Satul meu este un univers protejat într-un vas din argilă, modelat de mâinile străbunilor mei, ai tăi, ai noştri...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

mâinile înfrigurate
te-au modelat
din argilă
şi ţi-au rotunjit liniile
cu buzele uscate de iubire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul străbunilor uitaţi

Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită,
Ei n-au spus nici un cuvânt,
Că pe glie-i iarbă încolţită.

Făcut-am cu ei legământ,
Că vrerea le va fi-mplinită...
Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită.

Uitat-am acel jurământ,
Alte gânduri ne-au dat ispită
Şi nu ne-am ţinut de cuvânt.
Iată! Iarba-i mare, veştejită

Pe a străbunilor mormânt...

rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu mai trăieşte într-un univers pur fizic, ci trăieşte într-un univers simbolic. Limbajul, mitul, arta şi religia sunt părţi ale acestui univers. Ele sunt firele diferite care ţes reţeaua simbolică, ţesătura încâlcită a experienţei umane.

citat din Ernst Cassirer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul este cea mai importantă parte a fiinţei umane, fiind protejat de craniu. Fără conţinutul său, craniul este pur şi simplu transformat într-un recipient oarecare.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Cicluri de viaţă
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercaţi să învăluiţi tot ce vă înconjoară într-un halo de dragoste, numai aşa o să reuşiţi să deveniţi "UN TOT" care apoi este uşor de modelat.

Alexandra Moşneaga în Vindecarea psi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să fim un stat de cultură la gurile Dunării; aceasta e singura misiune a statului român şi oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop, pune în joc viitorul urmaşilor şi calcă în picioare roadele muncii străbunilor noştri.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt şi eu deja.
Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craniul este baza întregii lumi, nu numai pentru că dovedeşte sfârşitul vieţii pământeşti, dar aş spune mai presus de toate, creierul este cea mai importantă parte a fiinţei umane, fiind protejat de craniu. Fără conţinutul său, craniul este pur şi simplu transformat într-un recipient oarecare.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Cicluri de viaţă
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craniul este baza întregii lumi, nu numai pentru că dovedeşte sfârşitul vieţii pământeşti, dar aş spune mai presus de toate, creierul este cea mai importantă parte a fiinţei umane, fiind protejat de craniu. Fără conţinutul său, craniul este pur şi simplu transformat într-un recipient oarecare.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul învăluie pe jivatman (sufletul individual) ca şi cum ar fi murdar de argilă. Dacă această argilă a tendinţelor rele poate fi spălată de lacrimile iubirii (bhakti), imediat magnetul (sufletul universal) va atrage la el fierul (sufletul individual).

citat din Sri Ramakrishna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbat protejat contra SIDA

Moartea face zilnic piaţa,
Cad amici şi companioni;
Lui îi protejează viaţa
Mortul cel din pantaloni.

epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pete de sânge şi lacrimi

singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

în dimineaţa aceea am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românismul este singurul crez care poate anima viaţa acestei naţiuni. Avem un trecut de mare glorie, unic pe continentul european. Suntem coborâtori din ambiţiosul Traian şi nesupusul Decebal, suntem un popor latin pe pământurile străvechii Dacii şi moştenirea noastră de sânge este daco-romană, de aceea nu este cu putinţă, nu avem voie să fim slugi astăzi, după multele veacuri de lupte purtate pe viaţă şi pe moarte pentru neatârnare, după jertfele şi martiriile părinţilor, bunicilor, străbunicilor şi tuturor străbunilor noştri!

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului, 22 Noiembrie 1934, p. 2-3) (11 noiembrie 1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trimitem o carte poştală vecinilor noştri din Univers.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un colţ de Univers

Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Şi-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Şi din nesfârşite gânduri
Viaţa pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colţ de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Aşez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Şi din sfântă rânduire
Se va naşte altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a şters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi ştiute,
Astazi, eu aşez prin vise
Doar plăceri nebănuite.

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

rugăciune

ai ţinut Lumina în mâinile tale
ai ţinut totul în mâinile tale
ai ţinut perfecţiunea în mâinile tale
ai ţinut veşnicia în mâinile tale
ai ţinut sori şi luni în mâinile tale
ai ţinut lumea în mâinile tale
ai ţinut gândul în mâinile tale
ai ţinut cuvântul în mâinile tale

în mâinile tale mă ţii pe mine
în sufletul meu te ţin pe tine
mulţumesc

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoştinţa vieţii sufleteşti actuale, nu în forma ei, ci în spiritul ei, se poate dobândi plecând de la originile ei daco-romane; noi continuăm azi gânduri născute în mintea străbunilor noştri; unele idei lor le erau neclare, nouă ni s-au lămurit; altele însă şi-au pierdut demult interesul pentru noi, - în sfârşit, câteodată noi nu facem decât să repetăm, subconştient, forme şi vorbe moarte.

Vasile Pârvan în Scrieri (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu în seară

Când soarele apune
Şi luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Şi mă tot revoltă.

Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.

De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.

Dar tu eşti departe
Cu gândul la mine,
Viaţa ne desparte
Şi nu ne este bine.

Din gură amarul
Mi-l strig totdeauna
Satul meu e mărul,
Din cuget, cu luna.

poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul românesc

Satul în care trăiesc -
O spun făr-a denigra -
Este încă românesc,
Că nu poate... emigra!

epigramă de Constantin L. Moldovan din Concursul Naţional "Pe aripi de dor domnesc", Domneşti (Argeş), tema "Lumea satului românesc", Premiul I (august 2011)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul pierdut

Atât am dorit să vin la tine
să privesc în Beica cea curată,
să uit că a trecut prea multă vreme,
de când din sat am fost plecată...

Te-am găsit mai trist şi mai pustiu,
arde într-un par lumină chioară,
iar în praful răspândit pe drum,
trece o căruţă de la moară...

Pe la poartă sunt câţiva bătrâni,
mai vorbesc de una şi de alta,
copiii au plecat în ţări străine,
unul chiar aşteaptă să îi vină fata...

Le dau bună seara şi-i întreb,
ce mai fac pe aici în seri cu lună,
ei se uită, dubios, la mine,
având în pahar ţuică de prună...

Mai are-n gură fiecare 2-3 dinţi,
stau cuminţi cu mâinile în poală,
nicidecum nu mă mai recunosc,
şi-mi aruncă, tâmp, privirea goală...

Plec din sat cu inima pustie,
oare-n el oi fi copilărit?
Odată cu tinereţea dusă,
satul, pentru mine, e pierdut...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!