În umbra Măriei Sale

Mă iartă, Măria Ta, că-ţi bat în poartă,
Îţi cer povaţă, să îmi dai, de vrei,
Sătul să văd cum se pierde-a noastră vatră,
Să-mi curăţ ţara de hoţi şi de mişei.

Ne pleacă fraţii şi copiii-n depărtare,
Am ajuns paznici pe propriul pământ,
Minciuna, circul au mare căutare
Şi plânge toaca mănăstirilor în vânt.

N-avem voie să murim, nici să trăim,
Gândirea e şi ea o stare interzisă
Şi suntem blestemaţi să suferim
Prostiţi de-o oboseală mult promisă.

Măria Ta, ascute-mi săbiile Tale
Să se trezească glia, cu pumnul încleştat,
Să punem capăt acestei sorţi fatale
Să fim din nou Români cu-adevărat!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Ascultă, Alex... Cântă măria sa Măria, doamna muzicii neamului nostru... Vocea acestei muieri îţi umple sufletul...
Alex (naiv): Aţi iubit-o mult, nu-i aşa?
Brâncuşi: Nici mult, nici puţin... Exact atât cât trebuie să se iubească doi artişti...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Măria Ta"

"Măria Ta de nu te schimbi
Şi orice sfat te lasă rece,
Deschide graniţele ţării
Şi lasă-i pe români să plece

Să meargă unde văd cu ochii,
Cuprinşi de cel mai trist fior,
De-a căuta un loc sub soare
Când nu e loc în ţara lor."
Damian Ureche 1986

Ce-ai spus atunci n-a fost o glumă
Ci te-ai rugat fiind la greu
Şi după 20 de ani
Azi te aude Dumnezeu.

Damiane cât ai fost de pur
Măria Sa te-a ascultat
Sau poate-acolo sus în cer
L-ai întâlnit, l-ai mai rugat.

N-is harnici, ţara e bogată
Şi am trăi un trai decent
Noi nu vrem banii daţi degeaba
Ca cerşetori din parlament.

Aici e haos e urgie
Ni le-ai trimis Doamne din cer?
Ne-ai dat s-avem un preşedinte
Ce nu suportă-un premier

Iar noi ne luăm în cap o lume
Şi-i părăsim flămânzi şi goi
Până-or ajunge-n ţara asta
Să mai rămână doar ei doi.

N-ar părăsi această ţară
Nici oameni mari şi nici feciori
Fiindcă aici ar fi de toate
Dacă-am avea conducători.

Măria Ta de vrei ne iartă
Că forţa Ta Dumnezeiască
Ne poate alina durerea
Dar dă-ne şefi să ne iubească

Şi-atunci, că-s graniţe deschise
Se vor întoarce mulţi acasă
Că România-n lumea asta-i
Cea mai bogată şi frumoasă.

poezie de Petru Miloş (februarie 2007)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către exilul românesc

Reveniţi, români, în ţară
Să punem mâna pe armă,
Parlamentul de ocară
Vinde Codrii de Aramă.

Reveniţi compatrioţi,
Din morminte, din străini,
Să scăpăm ţara de hoţi -
Haite de turbaţi canini.

A trădat un interlop
Ţara noastră milenară,
Un beţiv şi-un episcop
Vor ca Dacia să piară.

Voi români, de daci sorginte,
Ctitori de-aşezăminte,
Şlefuiţi spada şi scutul
Să vă apăraţi pământul.

Reveniţi, urmaşi de daci,
Din exil şi din mormânt,
Să scăpăm de hoţi şi vraci
România- pământ sfânt!

poezie de Virgil Ciuca (10 octombrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfetnic (către Ştefan cel Mare): Măria ta, Măria mea e la tine?

calambur sub formă de replică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria sa, femeia

Uite aşa, cât sunt de mic
I-am ajuns pân' la buric!
De-aş fi fost înalt, frumos,
Ajungeam eu... şi mai jos!

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români (poezie manifest)

Ţara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munţii cu păşune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
şi cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munţi a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde şi pământul.
Până când, domni guvernanţi,
ţara asta o prădaţi?
Veniţi români! Ne cheamă ţara,
să-i readucem primăvara.
Veniţi în ţara legendară
unde străbunii ne lăsară
averile seculare
pentru vremuri viitoare.
Nu mai vrem de astă dată
să cerşim din poartă-n poartă.
Să ne ridicăm români
cu mândrie şi onoare,
Dacă vrem să fim stăpâni,
peste România Mare.

poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ileana: Alo, da! Cine e la telefon? Secretariatul general al Împărăţiei? Cine? Măria Sa Împăratul? Da... Vi-l dau imediat pe Făt-Frumos... (Făt-Frumos, obosit de luptă, preia telefonul.)
Făt-Frumos: Alo! Da, Măria Ta! Făt-Frumos la telefon. Nu Făt-Frumos din tei... Făt-Frumos din Balta Albă... Cum? Ce fac? Mă lupt, Măria Ta... Pentru slava şi onoarea Măriei Tale... Mă lupt cu un pârlit de zmeu, care-şi spune Zmeul Zmeilor... Cum? Să nu mai luptăm? Aaaa! S-a semnat tratatul de pace cu toţi zmeii, fără deosebire de naţionalitate... Să depunem armele? Am înţeles, Măria Ta... (Obosit, se aşează pe scaun. Zmeul Zmeilor se aşează şi el, cu spatele la Făt-Frumos.)

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să trăim în pace

Fraţilor hai să trăim ca fraţii.
Chiar de nu vorbim aceeaşi limbă.
Căci părinţii ne sunt carpaţii
Şi vatra ţara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toţi într-o ţară mică.
Hai să o iubim
Şi de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naşte ură,
Hai să nu ne mai duşmănim.
Chiar de nu avem aceeaşi cultură
Uniţi toţi trebuie să trăim!

Fraţilor hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de acelaşi sânge.
Căci ca o mamă bună ţara noastră
Pe toţi la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara lui Ciocu-mic

În ţara lui Ciocu' mic
S-a pus bir şi pe nimic
Şi se minte, şi se fură
Iar românul mult îndură.
Vlad Ţepeş, Măria Ta,
Ieşi din groapă, nu mai sta
Şi trage-i pe hoţi în ţeapă
Trece-i prin foc şi prin apă
Fiindcă prea s-au îmbuibat
Şi-au scos ţara la mezat.
Ni se sinucid bătrînii
Mamelor le seacă sînii
Mor copiii prin spitale
Peste tot e numai jale.
Arză-i-ar focul de hoţi,
De bandiţi şi mafioţi,
Să-i ferească Dumnezeu
Să mai stea în drumul meu
Le dau vilă-n Periprava
Şi piscină la Jilava.
Le confisc averea toată
Jos cu tagma lor spurcată
Bată-i Dumnezeu să-i bată!

poezie clasică de Corneliu Vadim Tudor din Opere incomplete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria Ta!

Ochii tăi parcă mă cheamă
Ca să scriu un mic catren,
Poate chiar o... epigramă,
După... O să urc în tren...

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (iunie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetei

Ce fel de luptătoare eşti
Tu, zână care scrii poveşti,
De ce nu-ţi faci din slovă scut
Împodobit cu-al meu sărut
Şi platoşă din vis sublim,
Când lumea vrea să suferim?

Nu suntem, vremii, cumpăraţi,
Doar muritori şi talentaţi
Şi diferiţi în versul dulce
Şi Luna poartă-a noastră cruce,
Cum ai putea să mai renunţi
La Muzele cu lumânări de nunţi?

N-avem ce s-ar fi cuvenit,
Un cuib de cuc, cu glas dogit,
Din toate câte ne-am dorit
Cu vraja care ne-a ursit,
Dar ne-am făcut, în Cer, cetate
Din visuri de eternitate.

Dorind a mângâia suflete stingere,
Dăm tuturor, în stihuri, giuvaiere,
Din chinuri ce pe noi ne stăpânesc,
Cu-acest har ce nu e omenesc,
Ce arde-n noi cu-o patimă divină,
Suntem Poeţi şi n-avem nicio vină!

Tu cea hărăzită cu talent,
Eu, la gramatică, adesea corijent,
Doi candidaţi frumoşi la veşnicie,
De boala ce ne consumă-n Poezie,
Suntem unici în versurile scrise
Niciodată plagiatori de Vise!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt eu, margaretă? a strigat. Vrei să-mi smulgi petalele, "mult, puţin, cu pasiune, deloc"... Trăim momente când n-avem voie să fim superficiali. Eşti o femeiuşcă, un moft, un moft apodictic...

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraca ţară bogată

Săraca ţară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.

Săracii români bogaţi,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munţii Carpaţi.
După legea strămoşească.

Domnilor, conduceţi ţara,
Ori vă bateţi joc de ea?
Nu cumva aţi luat-o rara?
Sau aveţi o boală rea.

Voi ne distrugeţi acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinţii ni-i daţi afară.
Asta faceţi voi din ţară.

Dinozaurii din lume
Devorează astăzi ţara.
Vor să şteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.

Vino iarăşi, Ţepeş-Doamne!
Să pui ţepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mişei.

Ridică-te, popor român!
Şi reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.

poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilie şi Măria (dialog)

- Spune-mi tu, cu-adevărat
Cam cu câţi m-ai înşelat?
- Eu ţi-aş spune, măi Ilie,
Dar nici dracu' nu-i mai ştie!

epigramă de Eugen Coţa din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria sa, ţăranul

Bătut de vise în răscruce,
Supus de dări şi obidit,
Măria Sa, Ţăranul duce...
O cruce... către infinit.

epigramă de Valentin Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria sa ţăranul

Reforma din agricultură
La-ncoronat ca rege, demn,
Şi-n loc de sceptru îi dădură
O sapă zdravănă, de lemn!

epigramă de Alexandru Ştefan-Saşa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţi români !

Fraţi români din lumea întreagă,
Nu uitaţi de ţara mamă,
Nici de fraţi, nici de părinţi,
De prieteni sau bunici.

Căci săraci aşa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumuseţea ţării noastre,
Tot străinu-a căutat.

Ţara noastră este mică,
Braţul mare primitor,
Nu uitaţi, români din lume,
De al nostru tricolor.

Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogăţii aveţi,
Dorul doinelor cântate
Şi în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeţi.

Şi-a pământului chemare
Şi-al istoriei trecut
Şi a unirii cântare,
Unde voi aţi mai simţit?

Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simţiţi
Să veniţi, de-aveţi putere,
Ţara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniţi
Iar, din cupele frăţiei,
Fraţi români!
Cu toţi să beţi.

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişte de Voroneţ

Ştefan cel mare nu-i mort
prieteni Măria Sa doarme
sub cerul ca o foaie de cort
faceţi copii strategici nu arme

Prieteni Măria Sa doarme
somnul i-l veghează poporul
şi greierii doar dau alarme
a venit în fine viitorul

Somnul i-l veghează poporul
sub cerul ca o foaie de cort
parcă ne şopteşte dorul
Ştefan ce Mare nu-i mort

Prieteni Măria Sa doarme
nu mai zăngăniţi din arme

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (ianuarie 2000)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De exemplu, spunem că suntem mai leneşi decât occidentalii, dar mai inteligenţi. Mulţi români gândesc că neamţul e mult mai ordonat, mai disciplinat şi mai eficient, dar că românul e mai deştept. Alţii continuă raţionamentul: "degeaba suntem mai inteligenţi, dacă nu punem în operă inteligenţa noastră". Rămâne totuşi satisfacţia că suntem mai inteligenţi decât ceilalţi... Ceea ce bineînţeles că nu e adevărat, că nu suntem nici mai buni, nici mai răi. Aştept momentul în care românii să se normalizeze şi să nu mai dramatizeze aşa de mult raporturile cu străinătatea.

citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!