
Cântece
I
E vina mea că te-ntâlnesc acum
Și-i vina mea că nu te pot iubi?
De ce trecuși așa târziu pe-aci
Și nu-mi ieșiși mai de cu vreme-n drum?
Privesc în zări și zările îmi par
Că-s tot mai reci și tot mai depărtate,
Și-n care țări de-ndrăgostiți uitate
Cei morți învie să iubească iar?
De ce-aș pleca cu tine?... Drumul meu
Nu-i drumul tău, și visurile tale
Le-aș spulbera la jumătate cale,
Că n-aș putea să te-nsoțesc mereu.
Norocul tău e veșnic înainte
Spre răsărit-al meu spre miazăzi;
Te-aș urmări de te-aș putea iubi
Și te-aș putea iubi de mi-aș aduce-aminte...
II
Dă-mi ochii să ți-i mai sărut o dată
Și lasă-mă să plec în lume iar,
Nu-mi pare poarta-nchisă stăvilar,
Nici gura suptă și nesărutată.
Și nu-ntreba să-ți spun de ce te las,
Când știi și tu ce toată lumea știe-
Că nu putem iubi pe veșnicie
Și-s obosit de-al dragostei popas.
Azi vreau să plec din nou și-n noul drum
Să-mi uit de toate câte-am întâlnit,
Să nu mai fiu ca-n vremuri nici iubit,
Nici să iubesc cum te iubesc acum.
Și să m-afund pe drumuri tot mai șterse,
Tot mai pustii, iar suflul toamnei reci
Cărarea dulce-a liniștei de veci
În bietu-mi corp și-n suflet să mi-o verse.
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Eu te-aș iubi
Eu te-aș iubi, dar n-am nici casă
Și nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.
Eu te-aș iubi, dar noaptea vine
Și străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puține,
Ce au uitat, demult, să plângă.
Eu te-aș iubi, îmi ești pe buze,
Catifelată și discretă
Și nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.
Eu te-aș iubi, dar de ce oare?
Și până când să tot aștept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.
Eu te-aș iubi, a câta oară?
Și-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate... șase.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te cer...
De ce te-aș iubi, de ce te-aș iubi,
de ce-aș suferi, de ce-aș suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinței e de nedescris!?
De ce-aș mângâia din priviri fața ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?
De ce ți-aș ieși în cale mereu
cu ochii triști și cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aș perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...
De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin și să-ți spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
Să te cer de la lună, să te dai cu înscris!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aș iubi
Te-aș iubi
Dar nu se poate
Mai incearca
In alta parte
Bate-n poarta
Altundeva...
Te-aș iubi
Ca mi-ar placea
Doru-i dor
Nu-i fulg de nea
Te-aș iubi
Dar nu se poate
Gândurile-s adunate
Și zburate
În alta parte
Și-i târziu
Târziu de toate!
Te-as iubi
Dar nu se poate...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi...
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi cum știu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuși Dumnezeu
strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună și la cer,
o dorință cu albastru
totul este efemer
zorii plâng și mă ascultă,
plâng și eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeți de ieri
totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi, cum te-aș iubi,
te-aș iubi de bunăvoie,
dacă vrei, pentru că știi...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru cea mai bună mamă (mama mea)
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Și mamă, oricât mi-aș dori,
Mai mult nu te-aș putea iubi.
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al Domnului și-al tău, socot...
Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Pe toate ți le-aș dărui.
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Copac prin tine-nmuguresc.
Sunt ploi de flori, măicuța mea,
Eu sunt doar pulbere de stea.
Sărut pasului tău lucirea,
Căci tu ești mamă, fericirea.
Ești visul, leagănul în care,
Găsi-voi veșnic alinare.
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Ești ceru-n care mă privesc
Boboc de crin și lan de grâne...
Iubirea ta îmi va rămâne,
Templu gătit spre închinare,
Alai de nuntă, sărbătoare...
La tine plec genunchiul, dar,
Iubire fără de hotar.
Și mamă, oricât mi-aș dori,
Noapte să fiu, tu ai veni
Lună să-mi fii la căpătâi.
Etern în suflet să-mi rămâi!
Tu ești apus si răsărit,
În tine munți s-au zămislit
Și-n mângâieri de ape arzi
Pe sub sprâncenele de brazi.
Mai mult nu te-aș putea iubi!
Oh, mamă, tu mereu vei fii
Fântână, val, lumină, har,
Pace și vis, cântec, amnar,
Clopot și flacără și dor,
Trecut, prezent și viitor...
Și alpha și omega lumii...
Vad pete pravila furtunii...
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al tău măicuță... De-am să pot,
Poeme-n piatră voi săpa
Să fii în amintirea mea!
Și-aș pune sufletul hotar,
Mamă, fiică să-ți fiu iar,
Aș țese-n chihlimbar poteci,
Cu mine-n gânduri să-ți petreci...
Al Domnului și-al tău, socot,
Voi fi și eu când am să pot.
Când pregătită a pleca
Cu dragoste îți voi urma...
Dar azi zidită-n tine, sunt
Copac cu flori, copac crescând,
Copac rodind ce-a strâns cu sârg
Atatea fructe dând în pârg.
Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Eu ție ți le-aș dărui.
Și râuri cu alai de pești,
Feți și prințese din povești...
Ți-aș da al păsărilor tril,
Flori și al vieții elixir,
Comori - ciorchini în suflet prinse,
Dar toate, toate sunt doar vise.
Pe toate ți le-aș dărui,
Căci mama pentru-ai săi copii
E neaua, pulberea de stea,
Mireasă, dans de catifea,
Fluture-n zborul către soare,
Pace, lumină și culoare,
Mama e plaja unui trup
Și timpu-i sapă-n val, adânc.
Pe toate ți le-aș dărui!
Și dealuri, munți, păduri, câmpii.
Al Domnului și-al tău, socot,
E ceru-ntreg, pământul tot.
Mai mult nu te-aș putea iubi
Măicuță, oricât mi-aș dori.
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te cer...
De ce te-aș iubi, de ce te-aș iubi,
de ce-aș suferi, de ce-aș suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinței e de nedescris?
De ce-aș mângâia din priviri, fața ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?
De ce ți-aș ieși în cale mereu
cu ochii-nlăcrimați, cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aș perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...
Știu că ai suflet bun și poarta deschisă,
nu-ți pun întrebări dar oftezi mereu
după iubirea stelară, promisă
și implorată lui Dumnezeu!
De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin și să-ți spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
să te cer de la lună, să te dai cu înscris!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea...
De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți-aș vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi-aș pune stăvilar împotriva dorului...!
De-aș putea schimba destinul aș da timpul înapoi
Și-aș fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-as da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te-aș iubi neîncetat
De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aș face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar
De-aș putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfășor
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ți-aș vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului!
De-aș putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu ești lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aș opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieții drum
Iar pe tine te-aș preface în clepsidra mea cu fum!
De-aș putea să-ți mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ți fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aș striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult țin eu la tine și cât imi ești tu de dragă!
poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aș iubi
Te-aș iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
să fiu a trupului arvună.
Te-aș iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubește deșertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aș iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aș iubi cu-n strigăt mut
până te-aș avea tăcut
iar pe trup să te reverși
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubești trupul în șoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârșite-n miez de noapte.
Te-aș iubi
și poate da
M-ai iubi
te-aș săruta...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi
ca un tânăr cu lacrimi și cu rime
mi-au rămas în urmă durerile
furiile le-am încuiat în sipet azi
să fiu iute ca norii o clipă trec
te-aș iubi prin beznă întotdeauna
ce îmbrățișează noaptea luna
o să-mi fii prințesa din visul otrăvit
vibrând în mai multe feluri
te-aș iubi în fel și chip
te-aș iubi sub fiecare boare
te-aș iubi până
apucăm să ne trezim plângând
ținându-ne de mână pe drumul
ce lung ne așteaptă întotdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-ți pun frâu și nici zăbală...
Te-ntreb așa, aiurea, retoric și banal, de ai putea, iubite, să te transformi în cal, ai galopa spre mine, mușcând din nori și cer, sau ai rămâne-n țarcul, unde ești prizonier?
Știu, că nu-mi vei răspunde, bat câmpii-n lung și-n lat... dar, de-ai intra vreodată la mine în palat, știu sigur, că ți-aș pune, nu șa și nici zăbală, ci doar năframă-albastră și-n fân, în pielea goală mi te-aș iubi sălbatic, vernal și imprudent, tu să-mi răspunzi obraznic și-aproape indecent prin gesturi instinctive ținute-o vreme-n frâu, pe muntele lui Venus, mai jos puțin de brâu...
Apoi, în zori de ziuă, te-aș adăpa cu nard, să-ți vindec insomnia dorințelor ce ard ca lava într-un pântec în care iad și rai se calcă în picioare în tropote de cai...
Voi necheza spasmodic, dorindu-te mai mult cu-aceeași jinduire din vremuri de demult, când eve delicvente mușcau din mere coapte adulmecând adamii... în drum spre miazănoapte a răsărit o lume cu viața în atele... și noi două iluzii călătorind spre stele...
Un univers mai moare, un altul explodează, doar caii mai aleargă și iepele nechează...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
de-ar fi
să mă nasc iar
te-aș iubi
de tânăr
cu oasele mai ușoare
precum cele
ale unui înger de flutur
din care să scutur
tot timpul pierdut
și lunile-i reci
te-aș iubi mai mărunt
migălos
mai tăcut
oceane de ceruri, chip de azur,
tot ce-mi fu fără tine
aș scoate din lume
și-aș uita iadu-n sahare
anost
jinduind niagare
de lâncezire pe un
fără rost
de-ar fi
să mă nasc iar
ți-aș fi mirt în suflare
te-aș iubi tot pe tine
chiar și așa
spre sfârșit
dar
doamne
cât aș suferi
înmiit
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

De voi mai iubi
De voi mai iubi vreodată,
Dintre patimi și păcate
Te-aș alege, dragă fată,
Ignorându-le pe toate.
Chipul tău, icoană sfântă,
Mă stârnește și mă-nvie
În amiezi ce nu cuvântă,
Dar seduc... și mă îmbie.
De voi mai iubi, se poate,
A găsi răspunsuri care
Să mă pună iar pe coate
Și-n genunchi, ispititoare.
Trupul arde și mă-mpinge
A te prinde... oarecum,
Și-a-ncerca a te convinge,
Seara... să o facem scrum.
De voi mai iubi, femeie,
Te voi anunța, știi bine,
Pân-la proxima nedeie,
Vreau a fi numai... cu tine.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... ci nu te-aș ști mai bine, nu te-aș ști
astrala mea iubire infernală
și gelozia mea patetic de fatală
ci nu să mor aș vrea, ci aș muri...
... ci nu să mor aș vrea, ci aș muri
smulgând din floarea ta petală cu petală
și împletind o coroniță boreală
ci nu te-aș ști mai bine, nu te-aș ști...
... ci nu te-aș ști mai bine, nu te-aș ști
ci nu să mor aș vrea, ci aș muri
ci nu te-aș ști mai bine, aș muri
ci n-aș iubi mai bine, n-aș iubi....
poezie de Iurie Osoianu (23 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur și simplu: "Te iubesc!"
(sau "Declarație de dragoste", un alt posibil titlu)
Amorul meu te înconjoară
Cu pasiune nelimitată;
Ești visul meu de odinioară
Și realitatea întruchipată.
Prezența ta încântătoare
Din prima clipă m-a subjugat
Și am simțit ce rău mă doare
Iubirea ce m-a încercat.
Ești prima mea mare iubire,
Ești unică în felul tău
Și pot ghici în a ta privire
Că și eu sunt iubitul tău.
Ești visul meu, ești viața mea,
Ție-ți închin dragostea...
Ești tot ce am mai bun în lume,
N-aș vrea să te desparți de mine.
Ești dulce, zveltă, încântătoare,
Ai glasul de privighetoare,
Privirea ta e visătoare,
Iar gura ți-e ademenitoare.
Tu mă provoci seducător,
Cu trupul tău fermecător,
Mă amăgești că sunt frumos,
M-atragi în mod misterios.
Tu ești o floare între flori,
Mult mai presus de orice comori
Și ai un chip fermecător,
Un trup sublim, unduitor.
Privirea ta de foc mă arde
Și într-o clipă mă vrăjește;
Fiorul ce trupu-mi străbate
În mod plăcut m-ademenește.
Cu trupul tău mă ispitești,
Cu dragoste mă-nlănțuiești;
Îmi place să fiu sclavul tău,
Să îmi șoptești: "Tu ești al meu."
Și chipul tău mă zăpăcește
Și glasul tău mă aiurește...
Mă pierd de tot în preajma ta,
Dar mă trezește dragostea.
Mireasna ta mă amețește
Și mă topesc de dorul tău,
Surâsul tău mă urmărește,
În gând, în vis și tot mereu.
Ador zâmbetul tău divin,
Ești tot ce mi-aș putea dori,
Iar dragostea ce ți-o închin
Nicicând nu se va ofili.
Îți jur o dragoste eternă
Și pură ca o lacrimă;
Iubirea mea va fi supremă,
Iar fericirea maximă!
Pentru mine ești divină,
Prezența ta este sublimă,
Cu vocea ta cea cristalină
Mi-ai răpus a mea inimă...
Ce numai pentru tine bate
Și a ta va fi cât voi trăi,
Nu-mi mai e gândul nici la mate',
Ci doar la tine, zi de zi.
Tu ești cea care- mi dă putere,
Iubire, speranță, plăcere...
Vreau să te am mereu alături,
Să știu că n-ai să mă înlături.
Vreau să te simt mereu aproape,
Chiar dacă-i zi, ori de e noapte,
Vreau lângă mine să te știu,
În gândul tău mereu să fiu.
Aș vrea să stau doar lângă tine
Tu să trăiești numai cu mine,
Uniți pe veci noi doi să fim,
Mereu, mereu, să ne iubim.
Aș mereu să te sărut,
Cu patimă să te iubesc;
Când sunt cu tine, de mine uit,
Timpul aș vrea să îl opresc.
Aș vrea să adorm la pieptul tău,
Să te cuprind ușor în brațe,
Să mă dezmierzi cu amorul tău,
Să-ți mângâi ale tale coapse.
Mereu aș vrea să te privesc,
Cuvinte dulci să îți șoptesc,
Să-ți cânt, să-ți spun cât te iubesc,
Că doar pentru tine trăiesc.
Lângă tine sunt fericit,
Fiindcă mă simt iubit;
Nu mai știu ce înseamnă teama,
În urmă mult a rămas spaima...
Spaima că te-aș putea pierde,
Teama că nu m-ai iubi;
Disperarea ce m-ar cuprinde
Dacă tu m-ai părăsi.
Pentru tine aș face orice,
În schimb cerându-ți dragoste;
Ți-aș da oricând tot ce mi-ai cere
Doar pentru o clipă de plăcere...
Nu am cuvinte ca să-ți spun
Ce pentru mine tu însemni;
Știu doar: Te iubesc ca un nebun
Și-n veci te voi iubi la fel.
Doar tu ești tot ce îmi doresc,
Să fiu cu tine, să te iubesc,
Să sorb al dragostei nectar,
Să simt iubire iar și iar...
Nu te voi înșela nicicând,
Nici măcar cu un singur gând,
Nu vreau să-ți văd chipul plângând,
Nu vreau să te știu suferind.
Nu vreau să te pierd niciodată,
Nu mai pot trăi fără tine,
Vreau doar să fii a mea, toată,
Să știu că mă iubești pe mine.
Și nimeni nu mi te va lua,
Dragostea ta nu-mi va fura,
Căci tu vei fi numai a mea,
Pentru tine viața mi-aș da.
Cu vorbe dulci îmi dai fiori,
Mă-mbăt doar cu tandrețea ta,
Te simt vibrând, tremurător,
Când ne unește dragostea.
E minunat să te iubesc,
Să știu că mă iubești și tu,
Doar pentru tine să trăiesc,
Ție să-ți dăruiesc sufletul.
Nimic nu-i mai frumos de așa,
Nici nu-mi doresc altceva,
Cu tine totu-i ca-ntr-un vis,
Cu tine zbor spre paradis.
Căci dragoste la prima vedere
A fost atunci când te-am zărit;
Acum știu, cu multă plăcere,
Soarta, destinul, ne-a unit.
Când mă atingi înnebunesc,
Când mă săruți încremenesc,
Însă de lângă mine pleci,
Mă sting și mă răcesc, pe veci...
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, partea a IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În final
În al tuturor glas de atomi
Mi-aș trimite strigătul
În cele mai adânci oceane
Mi-aș afunda sufletul
În a ta umbra aș sta
Călăuză aș vrea să-ți fiu
Pe inimă te-aș picta
Să-mi dai speranță și-n sicriu
Aș vinde pământuri și aur
Că să-ți cumpăr dragostea
M-aș face roșu pentru tauri
Pentru un sărut în nea
Printre lume mă strecor
Încerc să-mi găsesc un rol
Nu-i nimeni cunoscător
De vagul meu gânditor.
Vremuri lungi mă uit pe cer
Căutând la ce să sper
Dacă mai privesc nițel
Poate voi zări un țel.
Ceva ce să văd doar eu,
Cum unii-L văd pe Dumnezeu.
Ceva să-mi dea avânt
Să mai pot iubi, să cânt
Văd stele ce cad arzând
Și parcă mi-ar veni să plâng
Mă gândesc cum aș fi eu
Murind singur, efemer
Cum îmi e scris să o fac
Te iubesc în lumea mea
Tu mă lași aici să zac
Să ard ca o mică stea
Dar, Doamne
Stelele mici nu ard mult
Mai am puțin și nu mai sunt
Mă lași să mor cu dragostea
Sau mi-o salvezi doar pe ea
poezie de Claudiu Dumitrache
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aș iubi
Altceva nu-i nimic
Și mereu ma complic
Și ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aș iubi.
Dacă m-aș lua după pretexte,
dacă aș trage unde e ușor,
nici nu trebuia să aud de tine
și-mi era mai de folos sa mor.
M-am băgat de bunăvoie slugă,
dragostei morale ce ți-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe un sport.
Nu-i o simplă încăpățânare,
pentru un ambițios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Eu detest relația burgheză,
decorata circumstanțial,
ma închin la legile naturii
și salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de viață prefăcută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăsnet,
te prefer așa cum s-a întâmplat.
Greu îmi e și greu îți e și ție
cu acest fel de a trăi al meu,
totuși, vreau să știi că, din păcate,
dragostea e o dificultate,
fără care ar fi cu mult mai greu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
Te iubesc de ieri,
Te iubesc de azi,
Te-am iubit întruna
Și te voi iubi mereu
Și de vreai să fii iubită
Să iubești și tu eu vreau.
Un lung sărut pe buze-ți dau
Și îți întind o floare.
Zâmbetul tău ce-mi dai acum
Ce șarm, frumos și unicum.
Sărut mai jos m-ating de gât
Și simt miros ce mă înfioară.
Privirea ta și ochii tăi căprui
Nu-i dau la nimeni, nimănui
Cu-n freamăt gingaș îți șoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...
Aplec privirea-n jos, ce sâni drăguți
De te doboară-n dată,
Dar să-i și mai atingi acum
Poți și să uiți de toată lumea-ntreagă,
Ei vor cuprinși și strânși de brațe
Sărutați din când în când
Și să aibă lapte.
Cu-n freamăt gingaș îți șoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...
Vreau să te văd mai des, să-mi fii aproape
Să simt căldura ta în exces
Așa cum știi s-o dai tu-noapte
Te vreau aici, te vreau acum, te vreau acum
Cu-n freamăt gingaș îți șoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...
poezie de Mihalachi Veaceslav (2011)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea
De-aș putea să te rup din cer,
De-ai putea să fii tu, steaua mea?
Să te-așez într-un galben eter,
Să te pot privi, să te pot umbla.
De-aș putea să te cânt mereu
Într-o rapsodie fără de sfârșit,
De-ai putea din tu, să fii numai eu
Și să nu mai pleci, să devii zenit.
De-ai putea să-mi fii nopțile târzii,
Fără să adorm, să te pot visa?
Făr' să mă trezesc, să te pot privii,
Cât te-aș mai iubi, cât te-aș mai avea?!
poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!