Sufletul în stare de asceză ajunge să vadă o lumină sub formă de rug... Moise pe Muntele Horeb...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

asceză

Asceza nu e numai bătutul mătăniilor. Şi căsnicia e o asceză. Studiul e o asceză. Iubirea e o asceză. Filiaţia e o asceză. Boala e o asceză. Viaţa de om izgonit din paradiso terrestre e o asceză. De aceea, la disperarea de a fi om, există o singură reţetă: fii plin, fii viu, fii prezent (i. e., creator) şi caută Prezenţa.

definiţie de Horia-Roman Patapievici în Politice
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

asceză

Asceză. Dorinţa de a nu avea dorinţe.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Moise

Nici unul, doar îngerul căzut, întunecatul,
vroi; luă arme, păşi cu fiorul morţii
lângă orânduit. Dar, iarăşi,
vâjâi îndărăt, în înălţimi,
strigă în cer: nu pot!

Căci, netulburat, prin sprânceana cea groasă
Moise îl preveni şi scrise mai departe:
cuvinte de binecuvânt şi numele nesfârşit.
Şi ochiu-i era curat până la temelia puterilor.

Ci atunci, Domnul, smulgând cu el jumătate din cer
răzbi în jos, singur desfăcu muntele.
Îl aşeză pe bătrân. Din, cuvenitu-i sălaş
chemă sufletul: acela, sus! şi-i vorbi
de cele multe împărţite împreună, de prietenia lor fără hotare.

Dar, într-un târziu, i-a fost de-ajuns. Că e de-ajuns
desăvârşitul consimţi. Şi bătrânul Dumnezeu
îşi plecă lin peste bătrân
bătrâna-i faţă. Îl luă sărutându-l, din el însuşi,
în bătrâneţea lui mai bătrână. Şi cu mâinile creaţiunii
astupă muntele. Ca, făurit din nou,
numai unul să fie printre munţii pământului,
de oameni necunoscut.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastră de lumină simfonie

îţi mulţumesc pentru a nu ştiu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
şi răspândeşte pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...

şi dor cumplit de tine va să-mi fie,
şi gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi şi-nlăcrimaţi
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
şi sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simţire...

poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţionarul: Moise, eşti un şarlatan. Ne-ai scos din peşteră, din visul nostru de aur, numai aşa, să ne bată soarele în cap.
Omul Roşu: Jos Moise!
Contabilul: Jos Moise! Jos Moise!
Funcţionarul: Demisia!
Toţi: De-mi-si-a! De-mi-si-a!
Moisescu: Sunteţi neserioşi. Vă purtaţi ca nişte mârlani.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut sub un cer străin, situat în mijlocul unei scene schimbătoare mereu, mânat de un suflu care-l seacă de orice puteri, americanul nu are timp să stabilească nicio legătură; se obişnuieşte doar cu schimbarea şi ajunge să o privească drept o stare naturală a omenirii. Ajunge să simtă nevoia de schimbare, de instabilitate, cu cât le preţuieşte mai mult; în loc să vadă în ele un dezastru, acestea par a-i da senzaţia de miraculos.

Alexis de Tocqueville în Democraţia în America (1835)
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele Ceahlău

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un zeu coborât pe pământ,
La care un popor falnic s-a închinat
Şi s-a rugat în suflet şi în gând.

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un titan coborât din ce,
Ca să apere poporul său
De duşmanul hapsân şi rău.

Mă uit la muntele Ceahlău,
Sufletul unui neam nemuritor,
Care a luptat cu sabia în mână,
Ca să rămână un popor liber şi de oameni primitor.

Muntele Ceahlău a fost un altar
Între oameni şi zei,
Acum este un simbol al păcii
Pentru copiii săi.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele, prin timpul lui etern, este cel mai fidel şi puternic prieten...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După atâta Înviere, muntele respiră beatitudine cu aromă de verde, tămâie şi miere!

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este singura putere care poate produce bogăţie tangibilă din Substanţa fără Formă. Materialul din care toate lucrurile sunt făcute este o substanţă care gândeşte şi un gând despre o formă imprimat acestei substanţe ajunge să producă această formă.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt goală

cotropită sfârtecată de cei şapte
ochi
care cutrieră pământul
unde mă voi ascunde

când bucătăriile buncărelor ticsite cu de toate mi-au ajuns
diamante şlefuite montate în
coarnele viţelului de aur la poalele muntelui horeb

oare mă voi înfăşura cu ghirlande de crăciun
sau foi de viţă pentru sărmăluţe
ornate cu leru-i ler

nici întreg muntele athos nu mă va acoperi dacă
nu-mi găsesc punctul de sprijin în
piatra ajunsă în capul unghiului (fără mână de om)
cea aruncată de zidari

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abaterea legendei lui Moise faţă de celelalte din această categorie ar putea fi raportată la o trăsătură specifică vieţii lui Moise. Pe când în celelalte cazuri eroul se înalţă deasupra începuturilor sale umile pe măsură ce înaintează în viaţă, viaţa eroică a omului Moise a început odată cu descinderea de la înălţimea sa la nivelul copiilor lui Israel.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul îi dar de preţ, croit în altarul sacru
Al infinitului necunoscut şi straniu cer,
După şabloanele florilor sculptate în asceză,
Din culorile vii ale curcubeului ce se aprinde
Pe bolta-nseninată, în treacătul fugar al norilor destrămăţi.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e-n stare să-l caute pe Dumnezeu peste tot în univers, dar nu-l caută şi nu e-n stare să-l vadă în locul în care e permanent: înăuntrul lui.

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moise Ovreiul are un clopoţel pe masă, când sună o dată, aduce singur apă, căci n-are slugă.

aforism clasic de Cilibi Moise
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce există are o formă, deci şi sufletul are o formă.

citat din Agostino Bonalum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amânarea este o formă subtilă a unui refuz...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe culmile fericirii se ajunge escaladând muntele suferinţei.

Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara e o stare scrisă cu muguri şi petale...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia

Eu cred în prietenia ta, poete,
N-o văd în jur ca muntele, ca marea.
E-ntocmai razei ultraviolete,
Ce-i simţi atâta: binecuvântarea.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!