Dor in amurg

Sunt inserarea zilei ce tocmai a trecut
Si zorii diminetii ce vor rasari,
Eu sunt amurgul tau ce astazi l-ai dorit
Iar maine…surasu-n roua-mi vei zari.

Voi curge-ncet pe frunze zgribulite
Sperand ca-mi voi gasi culcus
In palma ta…pe gura ta, iubite,
Facuta pentru mine dintr-o stea caus.

Si de-oi pica pe bruma de pamant
Ramasa printre firele de iarba,
Aduna dragul meu iubit
Cristalele si da-le din nou forma
Ori lasa-ma, incet spre mare sa ma scurg
In valuri dorul greu sa-mi plang.

De n-ai de gand sa ma opresti
Mai bine lasa-ma sa fiu amurg,
Asa as sti ca ma zaresti
In cer, in apa si pamant.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de ANONIM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer

Mai spune-mi pe nume
Mai spune-mi prin gand
Mai lasa-ti o mana
Mai lasa-ti un cant
Mai lasa-ma'n toamna galben sa visez
Mai lasa-ma maine

Adu-ti bucuria

Mai lasa-ma singura
la ferestre visand
Cand ploaia tot cade si vantul nu-i vant
Mai lasa-ma noaptea sa pot sa te-ascult
Cuvintele-s goale

Invata-ma
Sa pot sa mai simt.

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamant al timpului

Cand nu te pot atinge
Eu sunt lacrima indurerata,
Vei fi acolo sa-mi culegi
Lacrimile si sa le presari
Amintirile deasupra oceanului?
Vei gasi vreodata cheia
Ce imi poate descatusa sufletul
Ce sta inchis intr-o bucla a timpului?
Vei gasi cerul de lacrimi ce au zambit?
Vei calatori pe vantul timpului
Pentru a ma gasi?
Lumina e pamantul ce traieste pentru noi,
De-ar fi sa traim si noi pentru el,
Pamant al timpului.

poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-mi...

Deschide-ti privirea pentru mine!
Lasa-ma sa imi rup anotimpurile
Deformate in lumina
Ta.
Lasa-ma sa smulg din tine
Culoare si sa mi-o redau
Un cadou de drept;
Inscris pe fruntea mea
Din nastere.
Din frunza cazanda lasa-ma, dar
Sa inspir ultimul
Fir de viata.

Din tine,
Cereasca povara
Lasa-ma sa privesc lumea!
Sforile vietilor noastre: Lasa-le-ncurcate
Piatra rece
Fost-a candva inima batanda!
Iar sub zapada dragul meu,
Zace toamna, letargica toamna.

Pe umeri nostri,
Vara
si-a zgariat pleaopele
In rune si hieroglife... nesfarsirea
Rutina unui infinit.
Iluzia, speranta unui alt
Mereu alt anotimp
A altei vieti
Nu stiai,
Dragul meu?
A inghetat
... odata cu toamna.

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecturi facile

Lasa-ma sa-mi asez ochiul ostenit
Pe aceasta fila colorata
Ca pe un asternut de frunze uscate,
Fosnitoare.
De data asta calatoria a fost lunga,
Tarmurile neprimitoare si reci,
Sunt obosit si
Uite cate rani pe pleoapa am
Si ce adormire lenesa mi se intinde
Pe frunte.
Primeste-ma langa tine, pe marginea
Patului ingust sau macar pe covor
Langa papuci,
Fa-mi un ceai cald, de coaja de mar
Si lasa-ma sa adorm
Cu ochiul sprijinit tandru
De pagina revistei tale de moda.

poezie de Mirela Dragan
Adăugat de Leonard Huciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soapta sanzienelor

Azi pe perna imi zambeau
Sanzienele lasate
Cu-ale tale blande soapte
Sa-mi aline somnul greu
C-o iubire fara moarte.

Eu cuprinsa-n dulci cuvinte
In petale galbioare,
Lacrimez, mi-aduc aminte
De-a ta dulce sarutare
Si-apoi rad gandind ca iara,
Vei veni pe seara.

Soarele pe deal se lasa,
Greierii incep sa cante,
Ascult pasii, sunt voioasa,
Ai sosit, iubite!

Tu cu o mana ma cuprinzi
In cealalta-i sanziana
Ce cu drag in par mi-o prinzi
Celelalte in buchet, le ascunzi de mine,
Caci pe perna maine iar
Vor zambi soptind iubire.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de ANONIM
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii…
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni pamantul
odata cu mine?
De ce nu-mi recunosc pasii
Salbatici
Atunci cand ma intorc in mine
De o revolta dureroasa
A propriilor ganduri?
De ce doar tu ramai
Copila
Iar eu imi propun
Schimbari de ritm
Nepotrivite?
De ce sa fiu palpabil
Ca minciuna
Cand ma innec de adevaruri
Atat de biblice
Si stramte?
De ce ma scuipi tu viata
Pe pamant
Pentru ca maine sa ma musti
In miezul zilei
Inapoi?
De ce?

poezie de Adrian Roditis
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-maă cu maiinile, făptură
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca intr-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-ma cu maiinile, faptura
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca într-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina ta

Lasa-ma sa ma regasesc acolo unde nici eu nu pot
Lasa-ma sa vorbesc mereu cu tine
Si sa iti vad raspunsurile
Confirmarea faptului ca te cunosc, ca esti.
Nici eu nu imi mai stiu timpul
ceasul
Limbile de ceas care trec inainte si inapoi
intr-o vraiste completa
Lasa-ma sa te iau ianpoi
Din tablourile mazgalite cu creta
demult, in casa bunicii.
Si promit ca voi fi: taina ta Secreta

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre sarbatoare

Se apropie noaptea luminii,
A impacarii si a sarbatorii.
In fiecare an, Craciunul Sfant
Inalta inca o treapta
De aici de pe pamant
Spre Dumnezeu.

De stii sa urci incet si cu rabdare
Treapta cu treapta,
Poti multumi Celui de Sus
Ca n-ai fost singur nici o clipa,
Durerea ta a disparut
Ca o bataie de aripa.

Sunt stele-n cer, sunt stele-aici,
E sarbatoare-n fapt si-n gand
Se-mbraca lumea in lumina,
Colindele rasuna-n cant,
In preajma noptii de Craciun
Cand Dumnezeu surade bland.

poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)

Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.

Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.

Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?

Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.

poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea din amurg

Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.

Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.

De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.

Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea

O stea zambeste strengareste
E zambetul ce l-ai lasat
Sa-l vad cand dorul meu orbeste
Te cauta neîncetat?

O alta stea luceste lacrimand
E lacrima ce ti-a scapat
Cand cerul il priveai oftand
Si cautai neîncetat?

Dar uite, palpaie o stea
E inima ce mi-ai lasat-o
S-o am cand noaptea-mi este grea.
Neîncetat am cautat-o...

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista

Exista mereu lucruri care...
Imi ofera cand sunt jos,alinare
Dar eu evit sa le dau crezare
Caci nu voi mai fi un oarecare

Am crezut ca nu voi invata visand
Cum sa-mi traiesc viata pe pamant
Credeam ca nu o sa ma mai vad plangand
Stiam totul dar nu si ce-i sfant

Resemnare e ultima mea suferinta
si sa te mai privesc odata
Sa-mi spun in gand
Mai am o singura dorintai

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoratul Eminescu

cand citesc versurile dumitale,
ma cutremur si-ncep sa plang
Dumnezeu te-a dat in dar
romanilor pe-acest pamant

tu esti geniul tuturora
tu esti romanul nostru sfant,
tu esti poetul nepereche
cum nu e altul pe pamant

te vom pastra mereu in suflet
vei trai o eternitate
pe cand noi toti ne apropiem
cu pasi repezi catre moarte

tu n-ai sa mori niciodata
sufletu-ti printre noi pluteste
Eminescu eu te ador,
Romania te iubeste

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu inteleg

Fetelor din lumea-ntreaga
O-ntrebare pentru voi
O familie se leaga
Cu o suta sau cu doi?

O chestiune cam neclara
Pentru mine om modest
C-a ajuns normal sa-mi para
Chiar si actul de incest.

Vina s-o purtam.. barbatii
Penrtu ca asa-i mereu
Mai bine plateasca altii
Culpele in locul meu.

Va prezint gandul femeii
Sub aspect contemporan
Ar da tot sa-si ia cerceii
Pe barbat n-ar da un ban.

Ori eu am trecut prin multe
Ori ce spun i-adevarat
Si vreau lumea sa asculte
Tot ce spun ca spun curat.

Nu stiu cum era femeia
Acum patruzeci de ani
Insa astazi e ideea
Ca-i facuta pentru bani.

De cand sunt copil in viata
Mi-am dorit sotia mea
Sa nu-mi care-un fir de ata
Si s-o am precum o stea.

Insa cat de mult as duce
Si frumos de m-as purta
Gura altora-i mai dulce
Dupa cum se poarta ea.

Sa fie fata fecioara
Pare-un punct de neajuns
Inima-i ar da sa para
Ca un loc de nepatruns.

Noi barbatii suntem oare
Vinovati pentru orice?
Mai gresim.. si tiu.. si doare
Dar vorbim de dragoste...

Daca nu e ca femeia
Sa zideasca un camin
Un barbat n-aduce cheia
Pentru dragoste din plin.

Tot ce-as vrea e ca oricine
Crede pur in dragoste
Sa oia ca fiind un bine
Nu precum o pacoste.

Fata ce-am iubit imi zice
Ca odata m-a iubit
Ca prea mult o sa ne strice
La amor m-am referit.

Si mai bine n-as alege
O persoana s-o iubesc
Ca apoi sa ma vad rege
Peste ea.. s-o parasesc.

Am ajuns sa cred ca fata
Nu mai stie a iubi
Ii privesc pe mama.. tata
Sunt gelos.. mai c-as muri.

Nu-nteleg cum poate oare
Sa imi ceara un ragaz
Fara nici o rusinare
Sa aleaga dupa caz.

Sa se vada si cu altii
Sa decida daca-s bun
Si apoi s-o tin in gratzii
No-nteleg drept ca sa spun.

Oi fi slab de inimioara
Si-am iertat-o de trei ori
Dar cu-aceasta domnisoara
n-ai dori sa te insori.

Cum sa ceara ea o vreme
Sa se uite prin golani
Si sa-mi zica: " nu te teme
Ca nu umblu dupa bani."

Chiar sa nu fie averea
Moft in dragoste nu stiu
Iar femeia cu puterea
Te-a baga intr-un sicriu.

"-Ma iubesti?... mai da-mi o luna
Sa-mi clarific mintile"
Dar iesind cu altii suna
O dovada-n dragoste?

Chiar si-asa sa ma aleaga
In final drept cel mai bun
Sentiment nu ne mai leaga
Si mana pe ce s-o pun?

N-o sa folosesc injurii
Desi chiar le-ar merita
N-are rost sa ma infurii
Astazi nu... nu pentru ea.

Apoi dac-o are altul
Si-apoi altul.. n-are rost
Sa-mpartim o viata patul
Nu-s destept dar nici nu-s prost.

Am iertat cu gandul... poate
In final se va schimba
Si-o sa mearga ca pe roate
Si-o sa fiu pe veci cu ea.

Insa am ajuns la starea
Cand sa vrea si n-o mai vreau
Sper sa am mireasa marea
Si din dansa voi sa beau.

Sa ma-nec.. apa in valuri
Sa ma poarte-n infinit
N-am tintit spre idealuri
Mi-am dorit sa fiu iubit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delirul tau

O mie de rame
Mancand pamant
Porcul de caine
Din gand.

Limba sa grea
Delfin nimanui
Lovind acadea
Si pofta in cui.

De-oi fi cititor
N-ai ce sa vezi
Albastru alb stor
Muste... cirezi.

Poti sa imi spui
Ca delirez,
Cainele porcului
Nu vezi ca dansez?

poezie de Anisia Madalina Sara Trandafir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Laura

Batea atat de tare si-atat de iute vantul
Ca imi smulsese din pamant mormantul.
Si ochii mi i-a scos la vale
Ca doua scobituri principale.

De-aceea, daca azi mai plang,
Plang doar cu creierul eu plang,
Cu scoarta cea mai cenusie plang.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte la gard

Imperceptibil, tragic, revansard,
prin cimitir mormintele pustii,
vaslind din cruci, se-apropie de gard,
sa-ntrebe de ai lor daca sunt vii.

Si ere geologice strabat
pentru-a-si gasi, in cimitirul stramt,
o cale catre gardul ruinat,
ca este grea miscarea prin pamant.

Si ele-ajung atata de tarziu
acolo unde viii pot vedea,
incat nici vorba de-a gasi un fiu
si de-a-si aduce-aminte cineva.

Si, ca sa fie un cosmar intreg,
mormintele ajunse langa drum,
printr-un efort de iarba inteleg
ca-n cimitir sunt si ceilalti acum.

Se misca greu mormintele pe-alei
si crucile dau sunet si ecou,
cand mortii se mai cauta-ntre ei,
atat de singuri, c-ar muri din nou.

Ca si atunci cand inca erau vii
si cand la drum iubirea ii scotea,
ei intre ei incet ar tainui,
pe-o lavita intinsa la sosea.

Dar nu mai au cu cine sta la porti,
nici focurile-n ulita nu ard
de mii si mii de ani, si toti sunt morti,
degeaba vin mormintele la gard.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identitate

Doamne, nu-ti cer sa faci minuni
Nu vreau nici un favor,
As vrea atata doar sa-mi spui,
De ce nu-s simplu muritor?

De nu sunt om din ast Pamant
Atunci oi fi vreu zeu
Trimite-mi Doamne al tau gand,
Si spune-mi,'cine-s eu'?

De nu sunt vreun zeu din Olimp
Macar un fir de praf de-as fi,
Dar sa am Doamne sentiment,
Ca sa te pot iubi!

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!