptul și medicina și teologia
wagner se așează la o masă vecină
este o realizare hahaproduction
dialogul nostru ține de dialectica clasică
seamănă cu studentul însetat de cunoaștere
aflat la început de drum
după câteva zile îmi dau seama
că e un alter ego al lui faust
propria mea voce
ascultăm jazz și bem whisky
goethe e goethe cel născut
la frankfurt pe main
mă întreabă dacă vreau să cunosc
lumea prin magie și zâmbetul
mă hipnotizează
magia e asociată cu tenebrele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Faust: Dumnezeu ce poate face pentru mine?
replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe (1808)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Faust: Ah! două suflete-s în mine! Cum se zbat
În piept să nu mai locuiască împreună! Unul de lume
strâns mă ține, încleștat; cu voluptate, celălalt
puternic către cerești limanuri mă îndrumă.
replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe (1808), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui critic al lui Goethe
Ia un toc, distins biped,
Scrie Faust și te cred!...
distih de Stanislaw Jerzy Lec din Râsul lumii la români (2010), traducere de Mircea Trifu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu faust
care se-neacă în șlibovița
unde hangiu pune apă
în fiecare noapte udă vii
prin ceață și privești felinarele
care afumă țânțarii obosiți
de umezeala din casele dărâmate
cu tristețea care te așteaptă
la fiecare ușă te topești
de băutură prin întuneric
bâjbâi după trupul femeii bete
și mă reîntorc la zidurile ude
de nimic nu-mi pasă
când simt poezia ca substanță
vreau să fiu faust mai degrabă
cad în apa care trece peste umeri
chipuri groaznice trec pe lângă nas
le simt mirosul de catran
mă cutremur ridicat și dus
apoi depus în cârciuma plină de fum
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

- Goethe
- Goethe. Scriitorul prin excelență, care a fost așa de mult om, încât nu mi-l pot închipui scriind.
definiție aforistică de Lucian Blaga
Adăugat de Fumed

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui I.M. Sadoveanu, pe marginea unei fotografii în care semăna cu Goethe
Goethe seamănă, îți pare,
Cu distinsul criticastru;
Doamne câtă depărtare,
De la critic pân-la astru!
epigramă de Ion Minulescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Faust: Ce-mi ceri, tu spirit rău, să-ți fiu în stimă? Vrei bronz sau marmură, un pergament? Hârtie? Să scriu c-o daltă, c-un stilet, c-o pană? Ești liber să alegi precum îți place!
replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe (1808), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, franceză, spaniolă, portugheză și italiană.
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Să iubești fără să cunoști ființa,
Totul se șterge, rămâne o pată de culoare sângerie
Pe memoria plană.
Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine știe?
Nu orice pierdere duce la moarte.
Ieri m-am îndrăgostit de un chip,
Mi se părea cunoscut de o mie de ani.
S-a lipi de umărul meu, mi-a murmurat, te iubesc,
Apoi a trecut o zi, va mai trece o zi
și pierd mereu ca la Monte Carlo.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!

Faust: Și astfel tu, Puterii ce creează
Din veac în veac, în plină-amiază
În față îi ridici un pumn drăcesc,
Ce în zadar cu viclenie se-ncleștează,
Încearcă altceva să-ncepi, mai viu,
Tu straniu al Haosului fiu!
replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe (1955), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui ca cel putin zilnic să ascultăm un cântecel, să citim o poezie bună, să privim un tablou reușit și, dacă este posibil de făcut, să spunem câteva cuvinte raționale.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să menționez ca pe unul din evenimentele culminante ale vieții mele impresia profundă pe care mi-a lăsat-o prima lectură a lui Faust de Goethe, în traducerea franceză a lui Gerard de Nerval. Minunata carte care m-a fermecat de la primele rânduri. Nici n-am mai lăsat-o din mână. O citeam neîncetat, la masă, la teatru, pe stradă, pretutindeni.
Hector Berlioz în Memorii, XXVI
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mefistofel: Nu, Doamne, nu. E rău acolo și nu tac. De oameni mi se face milă, nu mă-ndur prin ani să-i pun și eu la chin pe-acei sărmani.
replică celebră din piesa de teatru Faust, Prolog în cer, scenariu de Goethe (1808)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Platon și Goethe reprezintă filosofia devenirii, Aristotel și Kant filosofia a ceea ce este devenit.
Oswald Spengler în Declinul Occidentului (1996)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Jazz
la gura peșterii pentru fanul
însetat de armonii acustice
fugit din izolarea orașului
pierdut dincolo de munți
peste pinii cei ursuzi
se strâng câteva note
muzicale improvizate la pian
și saxofon
la jazz au clăpar
muzica se plimbă pe tavan
pe pereți coboară
intră în urechile fine
acustica-i deosebită în peștera
unde au stat primii homo sapiens
care cântau jazz la un colț de mamut
și suflau în corn de bivol
saxofonistul trece-n prim plan
solista vocală preia ștafeta
la gura peșterii
jazzul își dă mâna cu geologia
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și astfel, dinainte parcă de atingerea cu lumea, știi totul despre ea, așa cum spunea Goethe despre Platon, că n-avea nevoie să cunoască lumea, căci o deținea dintru început.
Constantin Noica în Povestiri despre om
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorului Iorga, care a ținut o conferință despre Goethe
Pe Goethe când îl preamărea,
N. Iorga își zicea în sine:
"A fost un geniu, nu zic ba,
Dar parcă tot n-a fost ca mine".
epigramă de Tudor Măinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru orice realizare, primul pas este curajul.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu știu mult, dar cunosc multe!
citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când li se spune tinerilor adevărul curat care nu-i deloc pe placul lor, și când în urmă, după ani de zile, ei încearcă toate acestea în mod dur pe propria lor piele, ei își închipuie atunci că (știința) aceasta le vine din propria lor țeastă; și afirmă că învățătorul a fost un prost.
citat celebru din piesa de teatru Faust, Partea a II-a de Goethe (1832)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mefistofel: Fă legământ și câte zile-avea-vei pe pământ te-i bucura de meșteșugurile mele. Îți dau, ce nici un om nu a văzut sub stele.
replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe (1808), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!