
Scrisoare
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii
Tremurând de infinita
Gingășie a luminii?
Și de ce se iau la harță
Îngerii lângă cantoane?
De ce are roua scoarță
Și amurgul vechi bidoane
De ulei pentru elita
Leușteanului grădinii?
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Trenurile tăiau, odată, țara, în lung și în lat. Acum sunt tăiate ele, pentru fier vechi.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Trenurile
Merg rapid și regulat,
Ca pe roate, țaca, paca!
Unul n-a întârziat!
(Știrea vine din Osaka!)
epigramă de Aurel Iancu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pâlpâie
Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
Cerul a obosit deasupra ta
Hai, Nichita, strânge-ți pleoapa
de pleoapă, strânge-le
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiți
de parcă-ar vrea să vă priviți
unul altuia, sângele
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânii și trenurile electrice sunt făcute pentru copii și pentru joaca bărbaților.
citat din Jean Cazalet
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dr. House: Corpul mamei e ca sistemul de metrouri din Germania. Toate trenurile merg conform orarului. Rămâne însărcinată, și e ca și cum s-ar deschide o stație nouă în Dusseldorf. O mână de începători se ocupă de treburi. Normal că vor apărea erori. Niște copii se joacă pe șine și se electrocutează, și, înainte să-ți dai seama, trenurile au întârzieri până la Berlin și te trezești cu o mulțime de nemți furioși care n-au unde să se ducă. Și știm cu toții că asta nu e de bine pentru evrei...
Dr. Chase: Hm... cine sunt evreii în analogia asta?
replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am rugat
pe nichita stănescu să mă lase
în locul lui în poezia românească
și nu s-a supărat pe versul meu
nescris din motive obiective
nu s-a arătat deranjat de poeziile
scrise de urmașii urmașilor lui
cu creionul ascuțit pe retina
cititorilor înfometați de nichita
l-am rugat pe nichita stănescu
să privească în ochii mei noua
poezie ca ultima speranță
pentru tinerii care se vor naște
cu stiloul în mână
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărțirea de o vârstă
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subțire,
dar n-ai fost, n-ai fost așa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subțire,
dar n-am fost, n-am fost așa.
Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteți cu totul și cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
și îmi pare că visez.
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Nichita
In memoriam Nichita Stănescu
Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima piele
Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarăși
Cu miros de cafea rafinată în nări.
Am visat timp de nouăzeci de zile că
Voi revedea fiarele, șoseaua națională,
Cutiile colorate în case și calea ferată.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea gară trenurile tac.
Mi-am oprit pașii doar să rămâi dincolo.
Nu știu să-mi mișc buzele de sus în jos
Pentru că limba ta mi-e necunoscută.
Privesc tâmp spre gară
Las foamea de piele să mă închidă
Dincolo cu tine.
poezie de Raluca-Ștefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Caligrafic
nicio oboseală zi și noapte
sub unghi pietrele
rotunjindu-se
caligrafiază
hieroglife ce cresc nefirești de mari
în adevăruri împletite
lungi linii invizibile
vizibile
mâinilor ca și cum s-ar ruga
alăturându-se
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cuplu
Deși sunt foarte populari
În vechea noastră urbe,
Pe el îl știu în linii mari,
Pe ea în linii curbe!
epigramă de Ștefan Șerban din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Din fântână ți-am adus
Adâncimi de cer supus
Și răcoare pusă-n ciuturi,
Pentru somn, pentru săruturi;
Pentru gene, șoapte lungi,
Buzele să mi le-ajungi;
Pentru leagăn-cântec mic,
Lângă cer să te ridic.
Și-am mai luat din arături,
Un izvor cu două guri,
După vis să-ți speli în el
Mâna stângă cu inel.
......................................
Nu mai știu să cânt frumos;
Am scăpat luna pe jos.
poezie de Ion Crânguleanu din Mărgărintul din privaz (1981)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
în vremea asta
eram gata să înjunghii un biftec
cuțitul se pregătea să ajungă
în carne
trenurile circulă de la vest spre est
și de la est spre vest
dar trenurile sunt dintr-o altă viață
în vremea asta, biftecul mirosea gro
zav în far
furie de mirosuri ațâțate
eram pe cale să tai bucata de carne
mă gândeam pentru prima dată
să urc într-un astfel de tren
în vremea asta, cam tot orașul
e plecat la madrid
unde au stat regii regatului
din secolele trecute își dădeau întâlnire
în fiecare an e liniște acum
un păianjen în vremea asta, cobora
pe o pânză de-a lui
deasupra biftecului meu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Emil Brumaru
Dumnezeu e una cu îngerii săi, cu
stelele și pământurile din întuneric
cu oamenii săi pe care îi ocrotește în creșa
sa de vietăți (?!) cu aripi
de mici învățate la creștere
anii și lumina unui înger
îngerul Brumaru nu este
decât cu 22 de ani mai bătrân decât mine
totuși îi spun domnul înger
(?!) așa
cum și unei stele anume
doamna betelgeuse îi spun, sărut
mâna de miliarde de ani
îngerul Brumaru
fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peștii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeților zilei de azi sau de mâine
sau îngeri și ei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărârile oamenilor ar trebui să fie linii drepte, zâmbetele oamenilor, linii curbe dansând...
citat din Carola Mazot
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura crează linii curbe, în timp ce oamenii crează linii drepte.
citat din Hideki Yukawa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Nichita limba română îi este Patria. Pentru mine, Patriarhia!
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele par mereu mai lungi pentru copilul care așteaptă - Crăciunul, vara următoare, sa devină adult: și la fel de lungi când își lasă sufletul să se bucure de fiecare moment al unei zile frumoase.
citat din Dag Hammarskjold
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Emil Brumaru
dumnezeu l-a luat la el
pentru el
și îngerii lui
să le facă poezii
pe pămînt a tăcut un poet
încă unul
versul rămâne (!?) zboară-n jur
azi și mâine
a rămas doar o stea (!?)
sau un înger care spune poezii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburlie, inaltatoare
De-ar fi sa iti cunosc tot spatele,
Probabil ca ti-as pune aripi,
Fara sa stiu ca le-ai avea deja.
Nichita martor zborului sa-ti fie,
In linii ascutite desenata,
Cand arcuirea ta, te-nalta.
Necontrolat, curat, tomnatic,
Spre o culoare fantomatica omisa.
Ochilor nostrii nepermisa.
Tresar de bucurie, aici ploua,
Tu peste nori, nebotezata,
Dansezi un rol, zburlie.
Atata drum pana la tine,
Nu-i cu putinta pentru mine,
Sa-l traversez cu bine.
Si-atunci te intreb:
Strain si lumii lor,
Strain si lumii tale?
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu

Comentează! | Votează! | Copiază!