Eroarea primară

Pe OM, cînd Domnul îl crea,
Să facă lumea pămîntească,
În loc de cap, putea să-i dea...
Ceva cu care să gîndească.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a crea

A crea? A lua din lumea ce ne înconjoară, din lumea materială sau din lumea morală, elemente disparate, şi a le sistematiza apoi, a le lega la un loc, făcând un ce întreg şi logic. Dacă acest lucru nu e scăldat în acel duh de viaţă rupt din însuşi sufletul artistului, creaţia nu e operă de artă. Duhul acesta de viaţă diferă de la un artist la artist, e ceva care nu se poate defini, nici pune la cântar.

definiţie clasică de Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Maimuţa-n om s-a transformat
C-aşa a fost destinul său,
Dar între timp s-a resemnat...
Putea să-i fie şi mai rău.

epigramă de Nicolae Bunduri din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Pe om, când Domnul l-a creat,
Păcat că n-a putut să ştie
C-o să se-apuce de fumat
Să-i facă horn în scăfârlie.

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două ipostaze

Trăiesc un sentiment de bine
Cînd rîde un deştept, de mine,
Dar simt că tensiunea-mi creşte,
Privind la prostul ce rînjeşte.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Janet

Precum amicii mei susţin,
Eu n-am motiv să mă înfurii,
Căci adevărul e în vin...
Şi epigrama în Bunduri.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul risipitor

Eu cred că nu am nicio vină,
C-aşa e fiul meu cînd bea:
A risipit o limuzină...
Pe-un kilometru de şosea!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

Prin târguri pline de arginţi,
Bunduri, fire curajoasă,
Întâi se caută la dinţi...
Ca orice armăsar de rasă.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii nu ştiu ce să mai facă să se îngraşe. Alţii nu ştiu ce să se mai facă să scape de kilogramele în plus. Eu nu ştiu cum să fac să scap de perfecţiune.

aforism de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi lumea poate apărea fragmentată, iar oamenii săi deconectaţi, dar mozaicurile îmi permit să fuzionez piesele pentru a crea ceva coerent şi frumos, aşa cum întreaga lume ar putea fi.

citat din Laura Harris
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara arde, demnitarii dorm

Duşmanul la luptă cînd sare,
Nu stau demnitarii de veghe,
Căci unii sunt duşi la culcare
Iar alţii-s în stare de... zeghe.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului N. Bunduri

Pentru domnul N. Bunduri,
Premii, diplome purcoi,-
Numai spinu-mpunsăturii,
Să nu fie înspre noi.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine soacra pe la noi

Cînd vine soacra, eu socot
Că printre multe nerozii,
Îşi bagă nasul peste tot
(Dar nu şi unde mi-aş dori)

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Janet

Cu defrişări şi minţi obscure,
O poate azi vedea şi orbu,
Că Uniunea-i o pădure,
În care croncăne doar Corbu.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

Cu Păstorel, la masa mare,
Şi el ca mine - prin destin,
Ne-am îmbătat cu apa care,
Ne-au pus-o chelnerii în vin.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

E-adevărat că am dormit
La umbra ta şi-a altor staruri,
Şi'n clipa-n care te-am citit,
Am început să am coşmaruri!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmaciul şi criza

Pe Băsescu, domnul mare,
Şef în "barca" cu belele,
Când ajungem la strâmtoare...
Îl cam doare-n "dardanele"!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geopolitică

E lung pământul, ba e lat,
Dar Domnul şi-a făcut mânia
Şi pe români i-a amplasat
Taman aici... în România.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar felul în care curg, dă, şi astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureşul străbate visător Ardealul, mînîndu-şi tot timpul undele spre apus, Oltul şi le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniştit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conştiinţă. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veşnic în luptă cu lumea şi cu sine însuşi, iar în cele din urmă împăcat cu sine şi cu lumea, treptele pe care el coboară — şi în acelaşi timp urcă — sînt ale unui destin eroic şi fecund.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu înger

Poezia lui Claudiu Dumitrache are înger.
Ea are cursivitate, e firească, parcă s-ar alcătui singură.
Sau – ca şi cum s-ar scrie pe dinăuntru.
De partea cealaltă, nevăzută de la cititor.
Ca să poată comunica cu eventualul ei lector – precum cu reflecţia lui, de pe idei, metafore, cuvinte.
Monologul devine astfel un dialog, cu lumea, cu semenii, cu sine.
Claudiu Dumitrache e un fidel slujitor al lui Apollo, zeul luminii, profeţiei şi muzicii, care ţinea într-o mână lira, iar în cealaltă – arcul.

Tânărul poet, atunci când se întreabă:

Cât vom mai putea, sărmani, să-i cităm pe tirani

Să păstrăm din melodie, dragoste şi poezie?,

sugerează că poezia e chemată să schimbe lumea, misiunea ei fiind să facă omul mai bun, mai sensibil la dragoste şi frumos, ajutându-l să nu i se "lase seara în suflet".

El depoetizează, scriind o poezie originală, izvorâtă din bucuria de a cânta, de a crea, de a fi.
Ritmurile lumii în care trăieşte coincid cu bătăile inimii sale. Dragostea cu care se apropie de cuvânt, îl însufleţeşte pe acesta şi-l singularizează.
Acestea sunt câteva dintre semnele harului.
Claudiu Dumitrache e un poet cu viitor.

poezie clasică de Nicolae Dabija din revista Poduri de Dor (12 februarie 2021)
Adăugat de Diana Ciugureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cînd îl iubesc pe Isus

De cînd îl iubesc pe Isus,
mai 'nalt mi se pare înaltul,
cărările urcă mai sus
şi soarele-i altul!
De cînd îl iubesc pe Isus,
bujorii mai roşii se-arată,
iar stele cum ies în apus,
n-au fost niciodată.

De cînd îl iubesc pe Isus,
as vrea să-L ador ca Debora,
un cîntec, pe aripi adus,
ducînd tuturora.

Ca Iacov o scară aş vrea,
spre nouri de albe răsfrîngeri,
să urc tot pămîntul pe ea,
în murmur de îngeri.

De cînd îl iubesc pe Isus,
mi-e drag să văd oameni cum cîntă,
cu lacrimi de freamăt nespus,
pe cartea cea sfîntă.

Şi-aş vrea, cît cu dorul cuprind,
cînd n-or mai fi arcuri şi suliţi,
s-aud lumea-ntreagă vorbind
de Domnul pe uliţi...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!