Privind marea și bărcile cu pânze

mi s-a părut bătrânețea
invenția timpului
ca noi oamenii să trăim cu frica zilei
de ieri și de mâine,
să ne privim în oglindă mereu speriați că poate
nu ne vom recunoaște privirea,
gesturile cu care încercăm să convingem că
bucuria de-a fi ne-ar putea face fericiți dacă moartea
n-ar ocoli foarte mult.

am oprit pe locul unde au murit Adam și Eva
să las flori:
nici crini, nici petunii,
câteva fire de nu-mă-uita
pentru ca generațiile viitoare
să-nvețe teama de puterea cuvântului.
circula o legendă potrivit căreia diavolul
a vrut instaurarea Republicii,
nu neapărat uzurparea,
șarpele căzuse la mijloc,
lui îi plăcea pe linia despărțitoare,
toată lumea a văzut în el exemplul înțelepciunii constrânse
să nu se pronunțe,
astfel încât partea întunecată a devenit cea mai apropiată.

cu nicio referire la dragoste.

fascinați de oraș,
ne-am propus să facem o casă la țară
unde aș scrie,
citi,
dormi cu impresia că apa noaptea se aude
mult mai aproape
și-ar putea intra în casă.

dimineața, de pe dealul însorit, primul
ar coborî sunetul păsărilor tocmite cu vara
să cânte, am bea cafea pe maidanul din spate
să nu ni se vadă din stradă bucuria
că aici nu ne place nimic atât de mult, încât
să nu mai vrem să murim pe asfalt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Simplu spus e iubire

pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă
nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu
nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă
că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puțin eu

nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim
da pe fiul unei măgărițe care știe vorbi omenește
din spatele meu diavolul pus la patru ace și slim
mi-a zis nu-i păcat cât dorința pentru bine și rău înmulțește

apoi a început să cânte îl auzeam jos în stradă
povești despre dumnezeii vechi și cei noi
inima mea nu înceta în orice casă pom ori copil să te vadă
mintea mea nu înceta să compună poemul lumii de doi

ca un dans nemaivăzut și pe care nu oricine poate să-l prețuiască
ah ce păr ai iubito și ce zâmbet dimineața mereu la cafea
moartea bâjbâia printre perne până viața iar să o dumirească
pentru toate există cuvinte dar nu și pentru dragostea mea

ce mă face să plec ca de la o casă pustie
fără să-mi iau rămas bun merinde schimburi sau traista cu pâine
dintre toți cei care au plătit pentru faimă cine-i mai știe
singur mă ridic pe cadavrele zilei de mâine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Momente de mijloc

așa începuse sfârșitul
întoarcerea unui om către altul
timpul fără reacție lumea înainte de 11 septembrie

cei mai mulți dintre noi nici măcar nu aveau arme
mai mult decât dorința de-a fi
primul
ademeneam prin amabilitate
primeam forța
să neg existența răului din momentul plăcerii

mă entuziasma fiecare dimineață
singur
îmi aparțineai în totalitate
precum cana de ceai
farfuriile pâinea unsă borcanul cu dulceață
de vișine
bucuria mi se părea expresia celei mai pure arte
algebra mea dădea bătăi de cap oricui credea în
iubirea față de semeni atât de instinctivă
încât
refuza întrebarea de ce noaptea -
un fel de legătură cu Universul
subliminală
subtilă
recunoștința mea că
moartea însemna o frumoasă lecție
de dragoste făcea
limba în care mi-era dor să-mi schimbe gândirea

adormeam la volan

mă salva sunetul unor pagini întoarse
atât cât să-mi dau seama
cât este spațiu negativ și cât reprezintă viitorul
de neoprit precum poezia mea sau restul lucrurilor
împărtășite lumii
urma să i se întâmple ceva mai presus de divin -
un fel de fior primordial pledând vinovat

mă va transforma într-un nor pe care oricine îl va putea
împinge cu mâna.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul lipsă

în dimineața zilei de luni
venise un corb în culorile neamului slav
tăceam scandinav
și blond și firav sub frații aluni
din rai deportați
în dimineața zilei de marți
priveam cu nesaț lumea lumii de zaț
din care mereu ieșeau curcubeie
pierzându-se-n roi pe Calea Lactee
în dimineața zilei de miercuri
un spirit de ceartă umplea singur cercuri
armata a patra pe tancuri trecea
mulțimea de îngeri din nouri tăcea
în dimineața zilei de joi
urmată de zile și nopți de Apoi
nici marea nici vântul nu-și făceau jocul
eu încă nu luasem părinților locul
în dimineața zilei de vineri
ne-am fost unul altuia tineri
și liberi și vii de orice ispită
de carnea flămândă salivă lipită
în dimineața zilei de sâmbătă
durerii i-am zis soră strâmbă-mă
dar nu-mi lua nici gândul nici vorba-napoi
așa cum vorbisem demult amândoi
în dimineața zilei de azi de duminică
lumina din lampă aproape și cinică
sfâșiată de ploi tremura pentru noi
știind că din morți de-ar putea să ne-ntoarcă
la ea ne-am ruga și ne-am plânge de parcă
ar fi singura-n stare iubirii să ceară
o noapte măcar
nesfârșită
polară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alan Watts

Cu cât încercăm mai mult să trăim în lumea cuvintelor, cu atât mai mult ne simțim izolați și singuri, cu atât mai mult bucuria și dinamismul lucrurilor sunt schimbate doar pe certitudine și securitate. Pe de altă parte, cu cât suntem forțați mai mult să admitem că trăim în lumea reală, cu atât mai mult ne simțim ignoranți, incerți și nesiguri, cu privire la tot.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cosmologia voioasa" de Alan Watts este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.00- 24.70 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian se afla în Institut și putea rămâne acolo peste noapte; cu locul de odihnă nu era o problem㠖 avea cine și unde să-l găzduiască. Practic, putea dormi chiar și în navă, în propria-i rezervă, cea cu inițialele E. L., doar nu-l împiedica nimic. Însă dacă va dormi în Institut, cum rămânea cu părinții lui? Acum se înțelegea bine cu ei, nu mai erau supărați, ca să procedeze astfel. În plus, mai erau și bunicii lui la mijloc; ar fi fost și dânșii îngrijorați și nu le putea face așa ceva... Hotărât lucru, deci; trebuia să se întoarcă acasă! Deocamdată însă, nu încă; mai rămase, spre bucuria fetelor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu știu; poate... Printre ele s-a numărat și blondina noastră micuță, Maria. Ceea ce știu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut șanse, ești drăguță... Tu, Maria sau alta. Dar așa...
Sonya: Așa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu știu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poți schimba ceva.
Lucian: Nu înțeleg...
Sonya: Dacă tot o iubești atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că și ea te iubește pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu știu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubește. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândește mereu la tine, atât de mult, încât vorbește și noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubește, e singura explicație.
Lucian: Posibil... N-aș putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să știi dacă te iubește sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găsești jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauți în timp ce ea nu este în cameră; îl ține întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu știe de existența jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuiești?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluție pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te liniști, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăși împreună cu ei; ați stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Niciun zid nu poate opri imaginația

nici măcar cel chinezesc
orice alt fel de fortificație umană
va sfârși precum linia maginot
nici barierele naturale nu pot bloca gândul
în mod cert nici himalaya
și poate tocmai de aceea
omul trage mai mereu linii defensive imaginare
adânci tranșee de netrecut
iluzii născute înaintea visului

dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început

dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
în timp ce dorm
ca să-mi învăț spiritul să zburde
fără apăsarea pământului

dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită să complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă
muzica e peste tot
nici un zid nu o poate opri
de parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un infinit șir de perechi
aflate într-un etern dans

e inutil să astup urechile
muzica vine dinăuntru

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de aproape

Poate că ești
atât de aproape
încât
aș putea să întind mâna
și să te ating.
Poate că ești
atât de aproape
încât
aș putea
să deschid ochii
și să te văd.
Poate că ești
atât de aproape
încat
aș putea
să-ți vorbesc
și să te ascult.
Poate că ești
atât de aproape
încât
aș putea
să-ți citesc gândurile
și să te'nțeleg.
Poate că ești
atât de aproape
încât
aș putea
să-ți simt adierea
și să o opresc.
Poate că ești
atât de aproape...

poezie de
Adăugat de Lia AlbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Mintea mea a decăzut atât de mult din cauza ta, Claudia, deja s-a distrus extrem de mult datorită ție, încât n-aș mai putea să te plac nici dacă ai fi cea mai bună dintre femei, - și n-aș putea să nu te mai iubesc, indiferent ce-ai face.

citat din
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Sloganul românilor

(Românii au un slogan
Pe care din când în când,
Îl strigă către Traian
În piață, manifestând.)

Chiar dacă tu ne trimiți,
Ne trimiți afară,
Noi rămânem neclintiți.
Rămânem în țară.

Noi de-aicea nu plecăm.
Nu plecăm din țară.
Aici pâinea frământăm,
Ca odinioară.

Noi aicea ne-am născut.
Aici-am primit viață.
Aici soarele-am văzut
Într-o dimineață.

Noi aici vrem să muncim.
Aici ne e locul.
Nu vrem să mai rătăcim,
Să ne pierdem portul.

Noi aici vrem să trăim,
Să ne ținem neamul.
Aici vrem ca să murim,
Să ne-ngroape ramul.

Noi aici vom dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atuncea vom pieri,
Când va pieri vântul.

Nici atunci nu vom pleca
Cu toți deodată.
Așa scrie Biblia
Despre-a noastră soartă.

Va rămâne un păstor
Să conducă turma.
Românu-i nepieritor.
Nu își pierde urma.

poezie de (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Anda Docea

Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim și, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situații-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca și când ar fi cea din urmă (noapte și iubire). Viața reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să știe de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-și întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei cești de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aștepta mult și în zadar.

în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.

Libertatea începe cu tine, deci fii tu primul care o recunoaște dizolvându-se în ea. A. M: E tragic și până ce mulțimile nu realizează drama, tragedia continuă. I: Mă rog să le dea înțelepciune! A. M: E prea multă frică la mijloc și exact din acest punct începe legiferarea absurdului. I: Cum și cine le va anula frica? Doar un Moș, Ion Roata... A. M: Gândul și frica sunt una; gândim, presupunem pentru că ne frică de infinitul necunoscut sau viața veșnică pe care o suntem. Credem gândul care poate să existe doar prin corp și de aici frica, înțelegi? Dacă am putea vedea că suntem viața și nu corpul de vis pe care gândul ne spune că îl suntem și care frica lui ar vrea să-l salveze, atunci legile acestei lumi ar fi de prisos. A. M: Până să ajungă oamenii să vadă așa... Iar acum chiar că-s orbi bine! A. M: Asta e capcana pe care ne-o întinde mereu și mereu gândul: "Devenirea"! Dar de ce "până", căci viața veșnică pe care o suntem este chiar aici. Dacă nu atingi nici un gând chiar acum, chiar aici, viața pe care o ești rămâne liberă de persoana care pare că o ești. Acum tu unde ești, nu ești Aici? Toți suntem Aici, iar Dumnezeul nostru gândul ne trimite "acolo", în fricile lui, înțelegi?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sam: Mordor... singurul loc de pe Pământul de Mijloc pe care nu vrem să-l vedem de aproape... singurul loc unde încercăm să pătrundem... este locul în care chiar nu putem intra. Trebuie să recunoaștem, domnule Frodo, ne-am rătăcit!

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de , după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Helen Hirsch: În prima mea zi aici, m-a bătut pentru că am aruncat oasele de la cină. A venit la miezul nopții și m-a întrebat unde sunt. Iar eu l-am întrebat, nu știu cum, nu l-aș putea întreba acum, am spus "De ce mă bați?" El a răspuns: "Motivul pentru care te bat acum este faptul că mă întrebi de ce te lovesc."
Oskar Schindler: Helen, îmi pare rău pentru problemele tale.
Helen Hirsch: Le-am acceptat.
Oskar Schindler: Le-ai acceptat?
Helen Hirsch: Într-o zi mă va împușca.
Oskar Schindler: Nu, nu te va împușca.
Helen Hirsch: O va face. Văd lucruri. Luni eram pe acoperiș cu tânărul Lisiek și l-am văzut pe domnul comandant ieșind din casă în curtea interioară de sub locul unde stăteam noi, scoțându-și arma și împușcând o femeie care trecea pe acolo. Era doar o femeie cu o boccea, pur și simplu a împușcat-o în gât. Era o simplă femeie care se ducea undeva, nu mergea nici prea repede, nici prea încet, nu era nici mai grasă, nici mai slabă decât altcineva și nu-mi puteam da seama ce făcuse. Cu cât îl vezi mai des pe comandat, cu atât îți dai seama că nu există un set de reguli după care să trăiești, nu-ți poți spune "Dacă urmez regulile acestea, voi fi în siguranță."
Oskar Schindler: Nu te va împușca pentru că îi placi prea mult. Te place așa de mult că nici nu te va lăsa să porți steaua. Nu vrea să știe nimeni că este înnebunit de o evreică. A împușcat femeia de la trepte pentru că nu însemna nimic pentru el. Era doar una dintr-o serie care nici nu-l satisfac, nici nu-l jignesc.

replici din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-AnaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Știi, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu știai?
Lucian: Nu. Nu știam... Și spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ți fi menționat numele, cel puțin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce și ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu știu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deși aș fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aș fi mărit puțin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ți-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puțin o dată.
Lucian: De unde știi? Dacă n-ai văzut, cum poți susține că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducție?
Sonya: Sigur, am dedus după mișcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria și după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-ați separat, e mereu tristă; cred că nu se gândește decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susții că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu știam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aș vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum știi: Are unul și scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când încercăm să îi schimbăm pe alții și să le spunem sfaturile noastre, poate că ar trebui să tăcem din gură și să ne dăm seama dacă noi înșine suntem un exemplu și facem ceea ce cerem altora să facă. Apoi, dacă chiar vrem să fim de folos, ar fi bine să tăcem, să ascultăm și să înțelegem ce vrea celălalt. Dacă oamenii nu cer să fie ajutați, LASĂ-I ÎN PACE. Viziunea fiecăruia dintre noi despre lume este atât de limitată și îngustă încât e o dovadă de aroganță maximă să crezi că știi ce e mai bine pentru altul când nici tu nu ai rezolvat multe dintre problemele de bază ale vieții. Ne credem superiori altora, însă la o simplă privire ne dăm seama cu smerenie că nu avem nici un drept să intrăm cu bocancii în viața altora și, mai mult, vom plăti un preț uriaș pentru asta. Știu că poate nu este ce vrei să auzi acum, însă mesajul acesta va face diferența în lumea în care trăim. Să lucrăm cu noi prima oară și să nu ne mai batem capul cu ce fac alții până când noi nu suntem întruchiparea a ceea ce vrem să transmitem lumii.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Făt-Frumos: Tu! Tu nu poți să minți! Așa că spune-mi, marionetă... unde... este... Shrek?
Pinocchio: Păi, ăăă, nu știu unde nu este.
Făt-Frumos: Vrei să-mi spui că nu știi unde este Shrek?
Pinocchio: Nu ar fi atât de inexact să presupui că eu nu aș putea să nu-ți spun că este sau nu aproape parțial corect.
Făt-Frumos: Așadar nu știi unde e!
Pinocchio: Dimpotrivă. Este mai mult sau mai puțin posibil ca eu să nu neg în totalitate ideea că în niciun caz și cu toată incertitudinea...
Făt-Frumos: Încetează!
Pinocchio:... eu știu sau nu unde s-ar putea ca el să nu fie, dacă acela este într-adevăr locul în care nu este. Chiar dacă el nu se află acolo unde eu știam că este.
(Porcușorii împreună cu Omulețul de turtă dulce încep să cânte)
Pinocchio: Asta ar însemna că eu chiar ar trebui să știu unde nu se află.

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Persoana iubită te poate duce atât de sus, încât ai impresia că plutești pe un nor, însă tot ea te poate coborî, așa de mult, de ai impresia că ai ajuns în Iad!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În loc să dansăm ne-am călcat în picioare

câte iaduri crezi că mai pot încăpea într-un bărbat.
câte goluri în formă de femeie.
iubire nu conteni să apari când mă clatin.

ai fost scumpă iar acum îți plătesc prețul.
doamne cât costă să te consideri întreg.

bătaie a inimii îmi pare rău de tine
că nu ai învățat să te oprești frumos la timpul tău
ca orice lucru bun care mi s-a întâmplat vreodată.

am atâtea reacții chimice în corp încât mă simt în pericol de moarte.
nici nu observ katana mea cum taie înapoi cu lamă inversată
însă doar un orb veritabil n-ar putea scrie ce nu vede.

de azi mă dezlipesc de peste tot unde te-am sărutat.
ești un fir de trandafir care face baie într-o vază
fără să știe că i-au căzut spinii.

de azi învață să trăiești frumos fără mine până te ofilești
pentru că ști prea bine să înțepi de una singură
cum și eu știu cum te poate stoarce o minciună spusă demult.

începi să mă urăști ca pe o durere de dinți continuă.
viitoare străină ce încă îmi îmbraci mirosul
a trebuit să-mi amorțești gingia ca să realizez că ne-a ajuns.

corpurile noastre – foste fabrici de explozibil
nu mai au viață nici să se rănească în sincron.

în scurtă vreme nu o să ne mai vedem vreodată
și astfel va putea să ne doară în moduri noi.
odată la ceva timp fiecare trebuie să se mute
într-o altă cameră de tortură.

la catedrală se fac angajări
dacă le cerem să se roage pentru amândoi deodată
iar eu mi-am făcut cruce doar când ne-am mutat împreună
și am vrut să țină.

mă agăț de toate resturile pe care le-ai lăsat
când ai călătorit prin universurile nostre paralele
și le rog să se potrivească într-o imagine cunoscută
dar nici nu mai știu cine ești.

se aprind singure torțele și scaldă în scrum de lună
tot ce-am considerat de-adevăratelea.
tu nu mai poți dormi/ nici azi/ nici mâine.
poate ieri/ pe pieptul meu/ altfel nu te lasă inima.

în loc să dansăm ne-am călcat în picioare
până s-a oprit muzica și a rămas
chipul tău iubindu-ne la trecut
ca o icoană care plânge.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cred ca va fi iarnă

Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeața insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor încețoșa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absența comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.

Un fir de praf? O înțepătură în ochi? Și zăpada,
nimic altceva, doar zăpada –
și mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
și el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă și trei dimensiuni,
va continua să se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaș pentru a mai putea fi măsurat.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook