Experiment

Hai să ne jucăm de-a Dumnezeu
şi să facem, azi, de încercare,
dintr-o proteină de la leu,
antidot de frică şi
turbare.
Luăm eşantion, la întâmplare,
lilieci şi două târâtoare,
apoi injectăm, de încercare,
serul obţinut la
lipitoare.
Studiem reacţia-n trinom,
fascinaţi de bune rezultate...
însă, injectându-l şi la om,
observăm, în lanţ,
alteritate.
Oamenii se sfâşie-ntre ei,
zboară spre-nălţimi, dar rătăcesc,
se târăsc ca şerpii, deşi-s zmei,
sechestrând pe cei ce ne
iubesc...
În experiment deosebesc:
multe animale sunt schimbate,
n-au turbat de frică, dar vorbesc
despre Cer, potop şi
libertate.
Omu-a eludat că, pe pământ,
este un biped cu raţiune
şi-a sfidat, uitând ce e mai sfânt:
mântuirea-n post şi
rugăciune.
Hai să ne jucăm de-a fericirea
în aceste vremi, de noi, zdrobite,
ca să ne-amintim ce e iubirea,
abrogând păcate şi
ispite.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm de-a viaţă

Ne jucăm de-a viaţa-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.

Doruri dulci cântate-n stanţe,
Vise pline de-nţelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranţe,
Şi le punem în eresuri.

Ne jucăm de-a viaţa-ntruna,
Şi nu ştim ce e cu noi,
De-a iubirea şi de-a ura,
Înotând prin vânt şi ploi.

Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând şi tot sperând,
Doar seranţa nu ne moare
Şi murim cu ea în gând.

Una e cărarea vieţii
Şi e scrisă-n cartea sfântă,
Zică ce vor vrea poeţii,
Nu ne luăm cu ea la trântă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a învăţa să ne jucăm de-a viaţa, învăţăm să ne jucăm de-a şcoala.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zise fata

Să ne jucăm de-a mama şi de-a tata
E mai frumos decât să fim părinţi,
Şi ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminţi!

Şi te voi vrea şi mă vei vrea pe mine,
Şi vom începe naşterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne şadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!

Noi suntem azi prea mici şi mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Aşa că mi-aş dori să ne jucăm nespus
De-a mama şi de-a tata, cât încă mamă nu-s!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de cuvinte

Ţi-am spus că doar ne jucăm.
Eu îƫi promit ţie orice,
Apoi ne jucăm...
Tu fiind exagerat de curioasă
Ai spus odată DA, la fel ca mine.
De atunci nu ne mai oprim,
Din jocul de-a cuvintele...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă-n doi

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuşi cu goarna
semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ţi sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăşi cu goarna
viscoleşte o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Home sweet home

Hai să ne adăpostim la umbra celor cincizeci de ani şi-aici să ne logodim surâsurile,
aşa cum fac copiii schimb de bile noi să facem schimb de tristeţi!
În mâna stângă s-ascund o iubire şi tu s-o ghiceşti,
de e mirul celui ce-a primit-o ori bătaia din aripi a celui ce-a dat-o.
Putem, de vrei, să facem inventarul a ceea ce am trăit,
să-l confruntăm cu ceea ce nu vom trăi niciodată.
Să ne jucăm de-a verbul a fi,
eu să-mi aleg să fiu o casă,
tu să-ţi alegi să fii o poartă,
să ne certăm iar precum copiii,
poarta apără casa şi chiar ştie să spună o poveste,
dar dacă nu era casă nu era nici poartă!
Mă gândeam c-am putea să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea,
eu să mă ascund de eternitatea surdo-mută
în beciul fără ferestre al unei speranţe.
Dacă mă vei găsi înseamnă că sunt,
dacă nu te voi mai găsi,
ce bine c-ai fost!
Chiar am putea să mergem la cumpărături,
să ne luăm câteva minute de voal, ca să ne putem întrezări pieire
să ocolim, însă, prăvălia din colţul urii, acolo n-au decât câteva inimi îmbătrânite înnotând în mister.
Până la urmă e bine că suntem, e de ajuns că ne-avem
la umbra celor cincizeci de ani,
iubirea să ne mintă că suntem apăraţi de uliul hulpav,
ca-ntr-un vechi şi cald home sweet home!

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucătorii de golf

Noi jucăm, jucăm atent/ultima repriză
Este clar, avem talent/meciul are miză;

Împreună noi jucăm/din zori până-n seară
Cei mai buni ne declarăm/de la noi din ţară;

Jucăm golf ne desfătăm/pe câmpia-întinsă
Dăm cu crosa, judecăm/lumina e stinsă;

Nea Ion este ursuz/cum să se deştepte?...
Mama lui de cucuruz/poate să aştepte;

Noi jucăm, jucăm cu spor/ultima repriză
Ohohoo... ce de popor/meciul are miză;

La oraş e tot la fel/toată lumea joacă
Veselie la castel/omul... ce să facă?!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi ne jucăm

de-a mersul la înmormântare
stau pe roze şi strănut
regulamentar câteva secunde
aşa a făcut şi defunctul
înainte de plimbarea
cu izoleta
jucăriile cu viaţa s-au uzat
s-au cariat ciupite
de coronavirus
astăzi ne jucăm de-a mersul la funeralii
suntem numai opt persoane
conform ordonanţei ajung
pentru un om mort

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iubire mioritică"

Era demult, în vremi cernite,
Când un balaur fioros,
De-a face rele, mult setos,
Mâncase oameni, dar şi vite
Iar Gheorghe Sfânt, de noi ispite,
Îl "absolvise" cu folos
Lovind balaurul fălos,
C-o suliţă şi cinci cuţite
Iar noi, ca buni creştini cătăm,
Balaurul să îl iertăm
La patriarh să insistăm,
Cuprinşi de dragoste umană,
Post mortem să îl creştinăm
Şi să îi facem o pomană.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ne jucăm de-a iubirea
pe căţărate...
tu pe un înger,
eu pe o moarte...

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino cu mine la ţară

Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalţă-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ţi-or sluji de perdele
Şi stelele: mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.

Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea oraşului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.

Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării
În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.

Rătăcesc prin pădure
Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă
Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti
Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.

Călare o să mergem zile întregi
O să poposim în hanurile sure,
Acolo legi multe prietenii,
Te culci noaptea cu fata hangiului.

Sub nuci - pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâni
O să jucăm şah
Ca doi farmacişti bătrâni
Şi soră-mea o să citească gazetele în hamac...

Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală
Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,
Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paie
O să facem baie lângă roata morii
Să ne întindem la soare fără sfială
Şi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele...

poezie celebră de Tristan Tzara (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi se târăsc sau merg de-a buşilea. Puţini merg biped. Foarte puţini însă, îndrăznesc să zboare.

aforism de Viorel Vintila (12 iunie 2012)
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacra banalitate

Ea şi El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuşi, nimeni pe pământ.

Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu acelaşi nume
Mereu, mereu, mereu aceiaşi doi,
Un El şi-o Ea, aceeaşi dramă
Până ce ea devine mamă
Şi-aceia doi suntem, suntem şi noi.

În Biblie şi Odiseea,
Mereu bărbatul şi femeia
Într-o-ncleştare fără de sfârşit,
Cu sinucideri şi speranţe,
Cu ministere de finanţe,
Impozit care trebuie plătit.

Şi, Doamne, ce banalitate,
Le ştim de la-nceput pe toate,
Toate iubirile se nasc şi mor,
Şi, totuşi, eu cu nebunie
Mă dăruiesc cu totul ţie
Iubindu-te-mpotriva tuturor.

De-ar fi ca şapte, opt planete
Aceeaşi dramă s-o repete
Eu piesa mea o joc pân-la final,
Mereu, mereu aceeaşi dramă
Ne înrobeşte şi ne cheamă
Şi te iubesc eroic de banal.

Din jugul meu cu două locuri
Aprind în toată lumea focuri
Şi mâna stângă este facla mea,
Şi din adresă în adresă,
Mereu, mereu aceeaşi piesă,
Dar eu ca-n Shakespeare te voi adora.

Mai vrem să mergem şi-astă-seară
La drame ce ne-o comandară
Să fim actorii tragicului rol,
Un El şi-o Ea de-a pururi fi-vor,
Jucăm, stimate dom' regizor,
Chiar dacă astăzi teatrul va fi gol.

V-aţi plictisit, poftiţi acasă,
Singurătatea-i mai frumoasă
Decât orice orgoliu omenesc
Şi-ţi spun, când nimeni nu mai este,
Originala mea poveste,
Ca la-nceputul lumii, te iubesc.

Jucăm în piesa ce consacră
Banalitatea cea mai sacră,
Banalitatea că mai suntem vii,
Şi mai strigăm din şapte arte,
Strigăm de dincolo de moarte
Trăiască bucuria de-a iubi!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

in memoriam Nicolae Dabija

Poezia noastră nucleară
versul o explozie în lanţ
am un singur dor la ţară
nu vreau politică ci danţ

Poezia o explozie în lanţ
jucăm hora cea străbună
maşina timpului e în şanţ
acolo Doamne să rămână

Jucăm hora cea străbună
avem un singur dor la ţară
câtă-i România cea română
poezia noastră-i nucleară

Versul o explozie în lanţ
veacul ăsta face un sfanţ

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Animale din Anglia şi Scoţia,
Din toate ţările, de sub mulţi sori,
Eu vă vorbesc, şi mare mi-e emoţia,
Despre anii de aur viitori.

Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.

Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni şa-n spate nu-şi va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.

Comori ce nu intră-n a minţii sferă,
Grâu şi orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.

Câmpurile Angliei vor luci-n senin,
Apele ei vor fi mai curate,
Şi vânturile vor adia mai lin,
În ziua când fi-va libertate.

Noi trebuie să muncim pentru-acea zi,
Toţi-un trup, vaci, cai, gâşte şi curcani,
Chiar de murim înainte de-a o şti,
Pentru-a fi liberi să trudim mulţi ani.

Animale din Anglia şi Scoţia,
Din toate ţările, de sub mulţi sori,
Eu vă vorbesc, şi mare mi-e emoţia,
Despre anii de aur viitori.

poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frică de eşec tot timpul. Dar nu sunt destul de speriată pentru a mă opri din încercare.

citat din Ronda Rousey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să greşesc

Fericirea e în doi
E făcută pentru noi...
Eu şi tu privind spre soare
Şi spre-o nouă încercare.

De ne-a fost lăsat în stele
Scris să fim două lalele,
Eu mă bucur, te iubesc,
Însă nu vreau să greşesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

Eminescu-i bomba noastră nucleară
versul o explozie în lanţ
mai avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică vrem danţ

Hora o explozie în lanţ
să jucăm deci hora cea străbună
a căzut maşina timpului în şanţ
dar-ar Domnul acolo să rămână

Să jucăm hai hora cea străbună
mai avem un singur dor la ţară
câtă-i România cea română
Eminescu-i bomba nostră nucleară

Poezia o explozie în lanţ
veacul ăsta face un sfanţ

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (15 iunie 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o mulţime de boli comune la om şi animale: albeaţă la om, albeaţă la animale; anemie la om, anemie la animale; antrax la om, antrax la animale; cancer la om, cancer la animale; ciumă la om, ciumă la animale; diaree la om, diaree la animale; gripă la om, gripă la animale; holeră la om, holeră la animale; tuberculoză la om, tuberculoză la animale; turbare la om, turbare la animale etc. Numai prostia este o "boală" specific umană.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (26 noiembrie 2007)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ avem de toate

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşi scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Până la cer va urcaţi
Pe spinări de noi... sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stelei

Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi ca aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi-a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.

Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţii luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce în veac de vecii
......... pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnaţi un elan

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Fii ai munci aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca
Pe-al madamelor piept.
Uni iau alţi fac
Uni dorm alţi sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea
Şi nu se poate
Şi ruina si cetate,
Genii mari si frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si-a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele

cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!