Cu ce-ţi comandă... propriul... Eu

În Ţara Dulciurilor toate

să ne vedem de sănătate!

Aici – e totul – fericit!

E... pur şi simplu -... DE TRĂIT!

Tot ce visezi! Ce n-ai visat!

E... pur si simplu-ADEVARAT!

Inghiti! Inghiti! Te minunezi!

Ca n-ai putut sa crezi! Ce vezi!

Si esti servit – instantaneu -

Cu ce-ti comanda... propriul... Eu!

In Tara Dulciurilor Toate

Sunt MARI Intinse! Culmi – Bogate!

Paduri de tort ce-ti intra vrac,

Cu tot cu fructe – in stomac!

Cu sarailii, sugiuc – cu mac!

Si baclavale – n spic pe-arac!

Si-nsiropate de izvoare!

Pasuni de prajitturi in floare!

Si cozonaci! Si poale-n brau!

Si curg si rauri dupa rau

De lapte, miere, trufandale,

Si nuci – si zahareturi rare!

Chiar oamenii -s de martipan!

Nimic nu costa – niciun ban!

Ce-ti trece prin inalte arte

De a manca pe saturate

cele mai dulci, inmiresmate

irezistibile – bucate -

acelea.... HAP! - sunt ale tale!

Le meriti! Caci atata cale

ai invatat! Ai aplicat!

Ce e mai dulce! Rafinat!

Incat – PE DREPT! - Ai meritat!

Si pentru ca acestea toate

Sunt – greu sa crezi! - ADEVARATE!

S-a scris si-o carte de Bucate,

In care Intelepti Inalti:

au mentionat, atat:

VISATI!

VISATI! Mereu! SI CONSUMATI!

Si pentru ca – n aceasta mare

Emotie vie – visatoare -

Ei – nici n-aveau – cu toti – mancare -

de-atata dulce – si visare -

in somn, probabil – ce-ntamplare!

Li s-a compus o... DESTEPTARE!

Ca sa manance – mai cu spor -

Un MAXIM Dulce –al Tuturor!

poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu esti...

Cu tine infloresc gradinile,
Cand soarele se-aseaza-n
parul tau,
Si miile de raze sparg bobocii,
Cu ajutorul zambetului tau.
Cu tine se-negreste cerul,
Cand norii se ating de chipul tau,
Si-ti simt tristetea-n colt de gura,
Ce sapa riduri, an de an.
Tu esti samanta-n vant lasata,
De-un Dumnezeu, sa nasti samanta,
Cu dragoste sa cresti apoi,
Rodul iubirii crud si verde.
Tu esti un cufar plin de amintiri,
Inchis cu lacate pazit de ingeri,
Deschis doar la lumina lunii,
Cand dorul tipa-n inima si iris.
Tu esti o insula pustie,
Pe care poate plange un barbat,
Din dor de frumusete si iubire,
Din dor de tine, cum te-a cunoscut.
Tu esti cuptorul ce incinge,
Si arde inima unui Adam,
Cu flacara atat de rosie,
Aprinsa de minciuni si multe interese.
Tu esti un san cu lapte dulce,
Pentru copilul tau ce-ti plange,
Esti cantecul ce-adoarme inger,
Binecuvantat noapte si zi, de Domnul.
Esti ghimpele din coasta lui,
Din coasta dulce, a barbatului,
Ce-ti lasa toata mierea lui,
Pe buze cu miresme amarui.
Tu esti imblanzitoarea inimilor reci,
Cand sunt pierdute in aceasta lume,
Ce pribegesc doar cand sunt stele,
Si fug de soare, fug de lume.
Tu esti vazduhul ce framanta,
Gheme de nori, plini de suspinuri,
Din dor de mama si de tata,
Aduci doar ploaie si reci-vanturi.
Tu esti un plans in cimitire,
Multi ani de-acum incolo,
Esti oarba ce nu are liniste,
Pana nu-ti saruti, stelele stinse.
Esti vas din lut usor ori greu,
In mainile olarului ales,
Pictat si fasonat duios,
O viata-ntreaga, cu iubirea lui din suflet.
Tu esti o luna-n colt taiata,
Atunci cand ai o suparare,
Esti luna plina ce se schimba,
Dupa cum adie vantul, noaptea.
Tu esti un iepure ce fuge,
De dragoste, iubire si iertare,
Te-ascunzi in lan de maci si gemi,
In brate mincinoase, ce apoi te-mpusca.
Tu esti minune pe pamant,
Esti intrebare si suras,
Esti un razboi si-o furca oarba,
Ce-aduna bani, si toti barbatii slabi gramada.
Tu esti salbatica din pesteri reci,
Femeia ce-si blesteama zilele,
Un clopot ce nu oboseste,
Sa bata zi de zi, cu vorbe grele.

poezie de Adelina Cojocaru (8 martie 2017)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te-ntorci

Să nu te-ntorci! Si dacă, da, aicea n-ai să poti intra.
Usa nu este blocată, nu este - ncuiată, e ferecată!
Si tot ce-i ferecat nu e descuiat de nicio cheie...
O sa rămâi in faţa ei, in buzunar, cu zeci de chei.
.
Să nu te-ntorci! Ai dezrădăcinat-o din lumea ei, când
Se ruga la Cel de Sus, să nu mai fie alta "plecare"...
Era-n spatele uşii, cu-o durere, prizonieră,
Nu e pedeapsă, e-o altă lectie, dură, de viaţă.
.
Îi erai si-ţi era, ce-ti visai, ce-ti doreai, aşa-i spuneai!
Dar... nici Edenul nu-i nesfârşit, nici infinitul finit...
Se bucura de soare, de verde, de ploaie, de toate
Caci sufletul nu face riduri nicicand, niciodata!...
.
A fost zambet in vorbele spuse si-n cuvintele scrise,
Te-a iubit complet, adevărat si chiar nimic aranjat
Dar ai plecat si ai lăsat in urmă tot,
intr-un singur loc...
Ea nu poate, nu mai vrea, dependenţa ei si independenţa ta.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie

Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.

poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de sărbători

De sărbători, vă fac urări –
Mulţi ani, friptură şi sarmale,
La uşi, mereu colindători,
Bucate, cozonaci şi sare...
Miere... şi bani în portofel,
Piftii şi prăjituri şi nuci...
Căldură în calorifer,
Săruturi, flori şi vorbe dulci.

De sărbători vă fac urări...
Mulţi ani şi metrii de cârnaţi,
O ţară plină de ninsori
Şi cu parlamentari blocaţi
La ski, la patinaj, în munţi.
Congelatorul plin de carne,
Mâncare pentru cei flămânzi,
Un brad, beteală şi bomboane.

Mulţi ani, friptură şi sarmale,
Piftii, icre, salată beuf
Şi multă, multă, multă carne
Şi mult, mai mult, mai mult noroc.
Mulţi ani mai sus şi la putere,
Schimbări şi legi în Parlament,
S-avem cu toţii mângâiere
Că-şi fac aleşii testament.

La uşi, mereu colindători
Prin geruri şi cu burta goală,
Ca tot românul, vrem ninsori,
Şi să avem băga în oală.
Biet ciot, ce prin furtuni, trudind,
S-a înălţat, vă trage-o ţeapă,
Căci pensia, cum s-a văzut,
Curând, va şi intra la apă.

Bucate, cozonaci şi sare,
Ar fi în ţară, nu zic ba.
Căci vezi?! Kufland-ul este mare,
Dar câţi, ceva, vor cumpăra?
N-avem servici şi se impune
Să lăsăm maţul să slujească...
Păi ce dracu să faci române,
Acum, în ţara românească?!

Miere şi bani în portofel
Este dorinţa dominantă,
Sau cont, ori vilă, pentru cel
Ce are-ascunsă, o amantă.
Şi-apoi, când moşul s-o opri,
La poarta vilelor de lux,
Să aibă şi cătuşe, ştii,
Căci greu e să cobori... În plus,

Piftii şi prăjituri şi nuci,
Ar mai avea câte ceva.
Deci ar pleca în cuib de cuci...
Celula îi va aştepta.
Ei n-au fasoane, doar dispreţ
Pentru acei ce i-au votat
Şi mulţi români îşi amintesc,
Că Parlamentu-i prost cotat.

Căldură în calorifer?!
Avem subvenţii, rezistăm,
La grade minus, trai şi ger.
E vremea, multe să-nvăţăm.
Şi dacă apă n-om avea
(defecţiunile-s în floare)
O să găsim să bem ceva...
Să avem însă de mâncare.

Săruturi, flori şi vorbe dulci,
Urări, o masă cu de toate...
Revelionul de-l apuci,
Oricum, pe toţi îi doare-n coate.
Şi-acum, la-acest sfârşit de an,
Vreau caşcaval, salam, măsline,
Iar pentru voi, ce v-am ales,
Dacă trăiţi, "să trăiţi bine!".

Săruturi, flori şi vorbe dulci...
Căldură în calorifer,
Piftii şi prăjituri şi nuci,
Miere... şi bani în portofel.
Bucate, cozonaci şi sare,
La uşi, mereu colindători,
Mulţi ani, friptură şi sarmale!
De sărbători vă fac urări...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socotinta ca suntem ceva se numeste prezumtie. E o patima nascuta din iubirea de sine si devine izvorul, inceputul si cauza celorlalte pasiuni, dar atat de subtila si tainica e aceasta mandrie, incat cei ce o au n-o simt. E un rau tot atat de mare pe cat e de subtil si tainic. Aceste patimi inchid prima usa a mintii prin care Harul lui Dumnezeu voieste a intra, nu-l lasa sa intre si Harul se retrage. Caci cum poate veni Harul sa lumineze pe cineva care se socoteste a fi ceva mare; ca-i intelept si ca n-are nevoie de alt ajutor, Domnul vine sa vindece aceste boli si patimi luciferice. Cei ce-si aroga acest drept sunt nenoriciti, cum spune Profetul: " Vai de cei ce se socotesc intelepti in ochii proprii" (Isaia V,21) si Apostolul: "Nu va socotiti intelepti" (Rom. XII, 16) si Solomon: "Nu socotiti ca sunteti ceva" (Proverbe III,7)."

Sfântul Nicodim Aghioritul în Războiul Nevăzut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul lanei

Am si sentimentul lânei -
Nu stiu de ce-ti spun asta,
Probabil ca m-ai intrebat,
Mi-ai cerut un inventar al
Sentimentelor.

Le am pe toate, am sentimentul tuturor
Stofelor, si acum îmi dau seama
Ca-l am si pe-al
Medalionului. Am rămas cu ochii pironiti acolo.
El mă sageta.
E bine daca-ti poarta de grija.
Eu nu prea port de grija - am alte calitati,
Dar nu port de grija.
N-am timp. Daca mă tii la git, da.

Hai să te descriu, tot trebuie să fac ceva
Dar tie-ti sta bine-ntre bijuterii.
Trebuie să te descriu o data cu bijuteriile tale.
Esti buna pentru arheologii viitorului,
Numai camee, paftale, inele, bratari.
Imediat as putea localiza secolul si tara.
Aurul te iubeste. Sint gelos.
Bijuteriile să mi le descrii tu. Aici trebuie
Finete de femeie.
Parul tau strins mă aduna de pe drumuri.
Altfel as tot alerga-ncolo si-ncoace
Dupa cum filfiie, dupa cum dai din cap.
De mult ne tot promitem
Să ne scriem din camere alaturate
Să ne trimitem scrisori, din ora-n ora,
Ca buletinele medicale,
Numai ca ale noastre ar fi buletine
De sanatate.
Ar trebui să se dea din când în când
Cite-o stire despre amorul unei perechi,
Luate la întâmplare, dar să fie tipica,
Asa ca noi…
Ori nu te-am intrebat: tu esti tipica?
Da? Bine. Sint linistit.
Putem sta de vorba deschis,
Ne putem spune toate secretele.
Greu mai gasesti astazi
O iubire tipica, sanatoasa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departare

Te simt langa mine dar nu esti aici,
n-ai cum sa fii cand esti departe,
departe de mine, de lumea noastra,
de tot ce traim in viata asta impreuna
esti a mea in visele mele, in noptile mele
in gandurile mele singure,
mereu alaturi de mine, parca apartinand mie
cu toate ca esti a altcuiva, din alta lume, din alte timpuri
de departe, apartinind universului ce nu pot atinge,
astept gindul care te va aduce la mine,
clipa necunoscuta in care vei fi aici,
chiar si numai pt o suflare in timpul acesta impreuna,
am invatat sa ma multumesc cu tot ce imi poti da,
am invatat sa ma multumesc cu tot ce imi oferi
am invatat sa te iubesc asa cum vrei tu,
pt ca eu iubitul tau nu iti pot oferi nimic,
nimic din ce ar fi sau din ce este,
doar dragostea ce ti o port si ti o pot darui, atit!

poezie de Silviu Petrache (20 martie 2010)
Adăugat de femeia visurilor
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te duci?

De ce-ti sunt aripile grele
Ca petalele de trandafiri plouati,
Of... inger de-amar...?

De ce-ti sunt ochii mari
Ca stropii unei ploi de vara,
Of... inger cazut...?

De ce eu vad ca radierea ta
Se stinge incet... incet...
Intr-o fadica lumina...?

De ce eu vad ca te ascunzi
In spatele unui zambet trist
Desprins dintr-o parodie sadica...?

De ce te duci... of... inger fugar?

poezie de Silvia Martha Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce-Amar

In halucinatia mea
Am zarit gradina de flori a Iubitei.
In ameteala,
In ceata betiei mele,
Involburandu-se si dansand ca o roata ce se invarte.

M-am vazut pe mine ca sursa a existentei,
Ma aflam acolo la inceput
Si eram Spiritul Iubirii.
Acum sunt treaz
Si mi-a ramas doar ameteala
Si amintirea Dragostei
Si amaraciunea...

Tanjesc dupa Fericire,
Cer ajutorul,
Doresc mila.

Si Iubita imi spuse:

Priveste-ma si asculta-ma,
Pentru ca sunt aici
Chiar pentru asta.

Eu sunt Luna si Stralucirea ei pentru tine,
Eu sunt gradina de flori si apa ta.
Am batut atata drum insetata de tine,
Fara incaltari sau sal.

Vreau sa razi,
Sa-ti uiti toate grijile,
Sa te iubesc,
Sa te hranesc.

o, dulce amaraciune,
Te voi alina si te voi Vindeca,
Iti voi aduce trandafiri,
Caci si eu am fost acoperita de spini...

poezie clasică de Rumi din The Love Poems of Rumi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Bunica draga unde esti?
Mi-e dor sa vad a ta privire,
Lasi toate cele pamantesti,
Ramanem doar c-o amintire.

Mereu acolo pentru noi
Ai fost, esti azi, vei fi si maine,
Cand voi fi singur, vom fi doi,
Si-om imparti apa si paine.

Ai crescut sase copilasi,
Apoi nepoti, chiar stranepoti,
Din paza ta n-ai vrut sa-i lasi,
Si i-ai hranit cumva pe toti.

Ne-ai invatat sa ne rugam,
Apoi ne-ai invatat de munca,
Orice da Domnul s-adunam,
Sa-i ascultam orice porunca.

Pe rand ne luai la magazin,
Desi nu erai nici bogata,
Din ce aveai, cat de putin,
La toti ne luai o inghetata.

Ne luai cu tine peste tot,
Ne-ai invatat ca-n viata-i bine,
S-ai un copil, si un nepot,
La batranete sa te-aline.

Din lada plina cu hainute,
Ne-ai imbracat cu bucurie,
Ai educat doua manute
Sa poata scrie-o poezie.

Ne amintim cu drag de tine,
Bunica noastra, te iubim!
Ne-ai invatat numai de bine,
Si pentru asta te cinstim.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogatii din asta lume

Bogatii din asta lume
Ca in Pilda lui Isus
Cu "Bogatul si saracul"
Cat de adevarate azi is.

Bogatii aduna avere
Si tot nu le mai ajung.
Au case-n orase, sate
Si-o gramada de masini.

Schimba case si masini
Parca schimba un car cu fan
Bat pamantu-n lung si-n lat
Dar azi vai de cel sarac,

Cum era si altadat'
Multi nu au azi ce manca
Ar merge si ar lucra
Dar unde? caci ei ar vrea.

Unii adun, mereu adun
Ei se uita caci n-au cum
Caci unde lucrau odata
Voi le-ati pus lacat la poarta.

Nu au casa si confort
Copiii plangand adorm.
Ar manca sa creasca mari
Dar banii sunt la cei tari.

Multii incearca sa traiasca
Parasind chiar tara noastra.
Stati bogati si va ganditi
Caci tot ce veti aduna

Pe pamant le veti lasa,
Iar cand vine judecata
Iadul va va fi rasplata
Caci mila nu ati avut,

Ati facut tot ce ati vrut.
Nu l-ati vrut pe Dumnezeu
Nici jertfa Fiului Sau
Sa fiti iertati prin harul Sau.

Atunci va va parea rau
Ca bogatu-n cazul sau
Saracu-a fi in ceruri sus
Ca a ascultat de Isus,

Colo-n sanul lui Avraam
E locul celui sarman
Care atuncea cand traia
Domnului mult se ruga.
AMIN

poezie de Elena Fărăgău
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ăncercat

Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Şi printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.

Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Şi-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.

Apoi m-am desfăcut la piept
Şi inima bătând ţi-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înţelept
Să mi-o-ngrijeşti..., măcar am năzuit.

Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri şi-n eternitate...,
N-ai auzit şi-am început să ţip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.

Şi din adânca mea simţire
Adesea, când mă emoţionez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă ruşinez.

Am râs şi-am plâns şi am iubit
Profund, fierbinte şi curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...

Din vise am creat realitate
Şi în realitate am visat!
Ştiu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!

Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care şi-o dorea orice bărbat,
Tu ţi-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.

Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumuseţe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...

poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impulsuri

În ţara mea ţâţele vacilor dau numai lapte şi miere
şi sânii femeilor se lasă sărutate de oricine
în ţara mea e apreciat oricare
drumurile sunt presărate în cale
Suntem bogaţi
din buzunare ne curge numai lapte şi miere
potecile, cărările, drumurile sunt pline
de lapte şi miere
dar ce folos, eşti născut diabetic şi mori de foame
degeaba ţâţele te îmbie, funcţiile curg
eşti dat la o parte dacă nu eşti cu cel mare şi tare
Eşti sufocat de cuvinte, de partide şi să fim serioşi
în ţara mea curge numai lapte şi miere
dar pentru alţii.
În ţara mea... aproape toţi au diabet.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt, cuvinte

Să nu crezi în cuvinte care ţipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!

Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!

Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!

Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede şi-n mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmai această reîntoarcere la Simplitate, pentru gând este cea mai mare imposibilitate. Absolut toate "căile" spre Adevăr sfârşesc în doar şi mai multă condiţionare/încătuşare. Cel care propune calea, nu realizează încă faptul că, spiritualitatea este cea mai abilă şi deci înşelătoare formă a iluziei. Această imaturitate ajunge în final la iluzia că Sinele poate fi învăţat. Nu există nici o cale pentru Eliberarea de minte pentru că toate căile sunt creaţiile mintii, mai ales acelea care crezi că nu sunt.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut toate "căile" spre Adevăr sfârşesc în doar şi mai multă condiţionare/încătuşare. Cel care propune calea, nu realizează încă faptul că, spiritualitatea este cea mai abilă şi deci înşelătoare formă a iluziei. Această imaturitate ajunge în final la iluzia că Sinele poate fi învăţat. Nu există nici o cale pentru Eliberarea de minte pentru că toate căile sunt creaţiile mintii, mai ales acelea care crezi că nu sunt.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt Dumnezeiesc

Să nu crezi în cuvinte care ţipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!

Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!

Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!

Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede şi-n mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul negru

Plecand spre drum.
A vietii soarta sa-ajungi in capatul mai bun,
Mergand prin stancile ce-ti tin cararea,
Umplandu-ti sufletul si inima si starea,
Lasand in urma,
Un munte-a amintirei umbra,
A sufletului rana,
Ce-apare si dispare ca o iarna,
Dar ce ramane-n tine pe vecie,
Pana cand sufletul n-o sa mai fie.

Si astfel, ajungi sa vezi si zarea,
Vezi cerul, unindu-se cu marea,
Si astfel, ajungi si tu o umbra,
O pata-n sufletul celor ce-ti sunt in urma

poezie de Cătălin Antonov (30 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!