
Durerea între două zboruri de frunze ce cad se zbate; aripile s-au surpat deja, în singurătate!
aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre singurătate, aforisme despre frunze, aforisme despre durere sau aforisme despre aripi
Citate similare

Ecouri de singurătate - VI
Prea multe vise voi mi-ați secerat;
Tristeți tulburate ard în fiece cuvânt!
Mă rog să uit de flăcări, de păcat
Și să îmi curăț sufletul atât de-nfrânt
Prea multe lacrimi eu am vărsat;
Dorințele m-au dus către abis!
Acum mă uit în urmă-nsingurat
La câte-am îndurat și câte-am promis!
Prea multe zboruri m-au vidat!
Aș fi avut aripi și idealuri înalte
Dar toți din jur m-au alungat
Să le fie amar de dor, singurătate!
Prea multe gânduri mi s-au surpat!
Și din lumina viselor de altădată
O flacără-n poezie m-ar fi înălțat
Dacă n-ar fi fost ura voastră toată!
Prea multe sentimente m-au erodat!
Săruturile au fost de umbre devorate!
Te-ntreb o, Doamne, dacă m-ai fi iertat
De vieți netrăite, de vieți și vise alungate?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii

Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conținut
Orișice orizont pare mereu pierdut!
N-am pe nimeni azi pe prispă
Viața mea e tot, tot mai tristă;
Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (și eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toși copiii din lume părinții să-i înțeleagă)!
S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;
Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă așteaptă
Dorul scump de Mamă și de Tată!
... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău ești venetic;
Satul fără umbre să-l porți mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veșnicie, o Comoară!...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copilărie, poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere sau poezii despre trup și suflet

Un suflet fără poezie va fi veșnic pierzător, surpat de esențe, de împliniri, de lumină vie ardentă!
aforism de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre suflet, aforisme despre poezie sau aforisme despre lumină

O, suflete surpat, eu nu-s
Zbatere în lyric labirint
Sedus de sinele ascuns
Arderilor amurgului inedit
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție

Viața suspendată între două clipe: se poate prăbuși oricând?!
aforism de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre viață

Lumină împărțătă-n candelabre
Surpat ecou prin suflet plutind
Cuprinsul în metafore noi arde
Abisuri se surpă alint după alint
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafore

Singurătate
Te aștept de un secol
în același port uitat de lume
sub felinarul de pe dig;
Numai că zidurile s-au surpat,
felinarul s-a stins
și peștii răpitori îmi dau târcoale
Grăbește-te!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp sau poezii despre pești

Carnea mi se zbate în delir
Strigăt de abisuri zdrențuit
Cuvintele ard în trandafiri
Suavitatea aceluiași infinit
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre infinit sau poezii despre cuvinte

Viața se compune (și din descompunere), recristalizând goluri, absențe, surpări, abisuri din care Ființa evadează în zboruri previzibile spre a se salva de false triumfuri și de iminente eșecuri!
aforism de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre prăpăstii sau aforisme despre eșec
Respir din nou
Uneori îmi pierd aripile
și apoi le văd în singurătate.
E îngerul Domnului
care o să aducă pace
și multă dragoste la fiecare casă
și la fiecare inimă...
Între timp, eu,
în singurătate, respir din nou,
inspirația cuvintelor rătăcitoare,
în infinit...
poezie de Eugenia Calancea (22 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre pace, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre aripi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Orizont
Închipuie-ți cum ar arăta un pom
care în loc de ramuri are aripi,
în loc de frunze are aripi,
în loc de flori are aripi,
așa sunt eu acum, cu aripi
și am toate aripile tăiate,
toate aripile,
între noi un drum neștiut,
...
toate aripile tăiate.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre crengi

În alte dimensiuni Pradă se zbate
Unii o văd alții o intuiesc poate
Cuțitul adânc însă taie și așteaptă
Fluviul de sânge ce-ncet se dilată!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre intuiție sau poezii despre fluvii

Lumină vie ce-n candeli străluce
Cu tine miezul de vieță e mai dulce
Și clipele nu mai par abandonate,
Nici doru-n falii de singurătate!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două culori
locuiesc între două jumătăți de adevăr
care se suprapun doar o singură dată
prima se desprinde din mine
și se reflectă în punctul
din mijlocul cercului
iar cea de-a doua absoarbe din umbră
și crește ca un miez
în aceeași singurătate lăuntrică
eu...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre creștere sau poezii despre adevăr

Lacrimile singurătății
De-atâta singurătate chipul meu și eu
Au împrumutat negrul părerilor de rău
Contururi defrișate de iluzii oarbe ;
Decontul rațiunii rapid îmi scade?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză sau poezii despre negru
Sculptura în cuvânt
Mi-a venit să înghit marea neagră deodată
Și lava munților ca vinul din pahare s-o beau.
În apele din căușul palmelor Tale să-mi plimb
Corăbiile între zenit și nadir.
Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbița.
Te-ai cutremurat și ți s-au surpat zidurile
Când am început toți să scuturăm aripile
De săbii ca niște pene de aur.
Împresurat de jur împrejur de cer și pământ,
Ca pe un prunc, ca pe o mireasă Te-am dezvelit.
Într-un gând Te-am ucis și Te-am răstignit
Pe o cruce din lemn de cer sidefat.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre stele, poezii despre sculptură, poezii despre prietenie, poezii despre plimbare, poezii despre nuntă sau poezii despre munți
Între două arce
Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi și noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ți plin de rouă.
Te văd prins, iubite, între zi și noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.
Blândă resemnare prin singurătate,
țin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârșitul pe o 'mbrățișare.
Țin pe umeri cerul plin de apostate,
brațe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ți prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.
Brațele-mi sunt arce-n zări apropiate
și-s păgâna nopții-n cruci fără păcate;
să nu-mi certe nimeni cearcăne ridate
că te port cu mine între zi și noapte.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre mâini

Poetul se simte pedepsit de supraviețuiri!
Trăiește obsesiv între speranțe și-nfloriri!
Privește dincolo de Timp și rar de separă
De Idealuri vii între credință și îndoială!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre idealuri
Azi sunt fericită fără motiv!
Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuși,
aripile de fluture în zbor.
Știți câți fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?
Privirea mi-a zburat odată cu ei
și mirosul fiecărei flori m-a amețit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!
Poate sunt deja un fluture
și nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.
Azi sunt fericită! Toți fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre zbor, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre fericire
O rază printre frunze
Frunzele murmură cântece uitate,
dar florile mai ascultă ecourile
și pun peste nimicul absolutului
miresmele ascunse printre petale.
Nuferi atinși de valurile solare
împart culori cu lumini adiascente
și trimit spre ramuri zâmbetele calde
care mângâie gingășia florilor.
Coruri anonime mai aduc suspine
peste jalea pe care o au comoară
și își consolează visele neclare
cu florile uitate-n singurătate.
Numai un trifoi ne trezea din dilemă
și când am încercat să-i aflu secretul,
o albină oprea aripile pe-o floare,
dorind o rază ascunsă printre frunze.
poezie de Constantin Rusu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre uitare, poezii despre secrete sau poezii despre nuferi