Caracal (pamflet)

Ca Caracalu' nu-i loc
Mai recomandat, se pare
Să te lanseze, pe loc
Pentru prezidenţiale...

Sunt destui oportunişti
De cadavre călcători
N-ar prididi, arivişti,
Să ne dea, de-acum, fiori...

Unu', parcă Cumpănaşu'
Dacă sta în banca lui
N-ar fi devenit ocnaşu'
Ţării şi sistemului.

Închei într-o notă fastă
Cazul Cumpănaşului:
S-a băgat ca musca proastă
Drept în curu' calului...

Nota Bene: pentru cine nu mă ştie
(şi se-mpiedică de ea)
o biată cacofonie
în pamflet, e-n ţara sa...

poezie de Petrică Conceatu (20 septembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în ştiinţă se spune că teoriile nu sunt acceptate pentru adevărul lor, ci pentru strategiile de a le face acceptate, pentru eleganţa lor estetică... Einstein era un scriitor bun şi numai de asta a devenit ce a devenit. Dacă demonstraţiile lui n-ar fi fost elegante estetic, colegii lui matematicieni n-ar fi fost convinşi. Şi nu era nici un motiv să fie convinşi, pentru că lucrurile de care vorbeşte Einstein sunt foarte ipotetice.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deşart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi ţel,
n-ar mai fi şoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leş
iubirea, ea,
totu-am da greş...
n-ar fi simţiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul drumarilor

Propun să dăm o ordonanţă
Urgentă sau mai lite, băieţi
Până intrăm iar în vacanţă
Să asfaltăm chiar şi pereţi.

Să fie bine pentru lume
Propun să ia comision
(Ştiţi că nu-mi arde de glume)
Să ia chiar fiecare om!

Să umflăm nota cât se poate
Sunt destui bani acum în cont
Chiar de-i facem pe jumătate
Considerăm că-i un acont...

Să asfaltăm tot ce se poate
Şi printre mii de curcubeie
După ce asfaltăm de toate
Să asfaltăm Calea Lactee!

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă prostia ar durea, salvarea n-ar mai prididi cu drumurile.

citat din Neculai Constantin Munteanu (20 ianuarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;
Are viaţa liniştită
Fiindcă-i mintea odihnită;

Orice lucru-i o ispită,
Este prost, dar şi credul;
Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;

Fruntea-i arde ca o plită,
Neuronu-i un pendul
Ce se mişcă somnambul
Cu o mină plictisită;

Prostul, dacă nu-i fudul...

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un analfabet funcţional n-ar trebui să poată trece examenul de bacalaureat, dar el nu înţelege asta şi-l trece...

Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac

Dacă n-ar fi cerul
să ne rugăm a toate,
sufletele noastre
n-ar fi în stare de dor,
iar poezia n-ar fi
un leac pentru
singurătatea din noi.

poezie de Vasile Ghinea din Între teluric şi celest, eros şi thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
şi-n văzduh, dar şi pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălţare,
atunci când îşi dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-aşterne,
calea către existenţă
şi credinţa-n Providenţă.
OMUL supune natura,
cucereşte alte spaţii.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generaţii.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariciul

Inima mea
E acoperită
De cuţite înfipte în ea.
Arată ca un arici
Ghemuit
În poziţia de apărare.
N-am scos niciunul
Din prudenţă
Să nu-mi fie hemoragia
Fatală.
Atât de multe s-au strâns
În cei patruzeci şi nouă de ani
Că dacă ar mai vrea
Cineva
Să mai înfigă unul
N-ar mai găsi un loc,
Un singur loc,
S-o poată face...

poezie de Petrică Conceatu din "Epigon"- volum în lucru (17 august 2020), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânţa nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veşteji poamele-n pom şi vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar şti sătulul foamei şi lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziţi n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminaţi, ingurgitaţi, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naştere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanţ de specii, asigurându-şi etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i fiinţă
Şi minţi s-ar pierde-n neştiut, de nu ne-am dezgoli... seminţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidaţii la alegerile prezidenţiale din 2019: lentul K. Iohannis, agramata V. Dăncilă (PSD), trădătorul M. Diaconu ‒ care vrea federalizarea ţării, perfidul D. Barna (USR), ipocritul T. Paleologu (PMP), Al. Cumpănaşu ‒ impostorul care calcă pe ca

Doamne, spune-mi, că turbez:
Eu cu cine să votez?
Domnul spuse mintenaş:
Nici Eu nu ştiu, românaş!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (31 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu eşti cum aş vrea eu
Aşa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...

Nu pot să fiu eu altcumva
C-aşa-mi cere vreun protocol
Dacă-i aşa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...

Sunt altcumva decât vor mulţi
Şi asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculţi...

Sunt cum doresc, şi-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Şi să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă banii n-ar aduce fericire, lumea n-ar mişca un pai pentru ei.

aforism de Harry Ross
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă n-ar mai fi loc

Parcă n-ar mai fi loc
între visele tale
de-o fântână, de-un foc
şi argint în izvoare...

Parcă n-aş fi nici eu
în răscrucea furată
dn abis curcubeu
drum ajuns niciodată...

Parcă nici nu ai fost
valul clipei păgâne
într-un spaţiu anost
fără ieri, fără mâine...

Părcă n-ar mai fi timp
pe acest mal de risipă
unde dorul îmi strâng
şi-l ascund sub aripă...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?!

Cine despre sine toate ştie,
Când îi pare viaţa-i veşnicie?!
Cine după insomnii stridente,
Gustă-n tihnă clipele prezente?!
Cine-adună roua din câmpie,
Fără sub tălpi goale spini să fie?!
Cine-n zile-ploi, sau nopţi cu lună,
Din nori negri raze nu adună?!
Cine sufletul la trup de-mparte,
Poate scrie-n tihnă a lui carte?!
Cine-i gata pregătit de moarte,
Când să mori înseamnă-a fi departe?!

Cine copleşit de nostalgie,
N-ar mai vrea o zi tânăr să fie?!
Cine-n ceasul din amurgul vieţii,
N-ar râvni sărutul dimineţii?!

poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu n-ai exista

dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în nefiinţă
toate felurile de strâns în braţe n-ar spune nimic
respiraţia n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
şi Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu

ziua mohorâtă deşirată şi palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă să fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniştea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne

un timp n-ar exista să ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naşte
speranţele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivăţului aruncat pe ţărm
netrebuinţa mâinilor să tacă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yee Bow

M-au prins la şcoala Sunday din Spoon River
Şi au încercat să mă convingă să renunţ
La Confucius pentru Isus.
N-ar fi putut fi mai rău dacă
Eu aş fi încercat să-i fac pe ei să se lepede de Isus pentru Confucius.
Pentru că, fără să mă fi avertizat, de parcă n-ar fi fost decât o glumă,
Strecurându-se în spatele meu, Harry Wiley,
Fiul preotului, mi-a împins coastele în plămâni
Cu o lovitură de pumn.
Acum eu nu voi mai putea niciodată dormi cu străbunii în Pekin,
Iar copiii nu vor sluji cu veneraţie la mormântul meu.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara nu fuge de adevăr pentru că n-ar mai fi primăvară, n-ar mai fi agitaţia de fond a renaşterii: urmează doar firescul dat de divinitate într-o stare pură de lirică şi expansiune.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Viaţa e un timp numit libertate
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine?

Pe cărările răzleţe
dintre zâmbet şi suspine,
ţi se pune-o întrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil?
Pentru cine-n miez de roadă
sorb şi strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntâmplare?
Pentru cine-şi ţese-n casă
haină pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă
daca totul e neant?
Pentru minţile obtuze
de bondari şi buburuze?
Pentru fluturii ce zboară
în zig-zaguri pe afară?
Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă?
oare bărzăuni trupeşti,
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili,
sunt isteţi?
Oare-ar sta flămând bondarul
de n-ar fi subtil decorul
şi nu şi-ar abate zborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi... proporţionate?...
n-ar avea acea prestanţă
ca de clopot florentin?
n-ar avea varietate
de culoare şi nuanţă
de la alb pân' la carmin?
Nu cumva pretind... culbecii
să dezvolte-atâtea specii
rozele şi liliecii?
Nu.
În floare e-un mister!
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden,
care-aduce-n valea morţii
o înalta mărturire
în culoare,
în proporţii,
în mireasmă
şi-n desen.
Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-nflorite
şi te uită la sulfină,
la bujori, la margarete,
la conduri, la inimioare,
la gherghina din cărare,
la năframa de mătase
ce ne-o dăruie ciclama!
Lasă-te să te desfete
ochi-adânci de violete,
clopoţeii cu trei cupe
şi narcisele trompete
şi ia seama!
Dacă inima-ţi rămâne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră...
leapăd-o
zdrobeşte-o-n cioburi!
sparge-o pe ilău cu dalta!...
şi apleacă-te în rugă
să ceri alta!

Dar de simţi o-nseninare,
un surâs şi o blândeţe,
care vine
să te-aline
de povară,
şi tristeţe,
tu apleacă-te şi spune:
"Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare?"
"Pentru cine?...
Pentru om!
Pentru voi Făuritorul
şi-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur
de fior şi de lumină,
ca în opera divină
să cunoaşteţi
AUTORUL... "

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!