Când setea de a şti e cale de sfinţire

Cuvinte se-nfiripă din litere culcate
Pe file-nvechite de timp şi de citit
Ce scump e adevărul cel ferecat în carte
Ce sfinte sunt iubirea şi dorul cel dospit.

Şi iată: toate-acestea, cuvinte-nfiripate,
Să-ţi fie ţie-apoi, liman de nemurire!
Ce cristalin şi rece e izvorul, frate,
Când setea de a şti e cale de sfinţire!

Şi degetele fine ce-au rost de-a răsfoi
O carte, şi-ncă o carte, şi-apoi şi alte mii
Îţi vor atinge fruntea şi buzele, tu ştii?
Să se înfrupte iar, ca din şerbet copii?

Tu lasă-te purtat de-a firului poveste,
Dar mintea ta să soarbă cuvintele-aurii!
Din cărţi s-alegi doar roluri de crai şi de crăiese
Şi-ale tale-averi vor fi zeci, sute, mii!

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Ani frumoşi cu sănătate
Numai domnul a dăruit
Inimoasă fiind cât şapte

Dragostea şi-a împlinit
Răsplătind cu fapte
Ăsta-i har nestăvilit
Gânduri ce-au cuprins în carte
Oferind cu bunătate
Iată carte după carte
Aură de creatoare
Ne oferă, nu ne lasă
Un gând bun, carte frumoasă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru carte

(lui Ion Marin Sadoveanu)

Carte —
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te trezişi la mine-n casă
Intr-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-acelaşi veşnic
Şi suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Intr-un sfeşnic?
Carte —
Sora mea-nţeleaptă
Şi cuminte,
Spune-mi, cine
Ma sorti frate cu tine
Intr-o noapte fără lună,
Când —
Pe-aceeaşi cale dreaptă —
Ne trezirăm împreună,
Mână-n mână,
Ca-ntr-un raft de librărie
Unde numai dracul ştie
Ce te-aşteaptă?
Carte —
Sora de beţie,
De extaz
Şi nebunie —
Magică bijuterie
De cuvinte
Şi imagini
Mâzgălite pe hârtie
Cine te-mbrânci spre mine
Să te vinzi fără ruşine,
Ca femeile pe bani?

Carte dragă,
Nu ştiai
Că — oricine-ai fi —
Tu n-ai
Decât trei sute de pagini
Iar eu,
Trei sute de ani?

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte bună vine cu o poveste. O carte credibilă trebuie să aibă povestea ta. O carte vie, trebuie să aibă o poveste trăită de tine, să o trăiască şi cei care o citesc. Dar, mai presus de astea toate, o carte trebuie să fie necesară şi utilă.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care termin de scris o carte, sunt sătul de ea, deoarece am petrecut atât de mult timp scriind-o, analizând-o şi recitind-o, încât o ştiu pe de rost. Aş putea să-ţi povestesc tot ce se întâmplă în cele două volume, punctual. N-aş mai putea să le recitesc. Poate doar când o să am 70 de ani şi o să fac o retrospectivă a realizărilor de-a lungul vieţii.

citat din Simon Toyne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sunt...

Eu îţi sunt nebunul
Cerşetor de-aminte,
Să-ţi presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.

Eu îţi sunt soldatul
Ce-ţi păzeşte gânduri.
Eu îţi sunt păcatul
Ce-n ascuns îţi murmuri.

Sunt risipitorul
Ce-ţi culege lacrimi
Să-ţi înece dorul,
Să renaşti din patimi.

Eu îţi sunt duhovnic
Să te spovedeşti.
Veşnicul statornic
Să te-ndrăgosteşti.

Eu îţi sunt păgânul
Ce-ţi ia din păcate.
Eu îţi sunt îngânul
Când îţi cauţi frate.

Îţi sunt vis de vrei,
De mă ţii o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.

Îţi sunt tot ce n-ai
Şi n-ai cum să cumperi...
Schimb poţi să mă dai,
Dorul să-ţi astâmperi.

Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".

Îţi sunt zi şi noapte;
Eu îţi sunt uzura,
Scris, cuvinte, şoapte...
Îţi sunt aventura!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia (vezi şi Scriptura)

Biblia este o carte a credinţei, o carte a învăţăturii, o carte a moralei, o carte a religiei, o carte prin care Dumnezeu ni se face cunoscut; dar de asemenea o carte care îi arată omului responsabilitatea sa şi relaţia pe care trebuie să o aibă cu aproapele său.

definiţie de Daniel Webster
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile sunt aproape fiinţe vii. Ducele Urbin, fondatorul marii biblioteci de Urbin, poruncise ca fiecare carte să fie legată în purpură şi împodobită cu lucrări de argint. Lamb zicea, că mai bine te-ai închina înainte de-a deschide o carte nouă, decât înainte de-a te aşeza la masă.

citat din John Lubbock
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi cu volumul absurd de bagaje pe care l-ai adus-o în relaţia noastră fac trei (extras)

Periuţa de dinţi bifat. Deodorant: bifat.
Paşaport: bifat. Trusa de călătorie
cu tampoane: bifat. Mini-tub pastă de dinţi: bifat.
Periuţă de dinţi normală: bifat. Carte
de citit în avion: bifat. Carte de citit
la piscină: bifat. Carte de citit în

camera de hotel în cazul în care-am terminat de citit
celelalte cărţi şi plouă, aşa că înotul
şi bronzatul ies din discuţie: bifat.
Carte de citit în avion la întoarcere: bifat.
......

încărcătorul pentru telefon: bifat. Laptop: bifat.
Încărcătorul laptop-ului: bifat. Consola Nintendo DS
şi încărcătorul: bifat. Ipod: bifat.
... Amintiri din vremea când ai fost,
exact aceeaşi vacanţă cu ultimul tău

prieten: bifat. Argumente că nu
te mai gândeşti la el, că nu-l mai iubeşti absolut deloc
şi că nimic din toate astea n-au de ce şi cum
să ne facă să nu ne simţim minunat: bifat.
Să mă comport obligatoriu ca şi cum greşelile lui
nu mă afectează: bifat. Nu ai uitat nimic?

Bifat.

poezie de Brian McGackin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte

cei din jur se aşteaptă să spui ceva inteligent
cine ştie că ai cămaşa ruptă-n coate sub pardesiu
degetele afară din şosete
şi că la această lansare de carte ai nimerit din greşeală
căutând doar un loc unde să bei o votcă pe datorie
ai fruntea expansivă
iar în ochi un licăr rece încercănat de prefăcută blazare
cocoloaşele foilor cu poeme şi romane
neapărat celebre
îţi saltă acasă supatul
nimeni nu te întreabă – nici tu
dacă ai mâncat astăzi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaş. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de fiinţe care nu ni se arată decât în vise.

Mircea Cărtărescu în Care-i faza cu cititul?, A patra inimă (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuind

inima mi-e o carte în flăcări
nu le stinge dragostea, moartea, uitarea,
vom trăi şapte vieţi, nu ne vor ajunge milenii
să preţuim pământul şi marea

inima mi-e o carte în flăcări
nu râde, nu plânge
doar cuvântul tău pe dealul golgotei
m-ajunge

inima mi-e o carte în flăcări
sânge sunt literele-ngropate
în albul paginilor
din veacuri surpate

inima mi-e o carte în flăcări
răsfoieşte-o cu degetele mele
priveşte-mi dansul sub baldachinul
înzăpezitelor stele

inima mi-e o carte în flăcări
o răsfoiesc genele mele foşnind
înainte de visul nostru adeverind,
mântuind

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este Ţara lui Invers, în care escroci care n-au citit în toată viaţa lor nici măcar o carte, care n-au în viloaiele lor nici măcar o carte şi care n-au scris niciodată nici măcar o pagină de carte, au "scris" şi publicat în timp ce se aflau în puşcărie cel puţin 5 "cărţi ştiinţifice" în 4 luni, iar asta ca să li se reducă pedeapsa, în baza unei legi nelegiuite, făcută de nelegiuiţi pentru nelegiuiţi.

aforism de George Budoi din Scriitorii de puşcărie în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

Când mi-am pierdut întâia carte
şi m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranţa în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranţa... -

Uitat de fiecare frază
scuipat de literele şchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărţii
nici pierderile nu sunt otrăvite.

Aşa ajuns în ţara anilor din urmă
în ţara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în faşă
şi fericit şi plin de siguranţă.

Dar a venit tata şi când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-şi arma
şi a împuşcat cu două gloanţe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărţi.

poezie de Christian W. Schenk din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o carte

De cand ai plecat departe,
Ma gandesc sa scriu o carte,
Dar de-aici si pan` la tine
Nu se merge, nu se vine.

Pot sa iti fiu supus paharnic,
Tot ce-ti scriu, iti scriu zadarnic,
Si de-ar fi sa-ti mai ajunga
Cartea mea de cale lunga.

Mila ta eventuala
M-ar atinge ca o boala,
Niste lacrimi de la tine
Nu mi-ar face nici un bine.

Poate-ar fi o terapie,
Daca te-as putea descrie,
Dar ma tine, ma retine
Dorul propriu-zis de tine.

Orice litera-i o rana
Si-o-ncercare inumana
Si nu poate nici o carte
Sa te-ajunga pana la moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

O carte: litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viaţa ta.

definiţie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte mi-a spus că am valoare ca şi fiinţă umană atunci când niciun om nu a ştiut, putut sau vrut să îmi spună asta. O altă carte mi-a spus că dacă am atitudinea corectă pot înfrunta orice îmi aruncă viaţa în cale fără să mă tem. Tot o carte mi-a şoptit că nu e nevoie să ţin capul plecat şi că de murit se moare cu sabia în mână. Că natura umană este previzibilă şi pot să folosesc legile naturii şi ale universului pentru a mă face pe mine şi pe cei din jur fericiţi, tot o carte mi-a spus. Că există iubire şi că o pot trăi şi eu, ştiu dintr-o carte şi doar cărţile mi-au păstrat vie speranţa că într-o zi voi putea să fiu şi eu fericit. Scriind o carte am câştigat pentru prima oară în viaţă bani munciţi de mine făcând ce îmi place. Printr-o carte mi-am cunoscut soţia şi cărţile sunt promisiunea unei vieţi extraordinare pentru întreaga omenire. Cărţile nu ne judecă, nu ne fac reproşuri şi ne acceptă de fiecare dată exact aşa cum suntem, răbdătoare, să ne facem timp şi să le atingem, să le deschidem şi să lăsăm cuvintele aşternute în ele să ne pătrundă în suflet, prin minte. Între un om şi o carte există o iubire cu adevărat necondiţionată şi asta e alt lucru pe care îl putem învăţa de la cărţi. Atunci când au pictat imagini cu raiul, au uitat să pună în el bibliotecile.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care nu vrea să dea bani pe cărţi

Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul, ştiu c-o are.
-Cum, vrei pe-ale tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care nu vrea să dea bani pe cărţi

Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul ştiu c-o are.
- Cum, vrei pe-a tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om ... cu carte ...

Am strâns în viaţă tot ce-am vrut,
Din banii daţi cu împrumut,
Cu dobândă, garanţie,-
Am bancnote în prostie.
Vilă am, am limuzină,
Chioşc în curte şi grădină.
Am bideu şi o piscină...
Dar văd că în alte case,
Simple, mai puţin luxoase,
O bibliotecă mare,
Plină ochi cu cărţi, sertare,
Birou de mahon, cu mape,
Parcă pielea nu te-ncape.
Amândouă îţi confirmă,
Că eşti şi tu om cu firmă...
Chiar şi-un titlu îţi conferă:
De boier, nu hahaleră...
Ca să par şi eu cu carte,
Aş merge şi mai departe,
Că îmi merge mie gura,
Da-i mai greu cu semnătura.
Aş vrea să fiu, Doamne dragă,
Intelectual cu vlagă!
Azi mă duc la librărie,
Să cumpăr cărţi, cam o mie.
Le număr pân' la Sân' Petru?!
Mai bine le iau la metru!...
Cărţi doar cu coperţi din piele,
Cu una pân' la cinci stele,
Ca la coniac, fârtate,
Etalon de calitate.
Cărţi cu titluri desluşite,
Cu coperţi mari, aurite,
Să se vadă de departe,
Că sunt şi eu om... cu carte...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!