Înaintară astfel, cu blonda în fruntea grupului, pe drumul indicat totuși de Nuria, spre satul în care locuia ea. Din când în când, blonda își întorcea capul spre ei, fie pentru a protesta, fie pentru a-i cere părerea, în special lui Lucian. Observându-i cu atenție, chiar și Nuria își dădu seama de un lucru destul de evident, anume, că toți, într-un fel sau altul, fie îi dădeau ascultare lui Lucian, fie îi cereau părerea. Acest amănunt o deruta, fiindcă-i dădea impresia că el ar fi conducătorul grupului, nu Maria, dar el era bărbat iagu, așa cum recunoscuse deja, iar un bărbat, din cunoștințele ei, nu avea cum să fie conducător, în nici un caz! Și atunci...?!
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staținau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puțin. Nuria își dădu jos ochelarii primiți de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spațiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezența ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezența celor două nave spațiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum nimeni nu se împotrivi, puseră, într-adevăr, muzică. Iar acum dansau toți, nu doar sărbătoritul și partenera aleasă de acesta. Lucian o ochise deja pe cea pe care avea de gând s-o invite la dans; evident, tot pe enigmatica domnișoară consilier... Iar cum de data aceasta, spre deosebire de momentele în care îi cerea prietenia, ea nu-l refuză, iată-se dansând alături de ea. O adevărată desfătare, după părerea lui. Dar nici ea nu se simțea prost lângă el, doar privirea lui, ageră, intimidantă, o deruta ușor. Totuși, era foarte plăcut să danseze cu el.
citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Bine, scuză-mă... Și cum s-a rezolvat problema în final?
Lucian: Nu contează cum, ci doar că s-a rezolvat totuși, cu bine.
Lia: Și totuși, cum ai reușit să-l convingi pe Nick?!
Lucian: Ți-am spus, nu mă mai chinui atât, nu vreau să detaliez, mi-a fost de ajuns prin ce-am trecut aseară... N-a fost deloc plăcut!
Lia: Care parte n-a fost deloc plăcută pentru tine?
Lucian: Poftim?!
Lia: N-are importanță. Deci, aseară, când ne-am întâlnit, totul se rezolvase deja, de aceea erai atât de mulțumit!
Lucian: Da, evident!
Lia: Și totuși, ce căutai în oraș?
Lucian: Cum, adică?! Păi, Nick plecase furios din navă, apoi, blondina... Ea mi-a spus să stau liniștit, că va rezolva ea totul, dar n-am putut să-i dau ascultare. Nu puteam fi liniștit! Nu puteam suporta gândul că le creasem acest gen de probleme! M-am dus să vorbesc cu Nick, să-i explic situația, însă nu mai era nevoie... Când am ajuns eu acolo, erau deja împăcați, îmbrățișați. Maria a reușit să-l convingă că nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Ești sigur că se împăcaseră?
Lucian: Da, absolut! Dacă văzându-i împreună, îmbrățișați, încă puteam avea îndoieli, apoi Nick mi le-a spulberat imediat! El însuși m-a asigurat că totul este în ordine. Blonda a reușit să-l convingă, iar eu eram mulțumit, pentru că nu mi-ar fi convenit deloc ca eu să fiu motivul pentru care ei doi să se certe. Sunt un cuplu reușit; le stă foarte bine împreună!
Lia: Așa e. Să nu uiți acest lucru!
Lucian: Ce vrei să spui, Lia?
Lia: Nimic. Mă întrebam doar cum poți să intri mereu în astfel de încurcături neplăcute?
Lucian: Și eu m-am întrebat acest lucru... N-am găsit încă un răspuns.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Și avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Și dânsa era destul de tânără. Gândește-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Așa e, ai dreptate.
Lucian: Și uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum și nu numai că nu am un copil sau o soție, dar nici măcar o iubită sau cel puțin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărișor și-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cumințel.
Lucian: Cumințel, eu?! Glumești, nu?! Nu cunoșteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Și cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu ești.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puțin 34, dacă vom reuși să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puțin, cu siguranță, nu vei fi deloc bătrân!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuria nu-l înțelese, dar îi întinse mâna; avea, la fel ca el, cinci degete... Îi zâmbi și o luă de mână, ușor. Porni încet, câțiva pași, în direcția din care venise. Nuria nu se mai împotrivi, nici nu-și retrase mâna dintr-a lui; merse alături de el. Așa că Lucian își continuă drumul, până în dreptul colegilor săi. Aceștia nu plecaseră de acolo. Discutau. Tăcură, când îl văzură apropiindu-se, cu o localnică de mână. Cu părul verde, tânără, înaltă, sumar îmbrăcată, ca o amazoană... Arăta bine; interesant! O măsurară cu privirile, apropiindu-se de ei, împreună cu comandantul lor...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Deci, ce doreai să-mi spui?
Lucian: Despre păianjenul acela, Ema... Știi, de fapt, blonda nu e singura care se interesează atât de mult în ultima vreme de femela aceasta, cu multe piciorușe subțirele. Chiar și eu îi acord mai multă atenție decât ar fi necesar, deși nu stau acolo, s-o păzesc, ca blonda noastră. Însă ieri, spre exemplu, am vorbit despre ea cu mai multe persoane: cu tatăl tău...
Nick: Cu tata?! Tu?!
Lucian: Da, cu dânsul. E vreo problemă?
Nick: Nici una; mă miram, doar... De fapt, nu știu de ce, dar am impresia certă că-ți petreci mult timp și în compania tatălui meu, de o vreme.
Lucian: Așa-i, însă doar cu permisiunea dânsului. Nick, am să-ți spun că tatăl tău mi-a acordat cu câtva timp în urmă, prietenia dumnealui.
Nick: Poftim?!
Lucian: Sper să nu te deranjeze acest lucru; eu nu i-am cerut nimic de acest gen. Pur și simplu, dânsul s-a oferit. Și pe mine m-a surprins, în mod plăcut, desigur, mai ales că dânsul m-a asigurat de sprijinul său necondiționat, în orice problemă aș avea. Mi-a spus că-l pot deranja oricând, indiferent de oră.
Nick: Hmm; ciudat... Nu știam chestia asta. Tata nu mi-a spus nimic în acest sens. Dar, serios, nu mă deranjează.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Totuși aș vrea să-ți cer un mic sfat prietenesc, pentru că-mi place modul în care gândești.
Lucian: Un sfat? Te ascult! Chiar mă bucur că-mi ceri mie părerea.
Maria: Păi... Tu ce-ai face în locul meu?
Lucian: În locul tău? În legătură cu ce?
Maria: Știi tu... cu Nick. E atât de insistent și vrea totul atât de repede...
Lucian: Deci asta ai vrea să știi? Asta te preocupă atât de mult? Păi... În locul tău, nu mi-aș face atâtea probleme. Aș avea încredere în Nick și aș face cum îmi cere, oricât de greu mi s-ar părea la început, sau oricât de greu ar fi. M-aș duce să rămân împreună cu el chiar și acum, în momentul ăsta, în locul tău, căci sunt sigur că el e pe aici, pe afară, prin jurul navei noastre, așteptându-te. Doar nu crezi cumva că s-ar fi dus în oraș... Nu, în nici un caz! Sunt sigur că e aici, te așteaptă, ca și noaptea trecută, sperând că vei sosi... Asta aș face eu în locul tău. Dar asta-i numai părerea mea. Tu trebuie să decizi și să faci așa cum crezi de cuviință. Deși, dacă tot mi-ai cerut părerea, să știi de la mine că n-ai avea nimic de pierdut rămânând împreună cu Nick, ci dimpotrivă, ai avea numai de câștigat, pentru că el e un tip grozav, minunat. Și sincer să fiu, zău că-mi pare tare rău de el, văzându-l cât de mult suferă. Dar tu decizi, nu eu, pentru că tu ești Maria, nu eu...
Maria: Mulțumesc mult pentru sfat, Luci. Am să țin cont de el în hotărârea pe care o voi lua.
Lucian: Rămâne între noi. Nu mă spui lui Nick, în ordine?
Maria: Desigur. De ce te-aș spune?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian Simionescu și Lucian Enka ieșiră împreună din navă, directorul tratându-l ca pe un bun prieten, întărindu-le astfel convingerea celor rămași pe puntea principală, mai ales noilor colegi, că Luci era preferatul domnului Traian Simionescu, directorul Institutului; era un amănunt destul de evident, pentru oricine, pe care directorul nu încerca să-l ascundă, deși poate nimeni nu înțelegea motivele reale pe care dânsul le avea pentru a se purta astfel față de acest tânăr matematician. Amândoi se aflau încă în zona rachetodromului, zonă dominată de prezența mărețului vehicul spațial albastru. Mergeau unul lângă altul tată și fiu dar nu amândoi cunoșteau acest amănunt.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Lucian, sper că tu și prietenii noștri nu mai aveți nici o armă asupra voastră! Maria sigur nu mai are arma la ea.
Lucian: Te asigur că nici noi, Nick. Poți avea încredere în mine, ai cuvântul meu în acest sens.
Nick: Cuvântul tău înseamnă destul de mult pentru mine. Totuși, fără nici o supărare, aș vrea să verific eu însumi acest lucru, dacă-mi permiți.
Lucian: Nu, Nick! Te rog, nu face asta! Nu-i nevoie... Te rog, ai încredere în mine și nu vei greși! Amintește-ți că în cele din urmă, eu am avut încredere în tine. Acum e rândul tău.
Nick: Bine. N-am să vă controlez deloc, deși aș fi preferat să o fac eu personal, pentru a fi mai sigur. Dar am încredere în tine, Lucian și sper să nu greșesc. Sper că ai reușit să-i convingi pe colegii tăi că aici nu e nevoie de arme; sunt inutile! Ești totuși comandantul lor și poate că ai o oarecare influență asupra lor; mi-ai dovedit că ai autoritate, îți impui punctul de vedere, atunci când este nevoie... Ești prietenul meu și nu vreau să stricăm prietenia ce ne leagă pentru o nimica toată.
Lucian: Desigur, prietene. Mulțumesc pentru încredere și te asigur că n-ai greșit procedând astfel.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După această discuție, care stârni admirația tânărului comandant față de micuța făptură blondă cu o mutriță drăgălașă de copilaș, amândoi reveniră în camera în care se aflau ceilalți. Desigur, Lucian remarcase de ceva timp că blonda era o ființă deosebită, dar acum i se întărise această convingere, însă inima lui tot domnișoarei consilier îi aparținea, pe ea nu și-o putea scoate din minte, oricât ar fi încercat. Lucian se ocupă cu atenție de oaspeții săi, tratându-i pe toți la fel; după cum se exprimase blonda, toți erau la fel de importanți, în egală măsură.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Vă mulțumesc că ați avut grijă de Nero, doamnă. Și l-ați vindecat deja.
Eleonora: Nu trebuie să mulțumiți deloc, nimănui; Nero e un câine tare simpatic, merită tratamentul adecvat.
Lucian: Într-adevăr, merită.
Eleonora: Luați loc!
Lucian: Nu, mulțumesc. Va trebui să plec; deja v-am deranjat destul. Înainte însă de a mă retrage, aș mai putea-o vedea puțin pe Sheeba? Sau pe Bagheera? Și camera aceea exotică?
Maria: Ți-a plăcut Sheeba? surâse blonda.
Lucian: Evident. E... deosebită. Dar și Marta, Jerry, pinguinii, Wally, Sally, Judy, celelalte animale... toate!
Maria: Bine; haide să facem un tur!
Lucian: Superbe animale! Cred că te simți minunat în acest apartament al tău de bloc, unde ai oricând ocazia să te desprinzi de lumea noastră și să intri în cea a plantelor și animalelor, fără a fi nevoie să pleci de acasă; uimitor!
Maria: Așa-i; te relaxează. Uiți de orice probleme doar privindu-le; te simți în mijlocul naturii, chiar și aici, într-un apartament de bloc; e un sentiment plăcut. Nu mai e nevoie să pleci undeva, departe; e de ajuns să deschizi o singură ușă. Iar eu am crescut în acest mediu.
Lucian: Interesant!
Eleonora: Gata turul, draga mea?
Maria: Da, mamă, gata.
Eleonora: Vă plac animalele noastre?
Lucian: Foarte mult, doamnă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Repet, îmi pare rău! Cred că am interpretat greșit unele lucruri și m-am lăsat influențat de acestea...
Lia: N-ai putea vorbi mai clar?! Ce lucruri?!
Lucian: Păi, lucruri... Însă, de curând am aflat că te-ai implicat foarte mult în realizarea cadoului meu și îți mulțumesc pentru asta.
Lia: Nu trebuie să-mi mulțumești doar mie. Se pare că ești greșit informat. Toți au contribuit cu ceva la realizarea lui.
Lucian: Da, știu. Iar celorlalți le-am mulțumit deja. Însă ție doream să-ți mulțumesc separat, într-un mod deosebit decât celorlalți.
Lia: De ce?
Lucian: Pentru că tu ai avut o contribuție mai mare în acest sens. Și nu încerca să negi, pentru că știu sigur că așa e. Toți ceilalți au recunoscut deja acest lucru. Mi-au spus că te-ai zbătut foarte mult. De ce-ai făcut asta, pentru mine?
Lia: N-am făcut-o pentru tine, în mod deosebit. Însă ar trebui să-ți dai seama că meriți efortul.
Lucian: Adevărat?! Chiar merit?!
Lia: Evident că meriți.
Lucian: Chiar și după tot ceea ce am făcut în ultimul timp?
Lia: Dacă ar fi să ne luăm doar după aceste ultime fapte, atunci ai dreptate, nu prea meriți! Însă n-ar fi fost corect să luăm în calcul doar această ultimă perioadă. Prin urmare, toți am căzut de acord că meriți totuși acest cadou, pe care l-ai și primit. În plus, demarasem deja lucrul înainte ca tu să... Nu puteam da înapoi.
Lucian: Înțeleg. Oricum, îți mulțumesc mult. Apreciez ceea ce ai făcut pentru mine. În plus.
Lia: Ai dreptate! Chiar e adorabil.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a intra în bloc, Lucian asigură mașina directorului; oricum, aceasta avea chiar și pază, de moment ce cei patru nu urcau cu ei la etajul doi. Rikky încă stătea pe umărul tânărului și nu părea dispus a părăsi curând acel loc. Ajunseră la etajul doi. Blonda nu sună la ușă, ci deschise, doar avea un rând de chei. Intrară, după cum spusese Maria, cât mai repede, pentru ca animalele din interior să nu iasă pe scările blocului, ci să rămână în interior. Lucian nu se mai aplecă să se descalțe. Simțindu-i prezența, dulăul negru apăru, dând bucuros din coadă. Băiatul se aplecă spre el, pentru a-l întâmpina; Rikky nu zbură nici acum de pe umărul său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina albastră nu întâmpină probleme pe șosea, până la blocul blondinei. Aici, pentru a scăpa de înghesuială, Lucian parcă aproape de bloc, dincolo de centura formată de oamenii legii, de jur-împrejurul blocului. Și Mariei i se păru ciudat, dar nu se mai minună; încerca să se obișnuiască cu această priveliște, deși îi era mai greu. Nu departe, pe stâlpii de iluminat fluturau steaguri tricolore; deci primarul avusese grijă să împodobească astfel, cu însemnele naționale, nu doar centrul orașului, sau drumul spre Institut, ci întreg municipiul, chiar și cartierele mai mărginașe. Constatând acest amănunt, blonda coborî; însă nu doar ea și colegul ei, ci și cei patru body-guarzi.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Aș vrea să te pot ajuta cu ceva. Cum să te ajut, Luci?! Cu ce?! Te rog, spune-mi, ce-aș putea face pentru tine?
Lucian: Nimic, blondo. Nimic! Oricum, mulțumesc pentru intenție... Nu înțeleg, oare de ce a procedat astfel? Ce-a fost în mintea ei? Ce i-a venit, dintr-o dată? De ce l-a sărutat? Pe Sid... De ce?!
Maria: Evident, pentru a te provoca, în mare parte, din cauza ta.
Lucian: Cum adică, din cauza mea, blondo?
Maria: Păi, probabil se simțea jenată de privirile tale și s-a gândit că astfel ți-ar putea da o lecție. Și doar ți-am spus de nu știu câte ori să nu-i mai fixezi atâta cu privirea!
Lucian: Nu m-am putut abține. La naiba! Trebuia să-ți fi dat ascultare de la bun început și să fi plecat când au intrat ei doi acolo.
Maria: Ar fi trebuit. Acum însă nu putem schimba nimic.
Lucian: Dar și mai bine ar fi fost dacă nu veneam deloc în oraș azi. Oare nu stăteam liniștit în nava noastră, fără probleme?! Așa, m-am învârtit ca un idiot prin oraș și... Până la urmă, am găsit ce căutam!
Maria: Ah, Luci, de ce trebuie să ai tu mereu probleme?
Lucian: Nu știu, blondo, nu-mi dau seama. Oare de ce?!
Maria: Păi, după cum spui chiar tu, prea le cauți...
Lucian: Da, tot eu le caut; cu lumânarea...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ceilalți, colegii noștri, știu că gătești?
Lucian: Nu cred. Adică, nu toți.
Lia: Vrei să spui că Alex și Nis au habar de acest lucru?
Lucian: Ei doi, cu siguranță, da. Știau de mult timp.
Lia: Ciudat! N-au spus niciodată nimic despre asta.
Lucian: Poate pentru că nici nu i-a întrebat nimeni nimic în acest sens.
Lia: Așa-i. Îi serveai des pe Terra?
Lucian: Ori de câte ori se ivea ocazia. Însă Nis, de obicei, când venea la mine, în vizită, mânca o grămadă de dulciuri.
Lia: Din partea lui, era de așteptat. Aveai întotdeauna suficiente dulciuri?
Lucian: Suficiente pentru el, nu cred, însă, de obicei aveam întotdeauna, destule; îmi plăcea să fiu pregătit, pentru orice eventualitate. Dar Nis tot mă lăsa fără dulciuri...
Lia: Și atunci îi plăceau tot așa de mult?
Lucian: Mai și întrebi? Evident! Altfel cum?! Cred că el întotdeauna a fost așa, de când se știe și nici nu dă semne că s-ar schimba.
Lia: Ai dreptate. E incorigibil.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Nu e deloc o decizie instantanee; ne gândisem din timp la asta. Instantaneu a fost poate doar anunțul.
Lucian: Da?! Și de ce nu ne-ați avertizat mai din timp totuși?
Nick: Pentru că ne-am gândit că poate veți protesta.
Lucian: De protestat, am fi putut protesta și acum, însă vezi bine că nici unul dintre noi n-a avut nimic împotrivă; am acceptat în cele din urmă, chiar dacă nu ne convine.
Nick: Dar, Lucian, ceilalți n-au zis nimic, decât tu.
Lucian: Întreabă-i, să vezi ce au de zis!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Spune-mi, Lucian, nu-i așa că-i mai frumos la voi, pe Terra, decât aici, la noi?
Lucian: Depinde. E frumos și acolo, dar și aici, însă n-are rost să facem asemenea comparații, deci nu e bine să abordăm acest subiect. Amândoi știm foarte bine care anume sunt diferențele sau mai bine zis, diferența, unica, singura existentă, sau măcar cea mai importantă. Restul... E mai puțin relevant.
Sonya: Ai dreptate. Spune-mi, nu ți-e dor de planeta ta?
Lucian: Ba da, evident. Dar nu-i indicat să-mi amintești acest amănunt.
Sonya: Totuși, presupun că în acest moment ai vrea să fii acolo, pe planeta ta. Nu-i așa că aici te-ai plictisit deja?
Lucian: Nu m-am plictisit încă, deși... Te rog, să nu mai vorbim despre asta. E normal să-mi fie dor de planeta mea, însă nu pot spune că nu m-aș simți bine aici.
Sonya: Ești drăguț; foarte amabil, subtil...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Se pare că stai foarte bine cu sănătatea.
Lucian: Da, nu mă pot plânge. N-am avut probleme la acest capitol. Cel puțin până acum.
Stela: Asta-i foarte bine pentru tine. Și sper, spre binele tău, că nu vei avea nici în continuare astfel de probleme, pentru a nu fi nevoit să ai de-a face cu doctorii, cei așa, ca mine.
Lucian: Din nefericire, nu toți doctorii sunt așa, ca tine. Dacă ar fi fost astfel, ar fi fost foarte plăcut. Tu ești minunată!
Stela: Nu face astfel de afirmații. Încă nu mă cunoști prea bine. Întreabă-l pe Alex, el știe; a avut deja de-a face cu mine...
Lucian: Încă mai are probleme? Credeam că s-a rezolvat.
Stela: Nu definitiv. Deci, nu mai are probleme, nu serioase, dar nu strică dacă-l mai țin un timp sub observație. Un scurt control medical nu strică niciodată.
Lucian: Asta, da, e adevărat. Ascultă, scuză-mi indiscreția, dar între voi doi e ceva, sau numai mi se pare mie? Adică... Am impresia că în ultima vreme sunteți cam apopiați, ca să mă exprim așa; și nu pare a fi o relație ca între medic și pacient.
Stela: Ah, Luci, chiar ești indiscret, dar cred că ție-ți pot spune. Deci, da, ai dreptate, nu te-ai înșelat. Între noi doi s-a înfiripat o relație, ceva mai mult decât doar amicală, sau colegială și nu e deloc una "medicală". Am descoperit că avem multe în comun, deci, ne potrivim, ca să mă exprim așa...
Lucian: Și era nevoie ca Alex să aibă probleme cu sănătatea, să devină pacientul tău, pentru a vă da seama de acest lucru?
Stela: Da, ca să vezi, ce ironie... A trebuit ca Alex să aibă nevoie de ajutorul meu, de intervenția mea, pentru ca să ne dăm amândoi seama că ne potrivim cât de cât unul cu celălalt.
Lucian: Și aveți intenții serioase în legătură cu relația voastră?
Stela: Încă nu știu nimic sigur, Luci, dar te asigur că dacă vom avea de gând ceva, vă vom anunța pe toți, nu-ți face griji; în special pe tine, comandante, în calitate de cel mai bun prieten al lui Alex.
Lucian: Da? Bine. Încă o dată, scuză-mi indiscreția!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blondino.
Maria: Ah, Luci... Salut! Dar să știi că m-ai speriat puțin.
Lucian: Mii de scuze! Nu asta mi-a fost intenția.
Maria: Hmm... Dar care-ți era intenția?!
Lucian: Nici una, cred...
Maria: Bine, comandante. Scuzele se acceptă. Însă altădată să nu mă mai iei așa, prin surprindere.
Lucian: Voi încerca. Deci, ești foarte matinală, ca de obicei.
Maria: Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebită.
Lucian: Da, știu. Va trebui să te desparți de mititica ta prietenă, Ema.
Maria: Așa e. Îmi va fi dor de ea.
Lucian: N-ar trebui să-ți fie. Doar știi că va fi bine îngrijită acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-ți va interzice nimeni acest lucru.
Maria: Ai dreptate.
Lucian: Bineînțeles că am! Și ești de mult aici?
Maria: Nu, dar nici de prea puțin.
Lucian: Aha... Și ai venit singură?
Maria: Nu, evident. Nick e pe puntea principală, n-a vrut să vină aici, la Ema.
Lucian: Așa, deci...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!