Cântec pe navă

Pe mare, pe mare! Gata cu-acest somn de plumb;
Jucăuşă, apa tremură în valuri
Şi loveşte ritmic pietrele din maluri.
Delfinii fac cercuri, lamantinii sforăie prelung,
Cântecele nevăzutelor sirene, ademenitoare şi perlate,
Se-înalţă, bule de-aer, printre subsuorii sargasei delicate.

Întindeţi vela, înfigeţi vâsla-n apă ca-n pământ lama unui plug:
Pe mare, pe mare! Gata cu-acest somn de plumb.
Pe mare, pe mare! Sufle vântu-n pânza învoaltă,
Furtunii urmeze-i alizeul blând,
Iar umbra uraganului, iute şi întunecată,

Spargă scoica Tritonului – stolul zilelor senine
Izbucnească,-asemeni unui vultur, spre înălţime,
Deasupra antilopelor, peste crestele alpine.
Ancora-i la post, nava se-înfioară gata de plecare;
Întindeţi velele-n vânt. Pe mare, pe mare!

NB. Poemul de mai sus marchează lansarea expediţiei din Ancona
în scopul salvării Ducelui Melveric din captivitatea maurilor (din Death's Jest Book – Cartea năzdrăvăniilor morţii).

poezie de Beddoes, Thomas Lovell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare

Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îţi apar în cale.

Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.

Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.

Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veşnică uitare.

Marea-i mare,
Totuşi nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Şi putină informare.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorului Florin Piersic

Mare actor, mare caracter, ardelean,
Mare crai, mare boem, mare comesean...
Ce suflet, ce munte de generozitate,
Energie pozitivă, un univers de bunătate.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulă

După o vacanţă mare,
O-ntrebă pe-nvăţătoare
Ce venise de la mare,
Dacă marea e tot mare.
- Ea e mare... eu nu-s mare.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaşul

înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îţi scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
ştii, nuferii se închid în apus
la umbra munţilor bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneşe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruş
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ţi aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O privire...

Cand am ridicat ochii, am zarit:
O Mare de priviri intetosate,
O Mare de Soare,
O Mare de priviri calatoare,
Ce ma-mbia la ganduri nesperate,
Uitand de suferintele toate.

Patrunsul spre adanc a fost greu,
Dar eu am incercat tot mereu.

Vifor, vant, aer liber in gand,
Dorinta spulberata, vis frant.

As da orice sa revin macar o data.
Dar, totusi... ora asta e-ncurcata.

Cand voi ridica ochii, voi zari:
O Mare de priviri mirate,
O Mare de Soare,
O Mare de ploi,
O Mare de ape,
O Mare de vise spulberate.

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria este un mare bine sau un mare rău, o mare linişte sau o mare tulburare, un rai sau un iad.

citat din P. Charron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în mare (pe)trecere

Hei ce valuri şi nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper

Dar ce mare pân-la cer
şi ce stânci în amintire
mare aş putea să-ţi cer
pe val încă o iubire

O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
şi ce valuri de nisip

O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate rujurile conţin plumb. Ca regulă generală, pot să garantez că dacă are o culoare intensă pentru a dura mai mult, va avea şi cel mai mare nivel de plumb.

citat din Pat Thomas
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supliment

Lenea e cucoană mare
(Sau, mă rog, un mare domn)
Care vrea mereu mâncare,
Plus o porţie de somn.

epigramă de Ica Ungureanu din Festivalul "Zâmbete în prier", Vişeu de Sus (martie 2012)
Adăugat de Un_Ik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Aşa! Aşa! Foarte bine! Cadenţat! Cu sufletul pe tobă! După cum vedeţi, oropsitul s-a sculat! Morţii sunt atât de vulnerabil la muzica militantă! Acum a sosit timpul să ne pregătim de asaltul final! Cetăţeni! (Cântă.) Hai la lupta cea mare! Hai la lupta cea mare! Hai la lupta cea mare!
Ofiţerul: Hai la lupta cea mare! Extraordinar! Ce răsturnare de situaţie! Niciodată nu m-am distrat mai bine! Mă simt ca la Revoluţia din Decembrie! Hai la lupta cea mare!...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansarea prea mare duce la coborâre tot aşa de mare.

Kalidasa în Sakuntala
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă pe ocean, pe val

O viaţă pe ocean, pe val,
O casă legănată pe-abisul de sidef,
Unde apa se-înalţă şi recade muzical,
Iar vânturile o ţin tot într-un chef!

Şoim în colivie, mai am doar un dor mare
Pe acest ţărm gri, acelaşi mereu, mereu:
Redaţi-mi gustul şi sarea mării sclipind în soare,
Pulberea stropilor, pasărea furtunii în plonjeu!

Pe punte iarăşi, stăpân pe mare şi pe vânt,
Pe velierul meu mai iute decât toate:
Sus pânzele! Adio, adio, tu, pământ!
Negurile rămân în pupa, undeva departe.

În spuma albă ne-înfigem cu-întreg curajul,
Albatroşi eliberaţi, spre geana zării –
Asemeni lor, ne vom găsi sălaşul
În singurătăţile din largul mării.

Pământul este demult pierdut vederii,
Norii au început deja să se încrunte;
Dar, cu nava zdravănă şi bravi coechipierii,
Noi spunem, să vină furtuna să ne-înfrunte!

Cântecul din inima noastră trebuie să fie,
Când vântul şi-apele aiurează sub cerul de cleştar,
O casă pe mare, unde imense talazuri bântuie!
O viaţă pe ocean, pe val!

poezie de Epes Sargent, 1813–1880, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

ochi întunecaţi de gânduri
fereastra plânge a aşteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veşnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruşi în zbor de doi în zare, a visare
te ţin strâns, a suavă îmbrăţişare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o mare diferenţă (ca de la Cer la pământ) între greşeală (mică, mare, extraordinar de mare, oricum ar fi) şi "greşeală" intenţionată.

aforism de George Cornici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru mare... mare lucru

Nu-i deloc un LUCRU MARE
Şefei să-i aduci o floare,
Dar avansuri de-i arunci,
MARE LUCRU iese-atunci!

epigramă de Mihai Haivas (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare, cu renume

Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-şi asume
cel mai mare Nume!

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Pân' m-au dus
Ai mei la mare,
Crescui mare.
Mă uitai
Hăt-hăt-hăt
În zare
Şi văzui
Un hău de mare.

poezie de Nicolae Esinencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!