Nu eram studenţi

la teatru deşi interpretam
roluri pe scena
vieţii
ne-am cunoscut şi nu prea
erai frumoasă eram idolul
tuturor scheciurilor ră
suflate de toate vedetele
te uitai după bărbaţi bruneţi
care miroseau a trans
piraţie
eu eram supra
omul
lui nietzsche cu ochii albaştri
n-am fost studenţi la teatru
dar nici în filme nu am jucat
ne lipsea ceva să ne apropiem
păşeai sfios (?!) aproape frumos
eu umblam pe cărări şi a
gitam trena de mătase
aşa ne-am cunoscut şi nu prea
suntem doi actori rataţi pe scena vieţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne minţim

frumos şi ne place mult
ne ţinem de mână
şi ne minţim că ne sărutăm
la început
a
fost mai greu eram stingheri
ne suspectam că spunem adevărul
tu erai suspectă eu eram suspect
dar ne minţeam atât de frumos
încât am fost nevoiţi să recunoaştem
că totul e fals (?!) nimic nu este adevărat
nici măcar dragostea noastră
ne-am retras fiecare în inima noastră
de acolo mimăm fericirea
eram doi actori rataţi suntem fermecători
şi ne minţim frumos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scena vieţii

A juca teatru nu e greu,
Chiar am încercat şi eu,
N-am jucat ca un actor
Recunosc... sunt amator.
Am vrut să fiu eu şi atât,
Fără nici un şiretlic,
N -am vrut mari actori să copies,
Pe critici să nu-i şochez,
Numai că de-ajuns n-a fost,
M-au criticat fără rost,
Pe nimeni n-am imitate,
De critici dure n-am scapăt,
Ieri ziceau că-s cu capu-n nori,
Azi c-am plâns de multe ori,
Mâine nu ştiu ce să zic,
Orice ar fi, îi contrazic,
Însă eu am o dilemă,
Nu-i aşa că viaţa-i scenă?

În care sunt un biet actor
Ce-şi joacă zi de zi al vieţii rol,

De-s vesel azi şi mâine plâng,
De griji în gânduri îmi pătrund,
Pe scena vieţii, eu, un simplu amator,
Jucând rol după rol ca un actor.

poezie de Andrada Brînduşa Keszeg (15 aprilie 2019)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iubire

În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume,
Eram timizi, nici n-am băut
Şi nu ne-am spus pe nume.

Dar tot mai des ne-am revăzut
Pe şotii puşi şi glume
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume.

De-atunci iubirea a cescut
Prin hopuri să ne-ndrume
Şi-mi amintesc de-acel trecut
Tot răsfoind albume

De ziua când ne-am cunoscut.

rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am cunoscut pe Internet

Ne-am cunoscut pe Internet
Prietenie digitală
Doar cu cuvinte şi emoji,
Platonică ţicneală.
Deşi distanţa e prea mare
Să ne iubim trupeşte
Noi ne simţim apropiaţi,
Dorinţa ne uneşte.
Iar sufletul îţi e deschis
Deşi nu eşti reală
Dar un cămin noi ne-am făcut
În lumea virtuală.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipa de senin

Of, iubito, eşti prea departe,
e în zadar!
Tu te-ai dus,
eu am rămas;
ai jucat totul pe-un zar
şi ai pierdut.
Eu n-am să vin,
tu n-ai să pleci,
deci timpul dintre noi
e mut.

Păcat.
Putea să fie ce n-a fost?
Putea să fie altcumva?
Îmi umplu singurătăţile
întrebări fără rost
şi amintirea ta.

A fost frumos,
a fost plăcut,
căci ne-am iubit
şi ne-am urât,
ne-am înşelat
şi ne-am jucat,
pân-am rămas,
pân-ai plecat.

Nu regreta.
Nu plânge mult.
Nu mă uita.
N-am să te uit.
A fost frumos.
A fost sublim.
A fost o clipă
de senin.

poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiam în paradis

cel puţin aşa spunea freud
sau jung şi ploua cu lacrimi
până s-a umflat moldova

care pom care floare

noi eram într-un vis
unde jucam romeo şi julieta
teatru de amatori plini de datorii

care în pom care în floare

tu erai vânt de vară
eu eram speranţa ta
şopteai dulce că suntem fericiţi

zburam în pom zburai în floare

am creat o lume a noastră
încăpeam numai noi doi
şi dragostea noastră

eu eram pom tu erai floare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de experienţă

Erai tu Venus, eu Adonis,
Ne-am întâlnit aşa de-odată,
Iar delegaţia la Tomis
Am prelungit-o vara toată;

Erai frumoasă şi nebună,
Erai a mea şi-aveam noroc,
Zburdam pe plajă împreună -
Doi cai sălbatici, plini de foc,

Prin valuri ziua şi prin soare,
N-aveam nici griji şi nici urgenţe,
Iar noaptea ne-o doream mai mare,
Să tot schimbăm experienţe.

Erai o iapă lată-n crupă,
Eram un tânăr armăsar,
Şi ne-am iubit atunci, dar după,
Ai dispărut c-un marinar...

Ne-am întâlnit acum, vezi bine,
Când devenim sexagenari
Şi suntem două cabaline
Ce fac... doar schimb de ochelari.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

Colţuri, colţuri, mese, trufe,
spectacol terestru perfid
ce stă ascuns în buza vieţii
purtat de-o undă în abis.
spectacole, filme, teatru, muzică
cuprind întreaga lume
cu imagini prea reci
prea meschine, prea calde
prea pure, prea dulci
şi toate se aşează la masa cu trufe.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram acolo

să-l încurajez pe monet
trebuia să fiu impresionat
de impresionismul lui
nu lipsea nici renoir
se gândea să picteze nuferi
şi dacă aş fi fost clemenceau
l-aş fi încurajat să-i picteze
umblam braţ la braţ
prin parisul spălat de veacuri
turnam vin admirând fetele
de la moulin rouge
se sfârşea un secol sub ochii noştri
eram acolo să aruncăm ultimii franci
pictând crinii de apă
la puiul cu sos de muştar şi curry
ne promiteam să pictăm catedrala
de la rouen după o bere neagră
fumând ţigări parfumate
în căpiţele pictate de el

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radioul mi-a vrăjit copilăria. Îi ascultam pe Beligan, Birlic, Vraca, Giugaru, ghemuită alături de bunicul meu. Trăgeam scăunelul mai aproape când se anunţa "Teatru la Microfon". Fascinaţi ne imaginam scena acţiunii; mister, suspans, aventură. Forţa imaginaţiei este imbatabilă, aşa se explică probabil dezamăgirea in faţa ecranizărilor după un roman cunoscut.

Margareta Pâslaru în Un Crăciun de neuitat dăruit copiilor!
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului de facultate Nicu Mucea

Atuncea când ne-am cunoscut,
Eram studenţi, la început;
Încet, încet, urâtu-ţi nume,
L-ai transformat într-un renume.

madrigal de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (6 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul comunitar

Dragii mei, se-ngroaşă gluma:
N-am ştiut în ce mă bag
Am vrut teatru şi acuma
Cânt şi joc cu mare drag!

La început a fost funny
Am cunoscut oameni noi
Mai vorbim şi englezeşte
Ce mai! Anturaj de soi!

Am făcut şi vocalize
Ne-am ascultat şi ecoul
Pân-au adus 3 valize
Şi atunci a-nceput show-ul!

Tobe, flaut, clopoţei
Ne-am ales câte-o jucărie
Şi ţopăind pe ritmul ei
Ne-am întors la copilărie!

De curând am dat de greu
Citim Shakespeare în română
Şi dansăm, pe cuvântul meu
Dans de epocă, de mână!

Nici asta nu-i rău, la o adică
Dar e rupere de oase
Sâmbătă şi duminică
Repetiţii 11-6!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit că te uiţi

cu ochii tăi verzi
în ochii mei albaştri
am zâmbit privindu-te
cum te uitai la mine
întâi pe furiş
apoi ai prins curaj şi te uitai
de parcă mă analizai
sau
chiar mă analizai
atentă la fiecare detaliu
întâi a fost o joacă
acum mă uit în ochii tăi verzi
cu ochii mei albaştri
şi nu ne mai jucăm
ne iubim

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şti...

Dacă ai şti,
Câte cărări de magică lună am petrecut...
Dacă ai şti,
Câte urcuşuri şi coborâşuri am dezlegat...
Dacă ai şti,
Câte serbede clipe m-au îngheţat...
Dacă ai şti,
Câte întrebări şi răspunsuri am împlinit?!.

Eram cu gândul
Să te-ntâlnesc pe tine!
Eram cu ochii,
Să te revăd, copile!
Aveam speranţa,
Să te sărut cu dor!
Copil al meu
Şi-al Domnului menire.

Dacă ai şti,
Câtă rugă la Domnul făceam?!
Dacă ai şti,
Inima in piept cum mi se zbătea?!.
Dacă ai şti,
Cum să le sfinţeşti pe toate?!.
Copil al meu,
Al dragostei curate!

Ne-am regăsit!
Am înfruntat ce-a fost mai greu...
Azi ne suntem alături
Şi aşa va fi mereu!..

De ce sunt ochii tăi
Întrebători şi trişti?
De alba nea
la tâmple ce mi-a înflorit?..
Eu n-o mai văd!
Sunt mândră,
Noi am biruit,
Copilul meu,
Şi al vieţii altoire!

Copil al meu,
Cu chipul tandru şi înrourat,
Aşa a fost
Să-mi fie drumul vieţii mele deturnat!..
Eu te cuprind,
Îţi mângâi ochii, chipul tău dorit!..

Mă stingheresc,
De chipul meu cam palid,
Cam îmbătrânit!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cerut voie

s-o îmbrăţişez pe femeia aceea
cu părul absurd de blond
cu plete lungi şi prea neondulate
suplă cu ochii alungiţi
albaştri până la pierzanie
cu zâmbet nu prea roşu
cu glasul incandescent

eram aproape de genele negre
adevărate păsări călătoare
le-am îmbrăţişat în vers

nasurile sau atins într-o sofisticată
mişcare de minţi savante

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două femei

Eram în staţie numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!

I-am zis mulţumesc, apoi am continuat
să ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei şi i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!

Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din staţie cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deşi voi tine bine minte
mîinile ei, puţin mai frumoase
decît ale mele. Apoi şi ea şi-a adus aminte
că, în acel moment, eu nu aveam
cum să-mi văd nasul. Deşi putea fi altfel,

fiindcă

eram în staţie numai două femei,
nu ne cunoşteam şi nu ne uitam una la alta
şi chiar dacă ne-am fi cunoscut
nu ne-am fi plăcut deloc, chiar dacă
la un moment dat ne-am îmbrăţişat,
ne-am povestit vieţile noastre,
ne-am căsătorit copiii şi totul a durat
cît am aşteptat autobuzul în staţie,
apoi ne-am despărţit, dar mîinile noastre,
multă vreme încă, s-au tras de păr.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul în doi

O fi şi mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiţi, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii îşi vorbesc şi inimile cântă.

Pe rând, ne-am rătăcit de viaţă, la răscruci...
Sleiţi şi însetaţi, căutam ape dulci,
mergeam înfometaţi pe-o singură cărare
şi ne-am recunoscut în răsărit de Soare.

Ne-am amintit de toţi, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Şi, brusc am înţeles că, părăsind mulţimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)

La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am înnebunit

Nebuni în casă suntem patru,
Mai suntem zece la serviciu,
Seara când merg la teatru
Văd o piesă cu-n... ospiciu.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holmes (după ce află că Madame Petrova vrea să o lase însărcinată): Mă simt foarte flatat, dar sunt sigur că sunt şi alţi bărbaţi, mai buni.
Nikolai Rogojin: Sincer să fiu, nu aţi fost prima alegere. Ne-am gândit la scriitorul rus Tolstoi.
Holmes: Ah, aşa mai zic şi eu. Omul ăla e un geniu!
Nikolai Rogojin: E prea bătrân. După aceea ne-am gândit la filosoful Nietzsche.
Holmes: Cu siguranţă, o minte strălucită!
Nikolai Rogojin: Nu, prea german. După care am ajuns la Ceaikovski.
Holmes: Cu Ceaikovski sigur nu ratezi!
Nikolai Rogojin: Tocmai, că am încercat şi a fost o catastrofă totală.
Holmes: De ce?
Nikolai Rogojin: Nu ştim. Pentru că Ceaikovski... cum să zic? Ştii, femeile nu sunt tocmai pe gustul lui.

replici din filmul artistic Viaţa particulară a lui Sherlock Holmes (29 octombrie 1970)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!