Sclifoseli lirice XIX

Cum mergeam frumos pe stradă
Având şliţul desfăcut
Mă-ntâlnesc cu un prieten
Unu' d-ăla prefăcut:
" Ce faci Petre, cum ţi-e viaţa?"
Mă-ntreabă privind în jos...
Îi răspund, cum mi-este firea:
Mă fac lumii de folos!

Mai departe, alt prieten
Tot aşa, privind în jos,
Mă chestionază sobru
Şi-i răspund tot bucuros.
Şi aşa, preţ de vreo oră
Mă-ntâlnii cu peste-o sută
Unu' nu găsii să-mi zică
De uşa cea desfăcută...

Mai târziu, intru eu ţanţoş
Într-un magazin micuţ
Unde era vânzătoare
O minionă-şoricuţ...
Am schimbat o glumă, două,
Complimente, şi-am plătit
Ca-n final, s-arate şliţul:
"Înţeleg... eşti pregătit!"

poezie de Petrică Conceatu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întâlneşti cu un prieten bun, pe care nu l-ai văzut de multă vreme. Te întreabă: "Ce mai faci?"; îl întrebi: "Ce mai faci?". Nu ştii nici tu ce să-i răspunzi. Taci, te bâlbâi, faci o glumă sau alta. O dată, de două ori, de trei ori. Încerci să sugrumi banalul, să lansezi un răspuns original, dar într-un sfârşit te dai bătut. Răspunzi că faci bine şi termini. Dacă se întâmplă să ai predominant o viaţă interioară, să nu ai o activitate de care să poţi vorbi, nu ştii ce să răspunzi, nu ştii cum să satisfaci curiozitatea bunului tău prieten. Faci feţe-feţe şi răspunzi ce-ţi vine mai repede pe limbă.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie după "Doamne, dacă-mi eşti prieten" de Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Fă să creştem în sondaje,
C-am în lucru-o vilă nouă
Cu garaj şi trei etaje.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Fă să nu îmi ia averea,
C-am furat cu postomolul
Şi-a picat şi graţierea!

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum ne-au învăţat toţi popii,
Fă să scape toţi ai noştri;
N-o lungesc, sunt interlopii!

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Te implor, să-mi crape ţeasta,
Lasă-mi, cât mă simt în stare,
Şi amanta şi nevasta!

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Fă-mă senator pe viaţă!
Pot să dorm multe mandate,
Mint de apele îngheaţă.

Fă să treacă moţiunea,
Chiar de-ajungem toţi isterici!
Doamne, dacă faci şi asta,
O să-ţi salt nişte... biserici

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste-o sută de ani

Confuz, în noaptea asta plutesc în incertitudine,
mă simt o barcă răsturnată, o navă fără pilot,
mă răpune suferinţa, oftez, dar nu iau atitudine,
n-am niciun fel de antidot.

Dar de ce-s oare-atât de demoralizat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

În mândrie defilez şi-mi petrec veleatul
cântând, iar viaţa mea-i un roman fermecător.
Ca un tânăr spiriduş mănânc lângă Prea Înaltul
şi ca un apostol al Diavolului golesc ulcior după ulcior.

Şi de ce nu m-aş bucura de-acest trai deşucheat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

Să-ncetez această luptă cel mai bine-ar fi,
iar sufletul chinuit să-l duc la mare.
Acolo mă va găsi lumea-într-o bună zi,
Printre înecaţii cu poveşti amare.

Totuşi, de ce un final atât de ciudat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

Nu-i mai bine, viu, să cutreier hoinar
şi să scriu cărţi noi, leat de leat,
să născocesc versuri nobile, pline de har
s-ajung până mor scriitor cunoscut, venerat?

Şi dacă asta-i tot, oricum, nimic nu s-a schimbat:
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

poezie clasică de Knut Hamsun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ai uitat

Departe dus la muncă
În Europa noastră
Îmi spui puţin în glumă
- Mă simt ca şi acasă!
- Adevărat... răspund
Cu glasul jumătate
Ar fi egalitate,
De-ai fi tratat ca frate.

Dar inima te amăgeşte.
Tu eşti plătit nemţeşte
Atât... nimic mai mult.
Străin printre străini,
Tu poate ai uitat,
Că în grădină lângă casă
Iarba a crescut de coasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dacă-mi eşti prieten...

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare.

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

rugăciune de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (XLIII)

Viaţa e un cadou de preţ
Prea mic să-l poţi tu refuza
În consecinţă fii isteţ:
Trăieşte-o până s-o uza!

poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (1998)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind fotografia marelui epigramist

Frumos bărbat eşti, dragă Păstorel!
Mai că aş bea cu tine-un păhărel.
Am să aştept înc-un deceniu... două
Şi-am să te caut la adresa nouă.

epigramă de Valeria Moroşan (iunie 2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în suflet

S-a făcut târziu în suflet,
îl strâng cu mâna de pe drum
mă gândesc că poate s-o fi prins ceva în el,
în timp ce noi mergeam din om în om,
întrebându-i ce mai fac cu viaţa.
A nins aşa de frumos
că ne-au rămas paşii în zăpadă
(să mai zică cineva că n-am existat!)
în timp ce râdeam.
Aici, pe unde-am ajuns,
e foarte departe şi frig,
şi-aş mai vrea să aud o dată
povestea aceea
despre noi
jucându-ne
dincolo de deşerturi.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu, patul

Cănd m-am născut, mama m-a înfăşat
Cu dragoste şi m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!

Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu faţa la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-aţi patul tău şi umblă!'' Şi-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răgaz pentu o şuetă

Când un prieten mă strigă de pe drum
Şi îşi lasă la pas calul de la şaretă,
Nu rămân înţepenit privind în depărtare
Dealurile încă nesăpate până-acum,
Răspunzând de unde mă aflu, "Care-i treaba?"
Nu, dacă putem sta la o şuetă.
Arunc sapa pe pământul moale
Şi, calm, o pornesc către el agale;
Întâlnirea cu-un prieten la gardul din vale
Nu ştie ce-i graba.

poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prieten catolic îmi scrie "Hristos a înviat!" Cum ar trebui să-i răspund? Că al meu abia ieri a intrat în Ierusalim!

aforism de Valeriu Butulescu din Gânduri călătoare (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şliţul este reacţia biologică la decolteu.

aforism de Mate Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii

In Grecia mă-ntreabă zeii
ce caut eu in lumea lor?
eu le răspund că-s muritoare
si am venit pe-un fir de nor!

imi cer să vadă avionul
o pasăre cu cioc de fier,
asa-i prezis sfârsitul lumii
in Biblii pline de mister

in mări inoată submarine
iar cerul este plin de foc
de sateliti si de rachete
azi pentru zei nu mai e loc

se-ncruntă Poseidon la mine
-si noi odată ne-am certat
in lupte am impărtit lumea
si-apoi pe rând.... ne-am impăcat

-azi.... nu e rost de impăcare
incerc timid să le răspund
e alt mileniu si alt secol
la greci e soare.... si atât!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa departe...

pe cine să iubesc, poate pe tine,
dar nu te înţeleg, chiar de îţi scriu în rime,
încearcă tu puţin, prin vorbe nerimate,
să îmi explici de ce, sunt singur peste noapte

tu eşti aici dar simt, că-mi eşti aşa departe,
îţi simt în infinit, un gând în altă parte,
sunt singur şi în doi, mă simt străin în casă,
ce este între noi, nu-i dragostea aleasă

e ora prea târzie, să ne-amăgim în salturi,
degeaba-n poezie, eu te îmbrac în daruri,
degeaba ne privim, ai ochii plini de gheaţă,
cred că noi doi simţim că stăm legaţi c-o aţă

nu te întrebi de ce, tăcut ne este patul,
dormim cu ochi deschişi şi ne rugăm la Naltul,
te-aud ce greu respiri, te depărtezi de mine,
ţi-e frică să te-ating, te tragi mereu spre tine

încerc să te mângâi, să te întreb o vorbă,
îmi spui că e târziu şi chemi o noapte oarbă,
te faci că dormi dar ştiu, că stai doar nemişcată,
adormi într-un târziu, eşti rece ca o piatră

e noapte şi-i târziu, eu te păzesc de toate,
privesc dar nu te văd, prin umbre colorate,
văd nuanţele de gri şi negrul ce împarte,
un loc de amăgiri şi vise sfărâmate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte ţi-e prieten, iar o carte bună ţi-e un prieten bun. Îţi va vorbi când vei dori tu să-ţi vorbească şi va rămâne mută câd vei vrea să tacă şi nu există mulţi prieteni care să ştie să facă lucrul acesta.

citat din B.A. Billingsly
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viagra

Într-o zi, la farmacie
Pacient, bărbat, bătrân:
"E Viagra de cincizeci?"
Întreabă dintr-un... plămân.

"Avem numai de o sută"
Îi răspunde farmacista
"O luaţi şi-o rupeţi în două"
(Ştergând fruntea cu batista).

"Doamnă, staţi să ne-nţelegem,
Eu mai pot s-o rup în două?!"
"Era vorba de... pastilă!"
Domnul, se face că plouă...

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Haioşenii" (24 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec prieteniei

prieten drag plâng pe umărul tău
şi nu mă laşi să fac alegeri greşite
mă mângâi cu grije cînd îmi e rău
şi împreună facem lucruri reuşite.

prieten drag dar de la Dumnezeu
faci timpul să-mi pară sacru aliat
suflet înţelept ca al unui tezeu
pari mai puternic decât Golliat.

în preajma ta cuvintele zboară
spre cerul sufletului însorit
prieten drag eşti ca o primăvară
gândurile toate parcă au înflorit.

dragostea pentru ţine creşte sporeşte
şi în ochiul minţii se limpezeşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag!

Cerul nu încăpea de-atâta fericire
Când dimineaţa, mă îmbrăcai cu rouă de iubire
Şi toată valea era plină de floare de salcâm
Iar tu, nu mă lăsai să plec, voiai să mai rămân!

Ştiu că furai săgeţi de soare dintr-un apus
Şi că stăteam îmbrăţişaţi în ploi care s-au dus
Erai un vis frumos, erai o tânguire
Iar eu, o carte cu versuri de iubire.

Demult, voiam cu flori de tei să mă cuprinzi
Dar erai mult prea departe să-mi răspunzi
Credeai că rătăcind prin lume, mă poţi uita
Furându-mi curcubeul din primăvara mea.

Acum, mă rogi să mai rămân cu tine-o vară
O oră, un anotimp sau chiar o seară
Dar să-nţelegi că eşti un prieten drag şi bun
Nimic mai mult, e prea târziu să mai rămân!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versete sabatice

Să fii orb? Înţeleg. Îţi ascunzi privirea
De lumina soarelui, de propria privire.
Să fii orb cu adevărat? Voi privi în locul tău
Dar tu nu eşti orb, eşti trufaş ca şi mine.
Doi orbi, tu şi eu, doi Oedipe, fie.
Penitenţă, pace şi cadenţă,
ştiinţa de a merge drept., izgonirea din Rai
a fost primul act de nedreptate.
Poeţii sunt adevăraţii regi. Ei nu cer închinăciune.
La început a fost setea de Cuvânt.
Mulţi trăiesc cu zei pe care nu-i cunosc.
Să iubeşti marea pentru disperarea ei.
Ce-am înnodat desfac, las funiile să lunece pe apă,
Corabia se duce singură în larg, ea ştie drumul
Către veşnicie, rămân aici, un prizonier al propriilor cuvinte.
O stradă, două şiruri de case cu garoafe la ferestre,
Aşa ne pare viaţa uneori, privind din capătul cuprins
De gheara tristului final. Apoi te scuturi ca un câine ud.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui oarecare...

Ce ştiu, nu vreau să ţin secret,
Să-mi laşi în pace demonia,
Căci tu eşti cel mai prost schelet
Din România!
Greu să ţii pasu-n română,
Să-mi înţelegi tu poezia,
Văd ca tu te ţii de mână,
Doar cu prostia!
În capul tău anaerob
Ţi-e mintea sexi-ntr-o manie,
Şi la cultură te aprob,
Prezinţi fobie!
Tu n-ai de lucru când vorbeşti,
Mai bine lasă-mă-n beţie,
Şi te mai rog să mă scuteşti
De curtoazie.
Ce mutră faci căzută-n vid
Uimit când afli de la mine,
Eşti un pseudohominid,
Eşti o ruşine!
Ce-am spus, de-acum nu e secret,
Oricum, te ştie omenirea,
Şi într-un fund stă scris decret,
Asta ţi-e firea!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 septembrie 2007)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!