Epitaf – a la Săpânţa

Pe Pământ cât am trait
Pe toţi v-am înveselit,
Dar murind, de data-aceasta
Am înveselit... nevasta!

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unui comic certat cu nevasta

X - cât a trăit
Pe toţi i-a înveselit.
Dar acum, e basta,
Numai pe... nevasta.

epigramă de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica vieţii

Eu trăiesc murind,
Tu murind, trăieşti.
El trăieşte murind,
Ea murind, trăieşte.
Noi trăim murind,
Voi murind, trăiţi.
Ei trăiesc murind,
Ele murind, trăiesc.
alt fel spus,
Eu trăiesc murind,
Tu murind, trăieşti.
El trăieşte ca mine,
Ea moare ca tine.
Noi trăim murind,
Voi murind, trăiţi.
Ei trăiesc ca noi,
Ele mor ca voi.
Toţi trăim murind.
Lumea murind, trăieşte.
În tot ce zările cuprind
Roata vieţii se-nvârteşte.

poezie de Dumitru Delcă (19 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se trezeşte din beţie?

Mort de beat când vin acasă
Şi m-apucă câte o ploaie,
Nevasta, fire miloasă,
Mă usucă... în bătaie!

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surpriză

Cu vecinul îmbrăţişată,
Când văd nevasta, fac criză...
"Bărbate, e prima dată;
Am vrut să-ţi fac o surpriză!"

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarzărul a nins

Astăzi zarzărul a nins
Covor gros a aşternut
Petale albe de vis
Lacrimile cad mărunt

A trecut încă un an
Doru-îi de primăvară
Peste arborul bătrân
Liniştea acu' coboară

Lângă priveste-n van
Pomul cel mai tinerel
Vesel fâmnicul platan
Muguri are acu' şi el

Astăzi zarzărul a nins
Pământul e ca zăpada
Ciripesc păsări în cais
A înveselit ograda

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stomatolog de conjunctură

Prinzându-l c-o doamnă-n pat
Soţul m-a exasperat...
Urgent am luat măsură:
I-am scos toţi dinţii din gură!

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru guvern

Pentru a ieşi la liman
Îl sfătuim pe Orban
Să taxeze an de an
Toţi urşii din Caraiman.

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec englezesc de pahar

Să ne cântăm comorile care-au înveselit Bătrâna Anglie,
Plăcerile-oferite de berea englezească, robustă şi-aurie;

La umbra vinului noi devenim plicticoşi, molatici inşi,
Dar când sorb onesta bere britanicii nu pot fi învinşi.

Francezii, cu viile şi berea lor albicioasă, foarte slabă,
Beau zeama unui fruct pe jumătate copt, ca să se afle-n treabă;

Dar noi, cu hamei în grădini pentru o bere cu miresme rare,
Roză şi dolofană, ne păstrăm întreagă libertatea de mişcare.

poezie de Autor necunoscut, sec.al XVIII-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că v-am greşit, vă cer iertare!

Ah, am păcate omeneşti
Cât nici cu gândul nu gândeşti,
Păcate multe, fără număr,
N-am dus o viaţă de călugăr.

Mai multe ca nisipul mării,
Ca frunze-n codrii toţi ai ţării,
Cât nu-s de mulţi în mare peşti,
Că de le numeri te-ngrozeşti.

La Judecata de Apoi,
Chiar Dumnezeu va da-napoi,
Văzând că sunt atât de multe
Şi-atât de grave şi oculte.

Ades trufaş cu voi am fost
Şi fără rost v-am luat la rost;
Am fost obraznic de nespus
Şi v-am privit semeţ, de sus.

Fiindcă-am fost trufaş şi prost,
V-am reproşat ce n-avea rost,
De multe ori v-am indispus
Şi voia mea eu v-am impus.

De multe ori v-am insultat
Şi v-am jignit nemotivat.
Azi sunt cuprins de remuşcare,
Că v-am greşit, vă cer iertare!

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetarea pământului

Pe pământ îşi toarnă luna
Noaptea ca o armonie;
Umbre bântuiesc într-una
Pe-a pământului feerie.

Dorul meu purtat de vânturi
Zboară încet prin depărtări;
Şi-ascultă cu-ale lui gânduri
A pământului cugetări.

Şi-aud ofuri şi suspine
În a pământului lin gând,
Căci de ce şi oare cine
Adus-a răul pe pământ?

Ca un fulger îi străbate
Inima lui cât un munte,
Iar un vânt încet străbate
Prin poienile-i mărunte.

Să-i alune suferinţa,
Cu o dulce adiere
Asta i-ar fi lui lui dorinţa
Ca să simtă şi-o plăcere.

I-aşa de trist i-aşa de pal,
Pământul nostru în noapte
Unde eşti, pământ oval,
Iar te-ai cufundat în şoapte?

Tu te-ai cufundat în şoapta
Gândurilor tale grele;
Când luna deschide poarta
Şi nu poţi ieşi din ele.

Dar o umbră de speranţă,
Cuprinsu-ţi-a ochiul senin
Şi-a făcut în dimineaţă
Să-ţi arunce-al tău pelin.

Şi cu umbra de speranţă,
Tu din nou te-ai înveselit
Nu uita că eşti o viaţă
Şi niciodată n-ai murit.

Veşnic eşti în univers
Pe când omu-i trecător.
Tu eşti precum un dulce vers
Prin univers eşti călător.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.

Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.

Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.

Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florea Radu

Foarte talentat,
La epigrame neîntrecut,
Olteanul nostru este calm,
Râde în versuri,
E mereu plin de umor,
Are har la scris catrene...

Rodnicia-i lăudată,
Apreciat şi ascultat,
De colegii din Cenaclu...
Uimindu-i pe toţi cu alfabetul Braille.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara (poezie pentru copii)

Vară, zână florăreasă,
Cu corfiţa plină, rasă,
De flori tămăduitoare,
Ce râd vesele sub soare,
C-au primit în dar culoare,
Iar ne-ntâmpini în cărare.

În piaţa cerului,
Târguieşti cu ciocârlia,
Să-ţi răsfeţe bucuria
Şi-i asculţi culcată în flori
Neântrecutul tril din zori,
Artă păsărească în zbor.

Coci în pântecul tău mare
Şi pe lună şi pe soare,
Grâul, pâinea viitoare
Şi legumele gustoase,
Dar şi fructele zemoase,
Pentru mese copioase.

Vară, anotimp iubit,
De vacanţe înveselit,
De la munte pân'la mare,
Tot o forfotă-n culoare,
Neastâmpăr şi visare
Şi pe ploaie şi pe soare.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (20 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de martor

Am văzut cum o bătea,
Îi căra la pumni din plin,
Dar de ce să intervin?
Doar era nevasta mea.

epigramă de Florea Ştefănescu (2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura le spune oamenilor: v-am născut pe toţi slabi şi ignoranţi, pentru a vegeta câteva clipe pe pământ şi pentru a-l îngrăşa cu trupurile voastre.

Voltaire în Tratat despre toleranţă (1763)
Adăugat de ludwig5bn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

V-am înşelat, nemernici, v-am închegat în vreme,

V-am aruncat în viaţă plecaţi sub anateme...

distih de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum plătiţi, aşa plătesc

Când la mine v-am chemat
şi v-am aşezat la masă,
Cât am avut la toţi v-am dat
N-am făcut ură de rasă.
Acuma,
voi aveţi masă bogată.
De mine, nici că vă pasă.
Dacă mă mai nasc odată,
nu vă mai invit la masă.
Nu mai iau viaţa în glumă.
Mai profund am să gândesc.
Spună lumea ce-o să spună;
Cum plătiţi, aşa plătesc.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Fericit pe lumea asta
Astfel cum ne-a dat-o Sfântul,
Este cel cărui nevasta
Îi mai dă şi lui cuvântul.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 1989)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La despărţire

De v-am greşit, stimate domn,
Stimată doamnă, domnişoară,
Iertare cer, când cad în somn
Sunt lacrimă de lăcrimioară.

De v-am rostit vreo vorbă rea
Prin "răutatea" unei flori,
A fost să fie vina mea
Iertare, deci, de mii de ori.

Cu mine v-aţi purtat galant,
Deşi eram un oarecine
Şi lacrima e diamant
Ce taie cearcăne virgine.

Mi-aţi fost în preajmă soră-frate
Şi câte-n taină nu v-am spus:
Rozarii – gândurile toate -
Nespuse, ştie Cel de Sus.

Eram neostenită lavă
Din cratere dezamorsate,
O voce plină de octavă,
Azi magmă sunt, alt chip s-arate.

Când fi-voi umbră şi pământ
Ce numai morţii iau în seamă
Şi leagănă-n gingaşul cânt
Toţi spinii dintr-o epigramă.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj diurn

în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respiraţia unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscoleşte mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujoraţi
de fecioare,
mă nelinişteşte spaima de linişte,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbeşte cu strălucirea ei.

lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o ţară de basm,
cu cerbi şi căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
făcând ceruri din ape
şi inele de argint
peste umbre de dor.

cîteodată verdele
se transformă în albastru
la distanţă, pe orizont,
muntele pare un fruct strivit,
prăpăstiile cioburi de azur,
iar câmpia curge la vale
ca o pasăre dincolo de timp.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!