Au fost vremuri când copiii erau dornici să înveţe carte, dar mulţi nu aveau nici măcar un creion cu care să scrie; mulţi dintre copiii de azi au calculatoare de ultimă generaţie, dar nu au dorinţa să înveţe carte şi lipsesc de la şcoală. În 1934 tata era elev în clasa I şi, pentru că a venit la şcoală fără creion, învăţătorul l-a trimis acasă (mama lui era o văduvă săracă, cu 4 copii minori, îi cumpărase un caiet, dar nu i-au ajuns banii să-i cumpere şi un creion). Plângând, în drum spre casă copilul s-a întâlnit pe podul Amărăzii cu boierul Mircea Morărescu, care l-a întrebat de ce plânge. Aflând motivul, boierul – profund impresionat – i-a dat bani să-şi cumpere creion. Copilul a alergat într-un suflet la librărie, şi-a cumpărat creion şi, radiind de fericire, s-a întors la şcoală.

George Budoi în Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea tatălui meu, Constantin Budoi (poem neterminat)

Ai purtat un nume mare, Constantin, de mare sfânt,
Împărat ce creştinismul răspândit-a pe pământ.
La doi ani orfan de tată, n-ai ştiut nici cum arată,
N-ai avut copilărie, n-ai avut-o niciodată.

Multe ţi-au lipsit atuncea şi-ai muncit de mic din greu,
N-ai avut în clasa-ntâia nici pentru creion un leu;
Te-au trimis acasă-n lacrimi, dar pe drumul înapoi
Bóier' Mircea Morărescu te-a văzut plângând şuvoi.

El, aflând motivul care sufletul ţi-l zuciuma,
Ţi-a dat câţiva lei de şcoală şi el însuşi lăcrima.
Alergând la librărie, ţi-ai luat creion, cerneală,
Radiind de fericire, te-ai întors apoi la şcoală.

Te-a crescut a ta măicuţă, nu uşor, ci tare greu,
Te-a crescut, din fericire, cu credinţă-n Dumnezeu.
Chiar de mic, cu dăruire, mama tu ţi-ai ajutat-o,
Şi pe ea, ca pe o sfântă, tu mereu ai adorat-o.

Mare-a fost a ta credinţă, n-aş cuprinde-o-n mii de pagini;
"Doamne, mare ţi-e puterea, necuprinsă, n-are margini!"
Este vorba-ţi înţeleaptă care minunat descrie
Cât de mult credeai în Domnul, e suprema mărturie.

Cinci copii făcut-aţi tată, tu cu mama; rod voinţei,
I-aţi crescut în cultul muncii, al moralei şi credinţei.
Fost-ai, taică, toată viaţa un model de om cuminte,
Un model de hărnicie, de soţ, tată, de părinte.

Parcă-n zbor trecut-au anii, dusu-ţi-s-a tinereţea,
Şi trudind fără-ncetare te-a ajuns şi bătrâneţea;
Ani cu ani se adunară şi puterea ta slăbit-a,
Toţi copiii tăi plecat-au să-şi câştige-n lume pita.

Ai rămas doar tu cu mama, singuri, fără ajutor;
Casa-ţi, care altădată răsuna de glasul lor,
An de an părea mai goală, şi mai tristă, mai pustie,
Doar când vă veneau copiii se umplea de bucurie.

Mulţi, mulţi ani tu refuzata-i rugămintea-mi filială,
Ca să vii şi tu şi mama-n casa mea, în capitală.
A venit şi vremea-n care tu să umbli în baston,
Tot mai împletit fu mersul, vocea ta mai fără ton.

În sfârşit, bătrâni şi bólnavi, aţi venit acas' la mine,
Ca pe tine şi măicuţa eu să vă-ngrijesc mai bine;
N-ai avut însă răbdare ca-mpreună să stăm ani,
Ca nimic să nu-ţi lipsească, o, părinţii mei sărmani!
.......................................................................

Ai plecat în toiul nopţii într-o sfântă zi de luni,
Cu părinţii şi străbunii la un loc să te aduni,
Când pe genele-mi căzut-a un somn greu, cumplit, de plumb,
Precum somnul greu al morţii ce-a-nchis ochii lui Columb.

Ai plecat pe nesimţite, chiar şi fără lumânare,
Da-nainte de plecare tu la toţi ne-ai dat iertare.
Mamei, soaţa ta iubită, grav bolnavă în spital,
N-am putut nimic a-i spune, fi'ndcă i-ar fi fost fatal.

Loc de veci ţi-a luat fiica şi cavou ea ţi-a făcut,
Din bani strânşi cu greu de tine în mulţi ani ce au trecut;
După slujba creştinească, în cavou te-au aşezat,
Eu în inima mea, însă, tată te-am înmormântat.

Ai murit, iubit părinte, şi-a rămas în urmă-un dor,
Dorul după tine, tată, de nestins, mistuitor.
La plecarea ta din lume a rămas în urmă chinul
Care mie-mi rezervat-a, cu cruzimea lui, destinul;

Mi-a rămas pe umeri crucea care-i greu a o purta:
Îndoiala că făcut-am totul spre a te salva.
Rog pe Domnul să mă ierte pentru tot ce ţi-am greşit,
Iar pe tine te-odihnească cu toţi drepţii, mântuit!

poezie de George Budoi din Poezii (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ca şi cum aş încerca să trasez cu vârful unui creion umbra acestui creion.

citat din Nethanael West
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele

Literele toate, azi sunt colorate.
Şi- au dat întâlnire, în pagini de carte.
Prima zi de şcoală mi-a adus în dar,
o carte frumoasă, un... ABECEDAR.
În ABECEDAR găseşti
litere mai mari, litere mai mici
şi pe lângă ele, arici şi pitici.
Căţelul, cocoşul şi un purceluş,
sunt şi ei aici, cu un urs de pluş.
Max, pisoiul mic a venit la şcoală
să înveţe, literele frumos să le scrie.
M-a rugat să îi cumpăr un caiet, de la librărie.
Suntem toţi aici să ne amuzăm.
Literele toate noi le învăţăm.
Corect le vom scrie apoi pe caiete.
dar cu multă grijă şi fără de pete.

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giuşcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti pictor adevărat, orişice creion, orişice pensulă devine fermecată. Cu un singur creion însă, niciodată nu vei deveni un pictor veritabil. Gândeşte-te...

Emilia Plugaru în Povestea Creionaşului fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă filmul este la fel de uşor accesibil precum un stilou sau un creion, atunci nu este pe deplin o formă de artă desăvârşită. Dacă pictezi poţi să te foloseşti de o bucăţică de cretă, de un beţigaş sau orice altceva. Când sculptezi poţi să iei o stâncă. Când scrii ai nevoie doar de creion şi hârtie. Fimul este un mediu foarte elitist. Te costă foarte mulţi bani. Nu permite oricui vrea să spună poveşti să o şi facă. Marii naratori, totuşi, se vor ridica în vârf oricare ar fi situaţia.

citat din Forest Whitaker
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate scrie o carte şi cu un creion bont, dacă autorul are mintea ascuţită.

calambur aforistic de Mihail Mataringa (6 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu doresc o şcoală unde copilul să meargă zburând. Eu doresc profesori de la care clasa să-şi ia rămas bun plângând. Eu, dacă aş fi ministru, aş trimite spioni şi aş mări salariile tuturor profesorilor de la care copiii şi-au luat rămas bun cu lacrimile recunoştinţei în ochi şi aş sancţiona pe fiecare profesor în faţa căruia copiii stau cu spaimă, plângând, cu lacrimile fricii şi suferinţei în ochi.

citat din Zsigmond Moricz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doctoriţe care face stagiatura lângă tatăl său

Ea acuma studiază,
Vrea pe toţi să-i facă praf:
Lângă tata operează
Cu creion dermatograf.

epigramă de Mircea Oancea din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suerte rumano

Mi-amintesc şi-acuma, Doamne,
Om la patruşcinci de toamne,
Când eram copil, pe luncă,
M-a trimis mama la muncă,
Şi-am muncit tot în prostie,
Nu tu casă, nu moşie,
N-am găsit măcar nevastă,
Să mai am înc-o năpastă,
Iar de bani, de niciun fel!
Când priveam în portofel,
Ȋnjuram, fără perdea,
Apropo de mama mea!

Iară, vără-miu, Costică,
Ce noroc pe el, adică,
Mă-sa, că pe ea am boală,
L-a trimis să facă şcoală,
Facultăţi, un doctorat,
Văru'... supraeducat,
A-nvăţat atâta carte,
Moară Veta, să n-am parte!
Neamu' tot nu pot să-l pui,
Nici la deştu mic a' lui,
Mă-sa, nu mai zic că mor...
I-a făcut un viitor!

Dar, norocul e că noi
Avem un guvern de soi,
Il iubesc, l-am şi votat
De cinci ori!... e democrat!
N-a ţinut de şcoală cont,
Ori c-ai fi ultimul tont,
Ne-a adus la un nivel
Ca să fim plătiţi la fel,
De-am ajuns, ca şi Costică,
S-am o leafă bunicică,
Şi... făcând de ani şi ani,
Amândoi aceiaşi bani,
A venit, deh! rândul lui,
Om cu şcoală, cum vă spui,
Să-l aud pe arătură,
Cum pe mă-sa o înjură...

Telelei, ca doi nebuni,
Culegând de zor căpşuni!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
"Hai la maica să te joace"-
- "Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
"-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!"

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!" Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna care nu ştie să scrie dă vina pe creion.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi oameni mi-au spus că atunci când copilul îţi intră la şcoală este ca şi cum a-i merge iarăşi la şcoală. Unele insecurităţi de atunci ies la iveală şi sunt proiectate prin copilul nostru.

citat din Liane Moriarty
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit acel ce scrie cu un creion fără vârf. El nu va trebui să şteargă niciodată.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste sau asemănări

Pe vremuri,
Bogaţii se numeau boieri,
Astăzi se numesc bancheri.
Sau,
Pe vremuri se numeau baroni,
Astăzi se numesc patroni.
Săracii se numeau argaţi,
Azi se numesc angajaţi.
Boierii aveau armane,
Patronii au pavilioane.
Ieri, baronii-aveau castele,
Azi hoteluri cu cinci stele.
Ieri, bancherii-aveau de toate,
Azi au bănci, parcă-s palate.
Boierii-aveau moşii întinse,
Patronii-au firme necuprinse.
Copiii boierilor,
cu trăsuri veneau la şcoală.
Copiii săracilor,
cu opinca cu obială.
Azi, copiii de patroni,
vin la şcoală cu maşina.
Parcă sunt nişte coconi,
nu poţi să-i atingi cu mâna.
Copiii săracilor,
vin pe jos, cu talpa goală.
Iubesc lumina cărţilor,
şi nu renunţă la şcoală.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să fie mereu un creion pentru a scrie viitorul... dar niciodată nu vom găsi o radieră să ştergem trecutul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai linişte

Daţi-mi numai linişte şi un creion
Hârtie şi, eventual un glob
Şi gloabă să plătesc de nu-l fac zob
Pe cel ce nu mă lasă să lucru la bruion!

Înfig ţăruşi pe-ntinderea de ape
Şi marea de catarge o umplu la un semn
Cuvintele acestea pe care le însemn
Nu vor putea din umbra mea să scape!

Vise şi corăbii: să-ntindeţi doar o mână
Şi nopţi de ciocârlii în oricare deşert
O lume de prieteni că pe duşmani îi iert
Şi aliată am numai o zână

Doar linişte-mi doresc şi un creion
Hârtie şi eventual un glob
Întreaga viaţă-am fost numai un rob
Iar lumea m-a crezut bufon

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea

Coală albă ca o spumă,
Stilou, pix, creion şi gumă,
Ce ştergeai cu îndârjire,
Astăzi sunteţi amintire.

Nu mai scriem cu migală,
Cum făceam cândva la şcoală,
Ci cu ochii în ecrane
Scriem astăzi la butoane.

O fi bine? Cine ştie...
Sigur sunt păreri o mie,
Dar e limpede că cheia
Nu e scrisul, ci ideea.

poezie de Octavian Cocoş (12 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriam pe petecuţe de hârtie, cu un creion bont, la aeroport, pe plajă, unde mi se năzărea. Era o formă de uşurătate, de spontaneitate, în ultimă instanţă.

Nina Cassian în Dialogul vântului cu marea. Nina Cassian în conversaţie cu Carmen Firan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi părinţi nu şi-au mai adus copiii la clasa 0, pentru că dacă acum poţi intra la facultate fără BAC, în 12 ani sigur se va intra şi fără şcoală!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!