Locul unde timpul

există un loc unde timpul nici nu
mai există – nisipul
clepsidrei se trece din pleoapă în pleoapă
găleţică cu găleţică
iar tot
acolo nimbul de sânge vaporizat al omului-simplu cot
lovind în plexul ofertant al aproapelui
se taie, se îngroapă cu o
harnică lopăţică – a
cum nu
mai poate spune cineva că e tristă
viaţa după viaţă: uite că toate
clipirile ei vor fi măsurate, în dulce, pe sărutate – pe bu
zele clipei uşor fragmentate –
iar tot
nisipul din lume se adună, undă
cu undă, în spume în torturi monumentale de hume
ornate cu mici găuri negre: biluţe
de neant şi lumânări-îngeraşi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul...

... azi iar ieşit la cimitirul unde eşti
un punct constant în plasa spaţială
sorb amintirea caldă şi domoală
ce se prelinge printre degetele reci

şi mi se scurge printre ele ca nisipul
în prizma veşniciei tale
şi pripe vechi, monumentale
îţi oglindesc în clipa ce se stinge chipul...

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermii

preţ de o secundă imundă în noaptea
foarte lată bulgară
nu pot explica prea bine de ce
am crezut că marte aproximativ murdară
vizibilă pe cer în timpul eclipsei
deasupra fermei de midii de la cap kaliacra
nu e planetă: este o undă
şi este
planeta marte pe roşu vreun flux putrezit
de viaţă pierdut
printre furtuni şi nisipuri atemporale
totuşi o undă prea prost propagată această
planetă care a stat
pe cerul nostru cu nonşalanţă
preţ plătind numai noi, ex
tremofilii viermi tremurând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja clepsidrei

Viaţa ne este o plajă enormă,
unde nisipul ce arde sub soare,
sigur este clepsidra noastră vie
căutând şi comori şi răcoare.

Printre rătăciri nu vedem o mare
aducând briza alinărilor întruna,
dorim zadarnic numai orizontul,
dintre toate scoicile nu vrem niciuna.

O stea de umbră ne va acunde timpul,
dar nisipul îl păstrăm doar pentru bronzat,
nu acceptăm să ne clădim o statuie
sau digul pentru valul deja anunţat.

Secundele se scurg desperecheate,
iar zăpezile ştim că pleacă curând,
dar stăm singuri în faţa nemărginirii
şi ne pierdem în neguri triste plângând.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgula dintre viaţă şi moarte

timpul meu e un autovehicul
cu motor pe lacrimi
din când în când
îi verific vâscozitatea
între degete
precum
nisipul gâtul clepsidrei
ca să-mi pot căra umbra
uneori trecem unul prin celălalt
până la dizolvare
lichidul nu are vâscozitatea zilei
şi nu permite nicio trecere înspre mâine

ştiu doar că
ultima picătură
îmi va contura chipul
pe nisipul dinspre răsărit

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţiile - de toate tipurile - sunt ca nisipul în palmă. Ţinut uşor, cu mâna deschisă, nisipul rămâne la locul lui. Cum strângi mâna tare ca să-l păstrezi, nisipul îţi fuge printre degete. Poate ţi-a mai rămas ceva, dar cea mai mare parte s-a vărsat. Aşa sunt şi relaţiile. Ţinute uşor, cu respect şi libertate pentru cealaltă persoană, este foarte probabil să rămână intacte. Dar dacă sunt ţinute prea strâns, prea posesiv, se pot pierde cu uşurinţă.

citat din Kaleel Jamison
Adăugat de Madalina State
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există singurătate

Nu există singurătate acolo unde un om

sapă sau fluieră sau îşi spală mâinile.

Nu există singurătate acolo unde un arbor

îşi clatină frunzele. Acolo unde o albină

găseşte o floare şi se opreşte,

acolo unde un pârâu oglindeşte o stea,

acolo unde - cu buze sfinte ţinându-se de pieptul

mamei sale -

doarme un prunc, nu există singurătate.

poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incizie cu laserul iubirii

Cu laserul iubirii
Sculptăm interiorul
Statuii de piatră
Înflorind visurile.

Căutăm boţul de lumină
Ce traversează Universul
Sângelui de îndrăgostiţi.

Te iubesc, am spus,
Te iubesc
De zeci şi zeci de ani,
Poezia este cartela
Râului pe care-am vâslit
În unde cu spume de nuferi.

Apele negre sapă
Scriptura altor începuturi
Statuând insomnia pietrei
Incizată cu laserul
Iubirii imperceptibile.

Îmi pun inima
Contra valului deversând
Nisipul clepsidrei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există, nici negată acolo unde există.

citat clasic din Torquato Tasso
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

În partea cea mai neatinsă-a lumii,
acolo unde n-a trecut războiul,
acolo unde
se ştie despre ceea ce-i războiul
din cifrele înscrise în registre,
acum,
stăpânii lor treziţi îşi iau cafeaua
cu gesturi măsurate, de echere.

Nu-i unul să zâmbească, nu mai poate
nici unul să zâmbească, de mult...
fiece zâmbet costă o avere,
fiece zâmbet poate să stârnească
oricăruia din ei
hemoragii de aur,
fiece zâmbet poate-oricând să surpe
secretul echilibru al acestor
cetăţi fără de stele,
imense orgi de piată-n care suie
un sânge monoton de ascensoare...

Fiece pas al lor uimeşte-ntocmai
cum ar uimi un pas făcut de-un idol
cu pulpele de marmură, prin care
--- după milenii lungi de-ncremenire ---
ar luneca şopârle mici de sânge
şi-n care muşchii minerali ar prinde viaţă...

În fiecare seară,
maşinile-i conduc până la paturi,
le scot cu gesturi măsurate haina,
îi iau in braţe, îi întind cu grijă
şi le cronometrează-n taină somnul.

Un sânge ordonat le-mbujorează
arareori, cu mare chibzuinţă,
profilurile de metal cromat.

Acum, îşi beau cafeaua şi privesc,
toţi în acelaşi timp,
din când în când, tacuţi spre cronometre,
privesc din când în când spre cronometre,

( Văzduhu-nspământat îşi schimbă faţa... )

Îşi beau cafeaua şi vorbesc cu glasul
unor profesori care pregătesc
serbarea de sfârşit de an
spunând ---- Vor fi
fără-ndoială numeroşi copii!

( În cuibul lui de raze transparente,
luceafărul de zi e mut şi palid. )

--- Deocamdată ( spune cineva )
e doar o încercare. Nu vor fi
mai mult de...

( Albi de groază stau pereţii,
o năduşeală rece-i înfioară!... )

--- Iar cei ce-or să rămână-n viaţă ( spune
acelaşi glas echilibrat ) vor face
doar arătându-şi faţa celorlalţi,
să nu mai fie om în univers
ce-ar îndrăzni să ni se-arate altfel
decât sub chip de fiară-ascultătoare...

( Aleargă vântul deznădăjduit
şi caută s-aducă nori de piatră,
zăgaz să pună timpului să stea.
Un ocean văzduhu-ar vrea să fie
să-nece timpul care-l săgetează,
să-nece-aripa morţii ce-l străbate.
Opreşte timpul! E un urlet cerul,
Opreşte timpul!
Dar timpul zboară, stelele pălesc,
şi-s toate cronometrele cu el
şi toate cronometrele bătând
la fel, la fel, la fel, la fel, la fel,
cu-aripi de aur alergând tăcute,
cu dinţi de aur viaţa măcinând-o... )

( Oh, blestemată fie ziua, ceasul...
căci le-am trăit şi eu fără să ştiu,
fără să ştiu, vai, ce se pregăteşte,
fără să pot să urlu dintr-o mie
de guri: --- Feriţi copiii! Duceţi-i în grabă
acolo unde botul căprioarei
nu-i încă ars de nitroglicerină,
acolo unde ochiul de metal
al monştrilor tăcuţi n-ajunse încă,
acolo unde pruncii
cu cozi de mânji şi cu breton cuminte,
ucişii prunci,
nu pot să mai ajungă niciodată... )

Privindu-şi degetele terminate
în lungi butoane roze, transparente,
un mag al cifrelor vesteşte calm:

--- Mai au întocmai încă trei minute.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra soarelui
aleargă după oameni
pierduţi în neant -

depănând timpul vieţii
nisipul din clepsidră.

tanka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul rece

Dă-mi mâna, sufletul meu
Alerg nisipul umed, rece
Fără ajutor nu-l pot trece,
Trec fiori, pasul este greu

Atinge gândul cu un sărut
Izvor, apă sărată cântând...
Apa macină nisipul urlând,
Vioara cântă, glasu-i pierdut

Pe mal, iubire, primul sărut
Marea iubeşte valul mereu,
Suflet bun, eşti gândul meu,
Nisipul ţărmul nu l-a pierdut

Pluteşte gândul tău pe val,
Unduie melodia unui cobzar
Spirituală melodie de vioară,
Dans, val după val, marele bal

Înaintez, nisipul umed, rece
El zboară ca notele-n vioară,
Dansez acum ca prima oară
Nisipul rece începe să sece...

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în pleoapă

mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne aşază ochi în pleoapă
şi soare în păpădie?

nu ştiu, nu ştii cum şi cine
ne aşterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie şi extaz.

alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!

să foşnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-aşa mici

să spargem Calea Lactee
cu o piatră într-un lac
şi să-mi sorbi cu suflu-ţi suflu-mi
când privesc în sus şi tac.

ce din toamna arămie,
(mă voi întreba mereu)
ne aşază ochi în pleoapă,
stii tu oare,
dragul meu?

poezie de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am spus creaturii doritoare din mine

I-am spus creaturii doritoare din mine:
Ce este acest râu pe care vrei să-l traversezi?
Nu sunt în calea lui călători – şi nu există cale.
Vezi pe cineva mişcându-se în jur sau căutând adăpost?

Nu există râu – şi nici barcă – şi nici barcagiu.
La fel, nu există nici parâmă de remorcare şi nici edecar.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nici vad!

Nu există alt trup – şi nici minte!
Crezi că se află un loc unde sufletul va fi mai puţin însetat?
În această absenţă mare nu vei găsi nimic.

Deci, fii puternic, intră în propriul trup;
acolo vei găsi teren solid pentru picioarele tale.
Gândeşte-te la asta cu toată atenţia!
Nu pleca în alte locuri.

Kabir spune: Trebuie doar să renunţi la toate gândurile
care privesc lucrurile imaginare
şi să stai ferm în ceea ce eşti.

poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 12

Nisipul curge molcom în clepsidră
Nu face zgomot, însă Timpul zboară
Şi încet-încet înghite ca o Hidră
Şi om, şi gâză, şi copac, şi fiară,
Şi ape, şi păduri, şi mari imperii,
Şi întinsele ogoare cultivate,
Şi frumuseţea vie a primăverii,
Şi celelalte anotimpuri toate,
Şi stele lucitoare, şi planete,
Şi supernove mândre şi încinse
Şi găuri negre, sateliţi, comete,
Şi universuri vechi şi necuprinse...

Timpul distruge tot ce întâlneşte,
Însă apoi tot el reînnoieşte.

poezie de Octavian Cocoş (9 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul verde

hai, nu fii tristă, nu
uite
eu te sărut Natură uşor
pe malul Tisei – ca un pui cuminte de nor –
uite
ce buze mi-a fost dat să-ntâlnesc
în drumul meu verde printre cuvintele ne
rostite – de-amor
uneori plutitor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii fiinţei care te acceptă exact aşa cum eşti, se poate vedea un ocean infinit de iubire. Unde nu există pretenţie, nu există nici nevoie. Unde nu există nevoie, nu există nici condiţie. Unde nu există condiţie, există libertate. Şi doar în libertate poţi iubi cu adevărat tot ceea ce te înconjoară.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu poate fi gândită, dragostea nu poate fi cultivată, dragostea nu poate fi practicată. Practica dragostei, practica înfrăţirii îşi au locul încă în câmpul minţii, şi de aceea nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu dragostea. Când toate astea dispar, atunci când dragostea intră în fiinţă, atunci vei şti ce înseamnă să iubeşti. Dragostea nu este cantitativă, ci calitativă. Nu spui "Iubesc întrega lume" ci, chiar şi atunci când iubeşti o singură persoană, ştii, de fapt, cum să iubeşti totul, întregul. Dacă nu ştim cum să iubim o singură persoană, dragostea noastră faţă de umanitate este falsă, fictivă. Când iubeşti, nu există nici unul, nici mai mulţi, există doar dragoste. Numai datorită existenţei dragostei toate problemele noastre pot fi rezolvate, şi doar prin ea putem afla împlinirea şi fericirea.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnilor, ce-aţi pus în undă

Domnilor, ce-aţi pus în undă
Bate orişice record
Câtă vreme în fiord
Submarinul se scufundă

Fiecare deserviciu
Are ţinta lui finală
Dar nu cânţi o triumfală
La o poartă de ospiciu

Că e vornic, pârcălab
Geaba-l pui să dea din gură
Fără nici o partitură
Pe redactor când e slab

Că-i înţepeneşte cota
Ca mercurul când e frig
Şi-n zadar transmiteţi Grieg
Dacă ceilalţi vor gavota

Şi nu poate să răspundă
Pentru nici un dezacord:
Domnilor, ce-aţi pus în undă
Bate orişice record!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doar Dumnezeu

Nici un demon, nici un zeu
Nu există-n astă lume.
Există doar Dumnezeu.
Aşa biblia ne spune.

El e zeul creator.
În El toată lumea crede.
El este mântuitor
A tot cea ce se vede.

De mii de ani, Lui ne-nchinăm.
Şi fiului Său, Isus.
Lor viaţa o-ncredinţăm,
Când plecăm acolo, sus.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde există credinţă, apare viaţă; acolo unde există viaţă, se manifestă armonia; şi tot ce este armonios e plin de sănătate.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!