
Nuanțe
Nuanța iubirii
Un strigăt din interior
Într-un decor superb
În mii de culori
Mai mult decât
Poate ochiul să priceapă
Și mintea să discernă
O impresie policromă
Care nu se mai termină
Așa se împlinește iubirea
Dincolo de rațiune
Numai din instinct
În mii de culori.
Cu alte mii de pixeli
O minune superbă
O chemare spre Eden.
poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Semafor. Ochiul magic în trei culori.
David Boia (20 iunie 2022)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rumoare
Cine nu crede
în iubire de verde
va putea da peste
alte iubiri rupestre
în tonul unor culori
cu spasme și rumori
culese din povești
cu sintagme cerești
desigur că ne doare
iubirea când moare.
poezie de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind sistematic traseul iubirii, se poate ajunge în eden.
aforism de David Boia (18 decembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Se spune: încearcă numai să trăiești doar tu în legea iubirii, în timp ce toți oamenii din jur vor trăi ca toată lumea, te vor jefui, te vor chinui, își vor bate joc de tine. Așa spun oamenii, dar nu-i adevărat. Nu poate să fie așa. Iubirea și mintea nu se află numai în mine, ci în toți oamenii. Nu putea Dumnezeu să pună în noi iubirea și mintea, o parte din Sine, numai pentru ca nouă să ne fie rău de vom încerca să trăim în iubirea care a fost sădită în noi și care ne atrage. Nu poate să fie așa.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am încetat să mă întreb
ochii timpului joacă dorințe cu trupul zilei
superb peisaj tactil
clipă de sens spre înserare
vorbire fără privire
doar cu o seamă de cuvinte alin
în arcul trăirii mi-am îmblânzit pasul
în punctul de fugă al vieții am sculptat solfegii
pe verticala iubirii
în culori de magnolii fierbinți
complet altul
te străbat pe îndelete cu rațiunea unei iubiri
spre dialogul formelor din vers
ce au locul lor undeva-n univers
torente de răspunsuri
acolo sau aici deveniri
dinspre înserări spre ceruri prispa vieții
floarea de cais a memoriei
șirul de culori cu întâlniri dorite
neuitate într-o destinație la rever
zâmbet în doi rostire.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rațiunea nu are instinct, dar nici instinctul rațiune.
antimetabolă aforistică de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginație
Dincolo de rațiune
Poate fi previziune.
distih de David Boia (26 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în mov
Apari, uneori, dintre visuri,
scăldată în mii de culori,
și cerni, trimițând spre abisuri,
un cânt ce îmi naște fiori.
Fragmente din el mă-nconjoară,
m-ating și mă trag spre ceva
ce-ncepe, treptat, să-mi apară
ca zile din zodia mea.
Sunt semne în limba străbună,
ascunse-n culori curcubeu
pictate-n destin pe o rună
pe care-am văzut-o doar eu.
Citesc, împreună cu tine,
în semne topite-n alcov,
iar visul dispare prin mine
în cântul iubirii în mov.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălțare
Măriți
Intersecția
Sub semnul
Crucii
Și faceți
Un giratoriu
Care să urce
În spirală
Spre cer
Numai așa
Ne putem
Sui la Eden.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Nu are nici un rost să fugi de Iubire.
Tot ce mintea îți spune, este doar amăgire.
Mintea funcționează după programe de supraviețuire
Și îți aduce argumente de ocrotire.
Mintea ia decizii documentate pe experiențele tale toate,
Respectă reguli de oameni inventate,
Te împinge să faci activități automate,
Dar, te reține de la trăiri adevărate.
Inima, te ține cu grijă în viață,
Are un creier, cu care îți dă povață,
Îți scoate oameni noi în față,
În tainele Iubirii, te inițiază.
Inima, îți bate cu putere când emoția este atât de mare,
Că abia te mai ții pe picioare.
Dă drumul fluturilor din stomac, să zboare,
Să îți găsești Iubirea, la orice depărtare.
Inima, este conectată printr-o cuantă energetică,
La inima Iubirii tale, multașteptată.
Conexiunea nu poate fi desfăcută,
Ea poate fi doar, prin dragoste refăcută.
Dragostea, inimile pline de iubire le unește,
Doruri lungi și grele potolește,
Iubirea cuantică o împlinește,
Suflete pereche, într-un surâs contopește.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt și voi fi...
Am fost zămislită... dintr-o mână de clipe,
Să pot semna condica Lui Dumnezeu,
Până mă voi transforma într-un pumn de țărână, în materie pură,
Spre a germina sămânța unui nou început...
Și mă voi hrăni cu abundența scurgerii timpului,
Până dincolo de așteptările firii,
Atârnând la mâini și picioare amulete cu aripi de înger...
Și voi alunga temerile scrijelite pe scoarța prezentului,
Cu rădăcinile minții, țintind spre orizontul intangibil al cunoașterii.
Numai atunci ochiul ființei îmi va forma curcubeie în culori calde,
Punți de iubire adevărată, spre noi dimensiuni, până la nucleu!
Sunt energie divină, cu dispersie în univers!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia lumii
În lumea asta trecătoare
Ea e mai mult decât o floare,
E mult mai mult decât o jerbă,
Femeia lumii-i chiar superbă.
madrigal de David Boia (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în culori
din cunoaștere derivă adâncimea iubirii
mă pune în relație cu cerul absolut
realitatea devine resortul împlinirii
pasiuni constructive în ritm revolut.
viața fără iubire nu are valoare
nu vreau să mă abandonez trăirii supreme
în sufletul meu adăpostesc un soare
iluminează lumea mea de poeme.
pot îmbrăca lumea cu un vis de reflexe
din mine pleacă raze spre nemărginit
trăiesc realizări în culori complexe
fericiri de azur lansez spre infinit.
suavă în portocaliu nostalgică în violet
magice armonii le transpun într-un sonet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori
Culori inmiresmate in iubire,
taceri din miere, fagure de dor
ramai si te-oi iubi cum se cuvine
in miile de soapte si culori.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras

Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de poem
Se practică la naștere
După o tradiție absconsă
Sau după legea reveriei
Menit pururi să renască
Minune a mistificării în spirit
Din florile feerice ale zări
La orizonturi de grandoare
Bucuria a viselor celeste
La rezonanță cu eonii din noi
Motiv evident de visare
Treziri iminente din repaus
Activând răsărituri din sine
Moment de speranțe solemne
Întrezăriri cu adiere de lumină
Conversații cu tentă azurie
Modelând riguros străluciri
În decor de repere determinante
Cu pace îngerească spre eden.
poezie de David Boia (30 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an
tu nu aveai mai mult de un an
de când te știam
(și-atunci mai puțin te cunoșteam decât
în urmă cu un an)
și la un an de când nu te cunoșteam
tu mă întrebai dacă
ochiul meu se deschide mai întâi spre tine sau spre lume
nu știu îți răspundeam
dar întotdeauna se închide peste tine
iar azi când se împlinește un an
de când nu te mai am
tu pleci din ochiul meu spre această lume
cu fiecare clipire
pe care-o am
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna
deodată greierii nu mai cântă,
frunzele își pierd copacii,
într-o altă rotire praful se așază pe geam.
alte culori despică lumina,
liliecii învață un nou echilibru
ascunși printre stânci.
melcii tulburați nu mai ies la soare,
luna se deșiră murind în ochii mei.
cearcăne de toamnă se ascund în vie
tu ești încă acolo, cu pașii tăi grăbiți,
poteca de la capăt ce taie noaptea albă
vom regăsi-o poate, într-un decor, în vis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Și-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem și la nuntă
Și la botez cu Tricolorul.
Trei culori și-o singură iubire
Românească,
Trei culori și-o singură vorbire
Românească!
Trei culori și-o singură credință
Românească,
Trei culori și-o singură ființă
Românească!
Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolți albastre
L-a rupt Hristos din curcubeie
Și l-a dat românimii noastre.
E cald sub el ca sub o rană
Ce-a chinuit Mântuitorul,
E cald în Țara cea Ștefană,
Ne încălzește Tricolorul.
Trei culori și-o singură iubire
Românească,
Trei culori si-o singura vorbire
Românească!
Trei culori și-o singură credință
Românească,
Trei culori și-o singură ființă
Românească!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori de "eu"
Nu poți cere unui curcubeu
Culori ce nu le are acolo-n "eu"
Depinde cum si le amesteci
Cu ton de dorinte întuneci
Sau naști-n amalgam de iubire
Culori nevăzute de nemurire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul eden
Din starea asta de rutină
Numai puterea divină
Mai poate face o grădină.
tristih de David Boia (15 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!