Revelaţie

ascunsă în spatele
solicitărilor zilnice
dincolo de vise şi-aşteptări
abia perceptibilă
într-o curiozitate nerostită
vine o zi de iubire
care orbitează spaţiul
într-o dimensiune mirifică
şi paralizează subtil
volbura minţii
dansând graţios printre
labirinturi, iţe, fire încâlcite
şi se revelează
ca o savoare indubitabilă
desluşită doar în vocalele
aerului respirat
care pluteşte şi se-mpleteşte
într-un vârtej
de cuvinte aprinse
ca un taifas violet
în miez de noapte
despre infinitul
aurei curcubeu
din clipa fericirii

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un şir de percepţii tonale dispare fiecare apariţie individuală, iar ceea ce rămâne este relaţia care poate fi percepută doar prin transcendenţă. Spiritul transcendent nu se află nici în prima verigă a relaţiei, nici în cea de-a doua, ci le depăşeşte pe amândouă şi îşi însuşeşte esenţa raportării lor concentrate, de înrudire a fiinţei şi de apartenenţă a unuia faţă de celălalt. Legăturile dispar, dar nu dispar de acolo de unde au apărut – din sfera fizic perceptibilă (cum o fac tonurile), ci se integrează într-o unitate nou desluşită, mai înaltă, care transcende particule, care întruchipează opera statornică, funcţia etern posibilă, a spiritului uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un semn de carte –
o frunză pripăşită
printre cuvinte

haiku de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica vine în întâmpinarea dansului

precum o pereche ideală într-un plan
iar din a treia dimensiune cade cuvântul
ca un fulger într-o noapte
doar păsările colibri dansează cu petalele
precum baletează păpădiile cu cerul
într-o libertate aproape de nebunie

dintr-o scoică ascultă marea ritmul
pe când o rază jucăuşă desparte perfecţiunea
în perechi veşnic inegale

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizonturi

despic o linie în patru
să aud tăcerea cum
usucă cuvântul
ca o arşiţă
fără zi
în care
nu vine şi nu
pleacă nimeni
în spatele umbrei
stau paşii rânduiţi
pe mijlocul drumului
gata de fugă
acolo unde se rup
marginile zilei
sunetul rămâne surd
ca o zbatere lăuntrică
liniştea doarme ascunsă
într-o privire
doar iarba respiră din întinderi
pentru a nu-şi pierde culoarea...

cerul sfârşeşte dincolo
de marginea în care nu
locuieşte nimeni...

singurul loc în care şi privirile tac

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul trandafir

Nu, nu te-am uitat,
doar te-am rătăcit printre gândurile mele.
Uneori te mai caut,
aşa, pe sub praful ce-l aşterne timpul peste...
şi când te zăresc,
stai ascunsă în spatele primei priviri,
ţi se văd doar ochii.
Apoi fugi,
te ascunzi în spatele primei îmbrăţişări,
apoi după primul sărut...
şi când nu mai ai unde,
cedezi,
îmi apari complet în faţă,
mi te predai, îmbujorată toată,
ca atunci la începuturi,
într-un tablou de necuprins sub cuvinte.
Apoi, tot zâmbetul acela, licărind,
se disipă uşor-uşor întunericului
până te pierzi în depărtări,
amestecând în fundal o muzică tristă
şi o ploaie mocănească
într-un soundtrack memorabil,
ca la finalul unui film bun,
când zboară petalele uscate
ale primului trandafir pe care ţi l-am oferit cândva,
ca laitmotiv,
într-o poveste de dragoste neîmplinită.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet, care pluteşte în Spaţiul Infinit al Liniştii. Cel ce priveşte fără a vedea spaţiul dintre sunete nu poate auzi Glasul Fără Formă al Liniştii. Sunetul care priveşte din spatele propriei forme poate vedea dincolo de formele pe care le priveşte.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miez de noapte

mai sunt mizerabila clipa
ce la geam de noapte
cere Lumina
si putina apa;

bufonul ironic
nascut printre cuvinte
rostogolite-n graba,
cazute printre timpuri;

am cersit iubirea
zambind amagirii
iar azi ma fac chiar toamna
istovind copacii firii.

poezie de Anca Pepelea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina transcende spaţiul şi timpul – într-o dimensiune în care viaţa dă sens tuturor lucrurilor.

Dumitru Găleşanu (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mea maxima culpa", Doamne!

Hălăduind bezmetici
vreme îndelungată
prin cenuşiul înţelegerii superficiale
a liberului arbitru,
am ajuns la o răspântie,
nu departe de o capitulare,
greu revocabilă
în faţa unui duşman invizibil.

Subjugaţi de o dominaţie străină
care îşi construieşte nestingherită
sălaş în interiorul nostru,
jucăm un adevărat teatru de război
într-un câmp minat şi într-o luptă inegală,
noi, arcaşi iscusiţi împlântăm
cu precizie nestingherită săgeţile
în propriul nostru trup şi suflet.

Astfel, dincolo de orice tropar lăsat uitării
fără nicio remuşcare
ne-am condamnat la izolare
şi stând închişi, ne temem să nu mergem
spre o dezintegrare ireparabilă.

Mea maxima culpa, Doamne
pentru întunericul minţii
şi împietrirea inimii!
Ajută-ne să ne îndreptăm
spre acel sens giratoriu
în care să putem descoperi
acea cărare îngustă şi anevoioasă
spre interiorul Cuvântului Tău,
pentru a renaşte în iubire divină,
întru slava, Ta!

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cuvinte

încă te mai iubesc,
printre cuvintele nespuse vreodată
cu umbrele lor de întuneric,
dincolo de zid şi fereastră
în nenăscuta înserare vulnerabilă
la mirosul de tei şi de algă.

încă te mai iubesc, dincolo de pernă,
de distanţa dintre lună şi soare,
printre neînţelesuri de genunchi şi de iarbă.

ies din mine pentru spaţiul de rest
în care eşti cu clipele tale-n inele,
uitarea lunecând peste frunze,
cu vise agăţate de stele,
încă te mai iubesc, când cad culori peste frunte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

într-un şi într-o

într-un gând infinit zecimal
îmi vine să mă teleporteze
în inima ta
şi să te influenţez pozitiv

într-un vis albastru deschis
te-am sărutat cu roze
recitând poezii erotice
sub influenţa psihoactivelor

într-o noapte albă ketaminică
te-am cerut în suflet
într-o capsulă sigilată
cu mult whisky şi aloe vera

la miezul nopţii te-am iubit
şi ne-am schimbat sucurile gastrice
care ne ardeau gâturile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi violet...

Nuferi violet ai pus la macerat
Într-o cupă cu îngheţată
Ai admirat ikebana creată...
Nuferi violet stropiţi cu cerneală de caracatiţă
Ai prins în postavul din geam
Şi i-ai dirijat pe tapetul de fum...
Nuferi violet mi-au umplut saci de gânduri
Nuferi violet s-au pitit printre rânduri...

poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Am să te caut într-o noapte sau într-o zi,
al cărui an?, din curiozitate,
ca să-ţi văd mobila stil Naopleon
şi cărţile in teanc necitite.
***
Într-o toamnă sau într-o iarnă a altui an
am să vin pe furiş ca să-ţi văd iubita,
pură curiozitate feminină,
iubita imi va spune multe
pentru că e tot femeie
***
Şi în altă zi, probabil joi,
am să-ţi răscolesc gândurile
ca să-ţi aflu aşteptările.
***
Iar în noaptea de sâmbătă spre duminică,
a cărui an?,
voi veni eu, cea de acum,
aducând o crenguţă de dor-nverzit.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

şalul prins în gard –
spatele vecinei
iar descoperit

senryu de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de prima ninsoare

teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină

despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aştept încă ninsoarea dintâi
ca pe un şirag de perle nenuntite

despre noi am umplut spaţiul
şi niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu feţele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
braţe ale aceleiaşi cruci

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagine

sunt travestită într-o imagine
de linişte, într-un miraj argintiu.
clipei rebele i-am întrerupt oxigenul
spre a nu sfâşia prezentul.
un cuvânt dezbrăcat de sunet
atârnă-n gol,
aerul rămâne destrămat într-un repaus armonic
gândind infinitul.
sunt într-o nebuloasă ce comunică cu albastrul
dincolo de starea cuvintelor, fără chemare.
în palme pustiu
şi o sete întârziată pe profilul ce nu trece dincolo de inimă.
străzile se sting pe rând.
într-o închipuire din bucăţi
neopritul gând intră mereu pe cealaltă parte,
rotindu-se pe locul gol.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicul drum

unicul drum către cer alege paşii
din iarba uscată.
restul, prin eliminare se evită Armaghedonul
şi viziunea egalităţii între noi şi zei.

numai cuvintele rămân
fără dimensiuni, seducând spaţiul,
evadând fără a cere voie
într-o dimensiune astrală,
la care noi doar visăm.

într-o relativă abandonare,
printre şiraguri de stele,
lăsăm tinereţea scânteind în dorinţe
şi ne alegem cu cicatrici nevindecate
din tăceri şi nelinişti,
polenizând pământul cu iubiri trecătoare,
mistuindu-ne în capcane de lut.

apusul îşi aşază coroana de spini
şi palma mângâie vântul.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta florilor de mac

Doamne, de ce îmi trimiţi, iarăşi, grei fiori de moarte
care-mi ţipă în urechi că iubirea mea-i nebună,
de ce nu îmi spui chiar Tu prin scrisoare sau prin carte
ci, mă laşi în miez de noapte să cat eu pe cer cu lună?!

Doar că luna se piteşte supărată printre nori
şi în frământări de pâine îşi ascunde a sa faţă,
unde pot găsi eu visul ce-a fugit tocmai în flori
şi-a lăsat abia o urmă, acest gând, această aţă?!

Prima noastră întâlnire pe acest tărâm de vise,
într-un parc, în miez de iarnă, lângă brazii argintii,
ne-a unit în picătura unei lacrimi fin prelinse
dintr-o rouă tremurândă printre norii pământii...

De atunci... trecut-au veacuri, veacuri lungi de suferinţi
care mor, se nasc, renasc, numai Tu le ştii secretul
dar, şi veacuri de uitare, de strigări, de rugăminţi
şi-am ajuns tocmai acolo unde a vrut timpul, şiretul!

În acea călătorie ce-am avut de străbătut
de la alpha la omega pân' la marele popas,
cântecul numit speranţă s-a întâmplat că l-am pierdut...
Numai florile de mac mă pot scoate din impas!

Plecând capul în pământ, într-un glas, ele şopteau:

"Noi, atunci, eram fecioare şi treceam la horă în sat,
de pe prispă, într-o noapte pre când stelele dormeau,
cea mai mică dintre noi a greşit şi... l-a furat!

Astfel că, trecut-au anii... şi-a venit o primăvară
când, râvnind la frumuseţe, într-o zi sfântă de mai,
am uitat şi noi pe prispă, ca şi tine, tot afară,
visul care a prins aripi şi-a fugit în cer, spre Rai...

De acolo se pogoară ori de câte ori doreşte
să ne dea dulce sărut, să ne mângâie gingaş...
Iartă-ne dar, te rugăm şi în secret te pregăteşte
a-l primi din nou în suflet dar, acum e... fluturaş!".

poezie de Emma Hartt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două dintre cele mai greşit înţelese cuvinte din vocabularul omenesc sunt "munca" şi "iubire". Dacă vrei să fii nefericit, spune că "munceşti" atunci când faci activitatea aia nesuferită, corvoada în care îţi vinzi timpul pentru bani într-o activitate ce nu îţi place ca să mai supravieţuieşti o lună, în care weekendurile, concediile şi chiulul au devenit singurele plăceri ale vieţii. Dacă alegi să fii fericit, găseşte activitatea aceea care este atât de plăcută ca şi cel mai captivant joc al copilăriei tale, care te bagă în stare de flux şi din care nu mai vrei să te opreşti, câştigă bani din ea şi spune-i muncă. Dacă vrei să fii nefericit, numeşte "iubire" dorinţa de a poseda o altă fiinţă umană care dacă nu se încadrează în convingerile şi regulile tale limitate despre viaţă, relaţii şi iubire, care dacă nu îţi satisface nevoile personale, este o fiinţă lipsită de orice valoare şi interes. Omul fericit va numi iubire senzaţia de plăcere şi împlinire totală atunci când oferă ceva altui om, fără nicio aşteptare sau motivaţie ascunsă şi nerostită, care înţelege că iubirea izvorăşte în sufletul fiecărui om şi cel care se plânge de lipsa de iubire nu şi-a descoperit propriul izvor şi asta ar trebui să fie singura lui preocupare cu mult înainte de a ieşi în lume.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!