Prin noaptea
în beznă
îmi iese mama
în întâmpinare
și-mi luminează calea.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sonetul 43
Cu cât țin ochii-nchiși, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Și-n beznă ard puternic, și ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poți cu a sa esență spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Și ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aș putea să spun c-am ochi blagosloviți
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopții o umbră îmi trimiți
Prin somn, pe ochii orbi să se așeze-n tihnă.
Și ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Un cuvânt - O ușă
Prin care îți vin în întâmpinare.
Prin care
îmi ieși în întâmpinare.
Deși suntem față în față
cu același adevăr
(ușa, cuvântul),
pentru mine, are un sens,
pentru tine, altul.
Eu îți anunț venirea mea.
Tu -
plecarea.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Noaptea tăcerii
Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.
Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.
Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.
Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
Când un avion în aer explodează,
Și arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să știe totul?
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Un copil orfan
rătăcit prin
mulțimea de oameni
strigă disperat:
Mama!
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind cu Dumnezeu
în fața icoanei,
mama mai discută
și cu copiii
risipiți prin lume.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 13
Iadul nu este chiar așa departe
Poți să ajungi în el într-o clipită
Chiar când trăiești, nu numai după moarte,
Atunci când inima nu mai palpită.
Și experiența e interesantă,
Că stai în beznă și zărești doar umbre,
Te plimbi prin atmosfera sufocantă
Înconjurat de gândurile sumbre.
Și Cel Viclean pândește la tot pasul
Nerăbdător să-ți vadă prăbușirea
Îi simți suflarea, îi auzi și glasul
Și te gândești c-acolo ți-e pieirea.
Cel slab în beznă plânge și suspină,
Dar cel puternic iese la lumină.
poezie de Octavian Cocoș (10 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
plin de stele
căzătoare
luminează și
sufletul oamenilor
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E albă noaptea
E albă noaptea și-mi pare că pe drumuri
Se plimbă morții lumii
În robe violete,
Ard stelele-n cenușa stropită cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atâta necuprindere în vârstă și mă duc
Să pun sub nasul morții
Fum greu de busuioc,
Mai vin batrânii lumii cu fluiere de nuc
Să-și piardă datul sorții
La jocuri de noroc.
E albă noaptea și-mi pare că pe drumuri,
Ard stelele-n cenușa stropită cu parfumuri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea-ți luminează mintea
Copile,
Cartea care-ți stă în față
nu-i un maldăr de hârtii.
Este cea care te-învață,
lucruri multe ca să știi.
Luna-ți luminează puntea
ca să vezi unde pășești,
Cartea-ți luminează mintea,
te-ajută să nu greșești.
Precum luna luminează
nopțile în întuneric,
La fel cartea luminează
universul tău feeric.
Prin imagini și cuvinte
cartea-ți dă învățăminte.
Și,
Ca să strălucești ca luna,
cartea îți întinde mâna.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.E noapte
și stelele
luminează în voie,
căci ziua
sunt orbite de soare
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când a auzit că "Noaptea e un sfeșnic bun", se luminează noaptea (pentru a doua zi).
aforism de Cristinel Mortici (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tril
Răsfrânge-mă în tine,
Minunea zilei mele,
Îmbată-mă de bine,
Ferește-mă de rele,
Și-mi ține noaptea vie
Alunecând prin seară,
Din drum, mai fă o vrie,
Iubește-mă, să doară!
Răstălmăcește dorul
De-a noastră primă clipă,
Când Cupidon-Amorul
Ne-a săgetat în pripă...
Și-mi dă acea privire
Să ți-o păstrez în suflet,
Când fluturi, în neștire,
Valsau prin zări de umblet!
Răsluminează ternul
Cu stele căzătoare,
Explozii în eternul
Unui plonjon în soare,
Și-mi rupe infinitul
În infinit de-aripe
În care-ți sunt finitul
De zbateri peste clipe!...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinion de Dragobete
După cină-i zise moșul
Babei pe un ton isteț:
- Ar cânta și azi cocoșul,
Dar nu iese din coteț.
epigramă de Ion Cuzuioc din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu spui că mama te-ar putea ajuta, dar cum ar putea să fie așa, atâta timp cât și ea se află adânc prinsă în sclavia minții? Eu chiar mi-am iubit și-mi iubesc Mama, dar niciodată nu s-a gândit că ar putea da naștere libertății. Iată de ce te invit la libertate! Firește, și acesta e un paradox, pentru că eu chiar mi-am născut mama. Tot ceea ce există este expresia libertății, dar prin asociere cu diavolul de gând devine cea mai neagră încătușare! Ce tragedie și câtă suferință!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec trist
Albastru-i valul dimineața;
Așa avea și mama șorțurile
Albastre
Dimineața.
E negru valul toată noaptea;
Așa avea și mama lungu-i păr
Negru
Toată noaptea.
Valul e alb, e alb când moare;
Așa avea și mama bietele ei mâini
Albe
Murind.
poezie celebră de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima de mama
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ca noaptea...
Când nopțile
nu au contur
te strig
Aș vrea să fiu
primul fulg de zăpadă
topindu-se timid
și emoționat
pe buzele tale
Când fluturii orbi,
în cădere liberă,
se lovesc de asfalt
Aș putea fi
cu o eternitate
mai aproape de tine.
Pentru că noaptea
noaptea umbrele mele
pot să danseze,
Și numai noaptea
ploile de meteori
îmi luminează drumul
poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pământului
gânduri suprapuse
pot da naștere la nedumeriri
ce rod și macină pe interior
cu o durere de cuțit învârtit în rană
inima cât o lună plină aruncată-n cușcă
trimite raze prin fante subțiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate
noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieșirea
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc la oglinda
din holul teatrului
și-mi imaginez
actoria spectatorilor
în fața ei
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!