Cele mai frumoase forme de exprimare ale sensibilităţii s-au închis în sufletul unui artist complex, de doar 20 de ani. Claudiu Dumitrache, trăieşte prin muzică şi poezie, şlefuindu-şi caracterul cu fiecare notă şi ritm, într-un echilibru perfect şi o armonie unică.
Emoţiile pe care le trăieşte, le aşază printre cuvinte şi tonuri, subtil. Chiar dacă, de multe ori, nostalgia, tandreţea, melancolia, combinate cu tristeţea, ne trimit într-o lume cu prea puţină culoare, îmi place să-i ascult muzica.

Romaniţa Iovan în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citind poemele lui Claudiu Dumitrache am descoperit o profundă sensibilitate pentru priviri lăuntrice şi dialoguri cu sinele. Auzindu-l cântând, m-am lăsat cucerit de o voce caldă, cu o personalitate unică în peisajul românesc. Vizionând videoclipurile sale, m-a impresionat modul strălucit în care îmbină elementele vizuale, coreografia şi muzica pentru a crea mici bijuterii cinematografice. Apoi am realizat că e vorba de un singur artist cu talent pentru liteatură, muzică şi film demn de a înconjura lumea.
Şi ARTISTUL are doar 21 de ani! Prin Claudiu Dumitrache, noile generaţii ne asigură pe noi, adulţii, că ARTA ramâne pe mâini deosebit de bune!

Andrei Zincă (23 septembrie 2020)
Adăugat de Andrei Zincă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu înger

Poezia lui Claudiu Dumitrache are înger.
Ea are cursivitate, e firească, parcă s-ar alcătui singură.
Sau – ca şi cum s-ar scrie pe dinăuntru.
De partea cealaltă, nevăzută de la cititor.
Ca să poată comunica cu eventualul ei lector – precum cu reflecţia lui, de pe idei, metafore, cuvinte.
Monologul devine astfel un dialog, cu lumea, cu semenii, cu sine.
Claudiu Dumitrache e un fidel slujitor al lui Apollo, zeul luminii, profeţiei şi muzicii, care ţinea într-o mână lira, iar în cealaltă – arcul.

Tânărul poet, atunci când se întreabă:

Cât vom mai putea, sărmani, să-i cităm pe tirani

Să păstrăm din melodie, dragoste şi poezie?,

sugerează că poezia e chemată să schimbe lumea, misiunea ei fiind să facă omul mai bun, mai sensibil la dragoste şi frumos, ajutându-l să nu i se "lase seara în suflet".

El depoetizează, scriind o poezie originală, izvorâtă din bucuria de a cânta, de a crea, de a fi.
Ritmurile lumii în care trăieşte coincid cu bătăile inimii sale. Dragostea cu care se apropie de cuvânt, îl însufleţeşte pe acesta şi-l singularizează.
Acestea sunt câteva dintre semnele harului.
Claudiu Dumitrache e un poet cu viitor.

poezie clasică de Nicolae Dabija din revista Poduri de Dor (12 februarie 2021)
Adăugat de Diana Ciugureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la 20 de ani credeam că lumea e spaţiul în care orice este posibil. După 20 de ani am început să înţeleg că fiecare dintre noi avem o lume a noastră, în care ne trăim bucuriile, iubirile, dezamăgirile, împlinirile, completând traiectoriile noastre, astfel încât să fim fericiţi.
Creativitatea lui Claudiu Dumitrache şi modul în care îşi prezintă sufletul de artist, reflectă o astfel de lume în care inocenţa deschide uşa unei maturităţi şi a unui caracter bogat în trăiri, în extreme... aşa cum le poţi simţi la 20 ani. În cuvinte, în muzicalitate, în expresie, descopăr nevoia lui de sinceritate, o virtute destul de rară şi care nu face altceva decât să îi deschidă ochii către lucrurile şi valorile care contează pentru un om şi pentru artist. Am încredere în Claudiu, pentru că are încredere în el. E primul pas important către a fi integru, bun, echilibrat şi ancorat în realitatea vieţii. Claudiu scrie şi cântă aşa cum este el şi pentru asta are parte de toată susţinerea mea.

Raoul în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingeniozitatea lui Claudiu depăşeşte cu mult barierele normalului. Creativitatea sa este o cale viscerală între artist şi iubitorii de frumos. Claudiu Dumitrache face parte din acea categorie a tinerilor geniali, dornic şi totodată pregătit să îşi întrebuinţeze la maximum calităţile cu care a fost înzestrat pe această lume în care i s-a dat şansa să reziste. Da! Viaţa este o şansă, iar Claudiu ştie cum să o exploateze, desigur, în modul real al viziunii sale, exact aşa cum socoteşte că îi este menirea. Fiecare zi din viaţa sa pare să fie un nou început, o nouă provocare. Cred în capacitatea sa de creator şi îl încurajez să continue modelarea experienţei vieţii, prin versuri şi muzică!

Dragoş Popa în 20 (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O persoană care trăieşte sentimentul emoţiei sau iubirii pure îşi umple aura cu cele mai frumoase tonuri şi nuanţe, cu o intensă culoare trandafirie, iar observarea acestui lucru este o plăcere foarte mult apreciată de către ocultist.

Swami Panchadasi în Aura umană
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o limbă de împrumut eşti conştient de cuvinte, ele există nu în tine, ci în afara ta. Acest interval între tine însuţi şi mijlocul tău de exprimare explică de ce este greu, chiar imposibil, să fii poet într-un alt idiom decât al tău. Cum să extragi o substanţă din cuvinte care nu sunt înrădăcinate în tine? Noul venit trăieşte la suprafaţa verbului, el nu poate traduce, într-o limbă învăţată tardiv, această agonie subterană din care emană poezia.

citat celebru din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că pot să ascult muzică este una din cele mai mari bucurii ale vieţii mele. Dar eu ascult muzică şi în interiorul meu. Mie îmi cântă tot timpul ceva, îmi umblă muzica prin cap.

Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate cunoaşte numai profunzimea şi tristeţea nefericirii pe care o trăieşte el.

citat din Iovan Ducici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima mea e un castel
Şi te rog acum ceva:
Să nu pleci din el,
În lume, pe undeva...

Prin tine, inima mea
Respiră zi şi noapte
N-o părăsi pe ea,
Nu te duce departe!

Inima mea e fericită
Când eşti în preajma ei.
Se simte împlinită,
Iubirea să n-o iei.

Inima mea trăieşte
Pentru-a ta, mereu bate
Şi nimic nu îi lipseşte
Când aude dulci şoapte.

Inima mea a prins culoare
Nu-ţi găseşte un defect,
A uitat de suparare
Eşti mai mult ca perfect.

Inimile noastre, împreună
Pe veci, frumos s-au unit
Şi-n această lume nebună,
Într-o zi... s-au întâlnit.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţeleg categoric ce numeşti dumneata muzică de balet şi de ce nu te poţi împăca cu ea... Oare înţelegi prin muzica de balet orice melodie veselă cu ritm de dans? Şi în acest caz nu trebuie să te împaci nici cu majoritatea simfoniilor lui Beethoven, în care asemenea lucruri se întâlnesc la fiecare pas... În general, eu nu înţeleg de fel cum poate cuprinde muzica de balet ceva dezaprobator. Doar muzica de balet nu este totdeauna proastă. Există şi muzică bună...

Piotr Ilici Ceaikovski în scrisoare adresată lui Taneev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

DACĂ NOSTALGIA NE CUPRINDE ŞI ÎN GÂT ŢI SE AŞAZĂ NODUL
Dacă nostalgia ne cuprinde şi în gât ni se aşază nodul,
Printre lacrimi căuta-vom calea cum se află modul
Să alungăm din suflet greaua suferinţă şi speranţa să învie
Că urmaşii noştri vor opri definitiv spre alte zări exodul.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfânt ce emană valuri spirituale de pace, armonie şi echilibru, trimite de fapt în lume gânduri de pace şi armonie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare de armonie şi pace.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscă tot ce ai! Fii asemenea unui jucător! Riscă totul, deoarece clipa următoare ar putea să nu mai vină, aşa că de ce să îţi pese? De ce să te intereseze? Trăieşte intens, trăieşte plin de bucurie. Trăieşte fără teamă, trăieşte fără să te simţi vinovat. Trăieşte fără să îţi fie frică de iad şi fără să doreşti raiul. Trăieşte pur şi simplu.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu a murit, – nu va muri, pentru că ea este o componentă esenţială a sensibilităţii umane; – ea îşi are locul discret în adâncul fiinţei umane, un modus vivendi a naturii noastre. Aşa credea şi poetul naţional al românilor, acum mai bine de un secol, aşa crede azi şi un tânăr poet al vremii noastre Claudiu Dumitrache, – pe acelaşi meridian, cu alt limbaj, cu alte orizonturi ale recepţiei lirice, cu alt conţinut în vălmăşagul realităţilor contemporane! Lumea cuvintelor încărcate de înţelesuri e purtătoare de mesaje ale poetului care mai crede în miracolul poeziei, în arta sublimării adevărului subiectiv, dar care vorbeşte inimii semenilor săi. Astfel, în "Boemia unui mort" descoperim aceste versuri puse într-o matrice însuşi existenţei poetului, a percepţiei sale. (...) Lirism, modernitate, expresivitate autentică în densitatea şi culorile verbului, poezia lui Claudiu Dumitrache este mesajul unui talent literar în configuraţia tinerei lirici de azi...

Christian W. Schenk în Confluenţe Literare (1 septembrie 2020)
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna când lucrezi mult cu muzica, uiţi adesea să te opreşti şi să o asculţi. Mulţi dintre cântăreţi sunt concentraţi să intoneze fiecare sunet, fiecare interval, să fie într-o armonie perfectă cu partitura, dar uită să asculte muzica. Adesea, în cadrul repetiţiilor, îl rog pe pianist să cânte partitura, iar pe solişti să nu cânte, doar să asculte ce se întâmplă pe sub vocea lor. Deoarece cred că multe răspunsuri pentru oricare producţie, pentru orice interpretare, pot fi găsite în muzică.

citat din Stephen Barlow
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creaţiei intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizaţi am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o fiinţă capabilă de creaţie intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română şi artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puţin lucru.

Ioan-Aurel Pop în Dicţionarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea – MILENARIUM, vol, Claudiu Dumitrache
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

Uneori,
Îmi uit sufletul
Închis în poezie.
Şi ies golită
De sentimente.
Trec prin lume,
Şi în loc de oameni văd:
Imagini,
Umbre,
Tăceri.
Lasă-mă poezie să văd
Lumea aşa cum este.
Să trăiesc,
Să pot dormi
Când visele m-aşteaptă.
Dă-mi te rog poezie
Sufletul inapoi,
Să pot pleca dincolo
În nemurire.
Căci va veni cândva
Vremea Judecăţii....
Şi mă va întreba
Domnul:
- Ce ai facut cu sufletul?
Nu-I voi putea răspunde:
- L-am uitat, Doamne,
Uneori...
Închis în poezie.

poezie de Angelina Nădejde (23 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

O persoană iubitoare trăieşte într-o lume iubitoare. O persoană ostilă trăieşte într-o lume ostilă. Fiecare întâlneşte în viaţă propria lui reflectare.

citat din Ken Keys Jr.
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi iubi statornic şi devotat toată viaţa numai dacă dragostea este întreţinută, dacă trăieşte în noi. Dacă trăieşte înseamnă că nu e doar o mumie, o relicvă, ci o parte din sufletul nostru şi împreună cu el străbate toate transformările noastre. În caz contrar se mumifiază treptat, iar noi îi înălţăm undeva, într-o bisericuţă a inimii, un altar trist, în care cultul se practică doar în clipele de amintire. O poate înlocui numai o altă viaţă, dacă suntem atât de norocoşi să întâlnim una.

citat din Tadeusz Dolega-Mostowicz
Adăugat de Nusfelean Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar emotii

Emoţiile mă doboară,
Provoacă stres ce liniştea-mi omoară,
Emoţiile mă distrug,
Din calea lor nu reuşesc să fug.
Emoţiile mă înfrâng,
Mă ameţesc, mă fac să plâng.
Emoţiile nu-mi dau pace,
Mă lupt cu ele şi nu-mi place.
Emoţiile mă cuprind,
Scăpând de ele mă destind.

Emoţiile s-au născut cu mine,
Apar doar când nu se cuvine,
Mocnesc ascunse în adâncuri
Purtând cu ele duh şi tâlcuri.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!