Vremuri noi

(poezie inspirată după o întâmplare petrecută în Republika Tanganika)

Căţeluş cu păru' creţ,
Fură raţa din coteţ,
Cât s-a plâns, cât s-a jurat,
De belciug nu a scăpat,
L-au săltat hingherii-atunci,
Luând patru coţi, la munci,
Dar cum vremea-i trecătoare,
A făcut reeducare,
După care, mai ciordea,
Având şcoală, cu perdea,
Câte-o dudă, mai ştiu eu...
Cum era la ceapeu;

Căţeluş cu păr buclat,
După ani, pensionat,
Linge-ntruna fără spor,
În lăbuţe-un osişor,
Pensia de luna asta,
Ce-a primit-o ieri, nevasta,
Şi cu-a lui, un colţ de pâine,
Nici măcar viaţă de câine!
Tot sperând că într-o zi,
Cine ştie, vor primi,
Osişorul mititel
Şi cu-n pic de zgârci pe el!

Căţeluş cu permanent
Stând pe gânduri, evident,
Nici turbat nu înţelege
De mai e cumva vreo lege(?!)
Javre şi potăi sadea,
Foşti aplaudaci cândva,
După ce c-au ros ciolane
Au şi pensii barosane,
În loc dumnealor să fie,
Pentru jaf şi anarhie,
Chiar de-ar mai costa un şfanţ,
Puşi să stea cu toţii-n lanţ!

Căţeluş cu păru' creţ,
Din ce-avea lângă coteţ,
Usturoi, spanac amar,
Vreo trei fire de mărar,
Niscai ştevie blegită,
O salată zdrenţuită,
Le-a pus într-o trăistuţă,
Socotind el pe-o lăbuţă,
Să le vândă lângă mall,
Şi de-ar face la vr'un pol,
Précis, luna viitoare
Îl va prinde pe picioare!

Cateluş cu păr buclat,
Cinci dulăi i l-au tapat,
Tăvălit pe trotuare,
Scotocit prin buzunare,
Nasul rupt, şi c-un cucui,
De plângeai de mila lui!
Haos, lume, tărăboi,
Ca în vremuri de război!...
Dar, ca în telenovele,
Toate-s bune, chiar de-s rele,
Norocos, cum s-a-ntâmplat,
A scăpat doar amendat,
Dus la curte-nvinuit
Că făcea un ban cinstit!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat

Căţeluş cu păru' creţ
Fură raţa din coteţ,
El se jură că nu fură
Ca dulăii buni de gură,
Nu cum latră ăia proşti
Ce n-au şcoală de la foşti,
Posedând, că-i modă-n stat,
La ciordit, un doctorat,
Cum e lupta pe ciolan,
O potaie, din alt clan,
L-a turnat, impertinent,
La ziare-n occident,
Pentru-o măgărie crasă,
Cum fac boii fără clasă,
Ori viţeii de la bac
Ce-au fost prinşi cu mâţa-n sac,
Copiind, neinspirat,
Teza lui de doctorat,
După o lucrare, chiar,
Demnă de un găinar,
Ce-a facut-o, jur, să mor,
Zdreanţă, tot un amator,
Când ciordi, bătu-l-ar vina,
Oul şi-a lăsat găina!...

Dar problema, ştiinţific,
Are-un caracter politic,
Fi'ndcă, cine puii mei,
Dintre javre şi căţei,
Pentru-n os de ros la stat,
Tre' să aibe-un doctorat?!
Iar apoi, este urgie!
Am ajuns de băcănie!
S-a aflat, peste hotare,
C-avem şi plagiatoare,
Chiar mai ieri, pe cinstea mea,
Au mai prins înc-o căţea,
Care ar fi copiat,
Însă... nu e plagiat,
Fi'ndcă ea, pici jos de râs,
Ţine, nene, coada sus,
Arătând că-ntre proptele,
Are două ghilimele
Şi, nicicum lucrarea sa,
Nu se poate contesta!

Căţeluş cu păr buclat,
Nu-nţeleg şi sunt mirat:
Ăstora emancipaţi,
Cum vor ei a fi cotaţi
Mari, iluştri, ori savanţi,
În schimb, nişte figuranţi,
Ce ştiu Terra cu un pol,
De pe "goagăle", parol,
Dar nu ştiu, grozav mister,
Să uzeze-un revolver,
De vor diplome, ţidule,
Arătând că ar fi scule...
Sau, mă rog, vor doctorate,
Fără bacalaureate...
Decât să mai copieze
Şi să-i purice la teze,
Să le dea la toţi odat',
Diplome de... plagiat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş

Căţeluş cu păr necreţ
Fără mamă şi coteţ
M-a prins gol pe bătătură
Fără raţă, nici untură
Şi nici os pentru furat...
Nu mai vine!... S-a jurat;
Mă va ţine-ntr-un lătrat!

parodie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş cu păru' creţ

Astăzi tata m-a-nvăţat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat:
- Tle' să zic o poezea
Si-am uitat-o, că e glea,
Vlea doamna educatoale
S-o zic mâine la selbale
Si te log, tată, pe tine
Să mă-nveţi s-o zic mai bine,
- M-ai prins pe picior greşit,
Meciul încă nu-i sfârşit,
Ochi nu sunt, doar o ureche,
Zii, că sunt lovit de streche,
Dacă pierdem, am să mor,
Sparg înc-un televizor...
- Căţelus cu pălu' cleţ
Fulă laţa din coteţ...
- Măi Gigele, stai aşa!
Tre' s-o mai lucrăm cumva,
"Fură" sună cam nasol,
Nu-i civilizat, parol,
A luat-o,-aşa, pe blat...
Mamăăă... ce a apărat!
- Căţelus cu pălu’ cleţ
Ia lăţusca din coteţ...
- Dar nu te grăbi prea tare,
Să nu faci discriminare,
Nu e raţă, e răţoi,
Şi nu-i d-ăla prea de soi,
E-unu' fraier, mititel...
Trage băăă, nu fi tembel!
- Căţelus cu pălu' cleţ
Ia lăţoiul din coteţ...
- Şi-acum... părul creţ al lui
Dă impresia că-i şui,
Zi-i că-i... ondulat măcar,
Chelios... e prea barbar,
Şi "coteţ" e demodat,
Hai să zicem... din palat!
- Cuţu' cu păl ondulat
Ia lăţoiul din palat,
El se giulă că...
- Stop! "se giulă"... i-arhaism,
Bagă un neologism!
"El promite", sau... mai vag,
Ah... ce dribling în zig-zag!
Căci "se giulă", cu respect,
E politic... incorect...
- Cuţu cu păl ondulat
Ia lăţoiul din palat,
El plomite că nu fu...
- Stai, stai, stai aşa niţel,
Să nu-ţi iasă-un porumbel!
Fără "fu"... 'le mama lor,
Ne caftesc din nou la scor!
Zii, că eşti băiat cuminte,
"El promite... şi nu minte!"
- Cuţu cu păl ondulat
Ia lăţoiul din palat,
El plomite si nu minte...
- El promite şi nu minte?...
- El plomite si nu minte...
- El promite şi nu minte?...
-... că va fi ial plesedinteee!
- Hai că m-ai înebunit!
Iarăşi văd că ai zbârcit,
Nu poţi zice-o poezică
De o strofă mititică?!
Ţi-o spun eu numai o dat'...
... ne-au bătut de ne-au uscat!...
Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ,
El se jură că nu fură,
Dar l-am prins cu raţa-n gură!
Te complici, şi pentru ce?!
Vezi cât de uşoară e?...
... poate data viitoare
Câştigăm în deplasare...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş'cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Şi tot din motive care... l-au făcut să-şi ia nevastă.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua animalelor

- Ziua noastră a venit,
Mi-au dat drumul dintr-o cuşcă,
Ies voios... şi-am mârâit
La un om, care mă muşcă?

- Uuăă! De unde-ai scăpat?
Stai să vezi ce te ochiesc;
Am o piatră – aruncat:
Şi să muşti te potolesc!

- Ai milă, că nu sunt rău,
Sunt un simplu căţeluş,
Nu sunt un mare dulău
Şi sunt tare jucăuş...?

- Ia de-aici – puţină pâine
Văd că eşti înfometat;
Mai văd pe maidan un câine:
De unde voi aţi scăpat?

- Aş vrea să îţi mulţumesc,
Nu eşti rău cum te credeam;
Latru şi eu când vorbesc
Şi din codiţă-ţi dădeam...?

- Eşti un căţeluş cuminte,
De te prind, te iau acasă;
Latri în loc de cuvinte
Şi te-am prins... la mine-n plasă.

- O să-ţi latru foarte tare,
Am fost prins şi chinuit;
Rău este făr' de mâncare
Şi-i bine: c-am mârâit.

poezie de Paul Preda Păvălache (4 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul cărţilor

Din salariul pe o lună,
Mi-am luat cărţi de mare preţ,
Dintre care-i cea mai bună:
"Căţeluş cu părul creţ".

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (5 septembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deveniri ale lui Gavril Moisa

După ce-a fost bebeluş
Cu un căţeluş de pluş,
A ajuns artilerist
Cu grad de... epigramist.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (7 decembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

După sărbătorile de iarnă

Nu ştiu, zău, ce să mai spun
De bătrânul Moş Crăciun!
An de an, câte un pic,
I-a rămas costumul mic,
Nici pe faţă, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale!
De-abia ţipă pe sub foale,
Însă buba-i pân' la ghete,
Mama lor, azi, de şirete!
Râgâind a usturoi
Şi a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip să mai ajung!

Fi'n'c-aşa-i de sărbători,
Cu antreuri, cârnăciori,
Măslinuţe gogonate,
Şunci, bânzeturi asortate,
Şi sarmale,
Bestiale,
Şi friptane,
Barosane,
Iar apoi, ce nebunie!
Cum să uit eu de piftie!?
Fără milă, fără silă,
N-am iertat, nici de prăsilă,
După toate, cum vă spui,
Nici o aripă de pui,
De-am ajuns, aşa-ntr-un hal,
Parc-aş fi prenatal,
În oglinda de pe hol
Nu încap, la piele, gol ;

Însă, ca-n telenovele,
Toate-s bune chiar de-s rele!
Fi'n'că, fraţilor, v-o spun,
Am găsit un doctor bun,
C-am o pilă-n minister,
Grea de tot, un văr, şofer,
Şi, să nu-mi uit vorba, că
D-aia nu-s în panică,
Fui la el, astăzi, grăbit,
Să mă plâng de gabarit,
Care, doctor, deh! stilat,
Fără "dar" m-a rezolvat,
Că puteam să umblu ani,
Să mă coste-un car de bani ;

M-a luat, m-a consultat,
Cântărit şi măsurat,
Specialist, omu' citit (!)
Un minut i-a trebuit,
Să îmi spună el, în fine,
Că nimic nu-i rău cu mine:

Nu e vorba de etate,
Şi nici de obezitate,
Ori, abuz de calorii,
Jaf prin oale, farfurii...
Cu un deşt mi-a arătat,
(Ştiinţific demonstrat!)
Pe-un tabel de sus în jos,
Din computeru' lui scos,
Că, de fapt, în chintesenţă,
Am doar o deficienţă,
Ce nu e la rotunjime,
Ci-i mai mult de... înălţime (!?)
C-ar fi trebuit să am,
Doar în slipu' lui Adam,
Eu, la greutatea mea,
Înc-un metru şi ceva!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiecte pierdute

(anunţ în ziarul local)

"Pierdut logodnică în mall,
‘nainte chiar de cununie,
Blondă-natur, cu capul gol,
Pantofi de lac şi pălărie".

Ne-am cunoscut ieri după-masă,
Romantici, chiar la tribunal,
Ea divorţând (fire aleasă),
Şi io la fel, pentru-n scandal,

Am luat-o fără protocol,
La reşedinţa mea de vară,
Că locuiesc la un sub-sol
În casă la o verişoară;

Fata era de milioane!
(Două din geantă i-am săltat)
Da' cum sunt plin de ghinioane,
În zori, n-am mai găsit-o-n pat;

Doar în pantofi şi pălărie
Plecă săraca dezbrăcată,
La mall, précis, fără să ştie
Că VISA mi-era... expirată!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul Mare

De când sunt în Postul Mare,
Nu mă laud, nu-s pastile,
Fără vreo exagerare,
Am slăbit treizeci de kile!

Ȋncât doamnele plinuţe,
Au ajuns să-mi poarte pică,
Subiect, la cafeluţe,
Este doar a mea burtică,

Fi'nd convinse că... de stat
Am slăbit, cum tot discută,
De când leafa mi-a dublat
Cu minus cinşpe la sută!

Doar că eu, ca bun creştin,
Botezat cu trafaletul,
Să le luminez puţin,
Le-am spus care e secretul:

Am tăiat tot după listă,
Şunci, cârnaţi, nici gând sarmale,
Chiar uitând că mai există
Carne printre vegetale,

Nu tu mici, vreo fripturică,
Nici gând pui la rotişor,
Astfel eu, de-a mea burtică
Am scăpat aşa uşor...

Şi-ncă-un amănunt, pe care,
Doamnele nu l-au ştiut,
C-am postit în Postul Mare,
De la Paştele trecut!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui om rău

Nu văd nici ochi înlăcrimaţi,
Nu văd nici oameni supăraţi,
Nu văd vreo rudă lângă el,
Ci doar un popă mărunţel,
Bolboroseşte trei cuvinte,
În cimitir, un "Iartă-l, Sfinte!",
Şi face iute două cruci.
Groparii au privit năuci,
Apoi adânc l-au îngropat
Şi uşuraţi au răsuflat:
În fine, lumea a scăpat!

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (19 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primavara

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aş scutura
Din zarzărul doar înflorit,

Apoi, din păr, ţi-aş 'luneca
Să simt fiorii calzi şi reci
Pe buzele-ţi de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,

Şi după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aş prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciuşmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,

Când printre ei, m-aş strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun şi prost te-aş căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,

S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile, femeile...

Mă ierte bunul Dumnezeu,
Nu-s chiar deştept, dar nici prea bleg,
N-am apucat decând sunt eu,
Sexul frumos să-l înţeleg:

Păi, când le vine dumnealor
Să se mărite cu-n bărbat,
Îl cată-n orice colţişor,
Pân' dă de unu-adevărat:

În primul rând, un "Făt Frumos"
Ce e şi greu la portmoneu,
Să aibe,-apoi, chiar de prisos,
Lângă un Ford, şi un bemveu,

Inteligent, manierat,
La toate bine pregătit,
Să ştie de gătit, călcat,
Devreme-acas' şi nepilit...

Nici vorbă de vreo fufă-n sat,
Un pocăraş cu-ai lui amici,
S-asculte ce i s-a trasat,
La aşternut să fie brici!

Şi-apoi, să fie rezistent
La nazuri, fiţe, cicălit,
Prin somn, şi-atuncea, evident,
Să-şi ceară scuze c-a greşit,

Că de-aia zic, modest cum sînt,
Plus că, nu umblu cu perdea,
Ca toate de pe-acest pământ,
La fel făcu nevastă-mea,

Când, norocoasă şi-a găsit
Un "Fat Frumos" bine dotat,
Cu calităţi ce, eu, vădit,
Puţin mai sus le-am menţionat,

Numai că... şi io-s fericit(!)
Regret am unul, mititel,
Pentru săracu' prăpădit...
Ce-o să păţească... vai de el!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o beţie

Ciudat îmi pare după noaptea asta,
Când am venit beat-turtă pe la trei,
Că îmi vorbeşte drăgăstos nevasta
Şi nu mă ceartă ca de obicei...

O simt cum tainic iarăşi mă seduce,
Zâmbeşte galeş, fără vreun cuvânt,
Şi văd uimit cum prânzul mi-l aduce
Chiar pân' la pat... de parcă aş fi sfânt;

Iar seara, când o văd provocatoare
Şi-n poală mi se-aşează surâzând,
Mă lămureşte clar, cu încântare,
Ce am făcut c-o seară mai curând...

Cum n-am lăsat-o nici să mă dezbrace,
Sub jurământ solemn " că-s însurat...
Şi chiar de-s beat, prostii eu nu voi face
Că nu am eu, nevastă de-nşelat..."

Constat c-atunci când sunt într-o dilemă,
Ajung să recunosc cum că femeia,
Când multe par absusde, fără temă,
Găsesc prin ea şi liniştea şi cheia.

pamflet de Elena Leach din Parodie după poezia FRUNZELE de George Stanca
Adăugat de Elena Leach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să ştiţi, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ţine...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aş auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (ştiu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău că... mi-ar produce haz...

Chiar mai şi sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n ţintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizaţi în orişice,
Puradei să mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
Că eu ştiu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în ţara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' să iau măcar bătaie,
Mama, frate, mă îngrozea
De-o simţeam şi-n măruntaie,

M-alerga, lua şi-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roşind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Şi-ai să-l vezi atunci pe dracu'!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian comandă tinerei care se apropiase de masa lor, iar aceasta reveni rapid, atentă, grăbindu-se parcă să-i servească, tare amabilă, surâzătoare. Totuşi, după cum remarcă Mihai, Lucian îi captase atenţia tinerei angajate a patiseriei, căci se învârtea fudulă pe lângă el, gudurându-se ca un căţeluş, întrebând dacă mai doresc ceva, de parcă n-ar mai fi plecat de lângă el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş ţi-e gândul...

Pe la geamuri, vântul şuieră ca şerpii
Încolăciţi la soare vara-n firul ierbii.

Joacă focu-n sobe cu încinse limbi
Căţeluş ţi-e gândul ce de zgardă-l plimbi...

Şi, deodată afli, că-i AJUNUL, vin colindători
Ce ne roagă să fim buni măcar până-n zori.

Privind melancolic focul, cel lipsit de vână,
Constaţi că eşti singur doar cu zgarda-n mână.

Gându' a luat-o aiurea ca un cal la trap
Contra insomniei, deschizi noptiera şi înghiţi un hap.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să te aud chiar acum spunând cu o certitudine de netăgăduit că tu eşti Viaţă Eternă, căci adevărat, adevărat îţi spun, cea pe care o afirmi prin prostituţia cunoaşterii de după moarte, sunt doar cuvinte deşarte... Sună foarte mântuitor, nu? În timpul vieţii merg ca orbul după "Dumnezeul meu gândul" care mă duce din păcat/suferinţă în păcat şi după moarte în sfârşit, am scăpat să mai fiu un creştin/cretin şi sunt mântuit prin viaţa eternă. Iaca ciuciu! Nu există nici un Dumnezeu după moarte dacă nu îl regăseşti Recunoscându-te chiar Acum, chiar Aici, pricepi Asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durata vieţii

Bătrânul câine latră întins pe-o parte, ridicându-şi capul niţeluş.
Iar eu mi-l pot aminti când era doar un căţeluş.

distih de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeam aseară

adeseori făceam din noapte zi
şi din zi noapte...
până într-o dimineaţă
când bastonul unui nevăzător
m-a lovit întâmplător
pe stradă.

am traversat puţin buimacă
privind în urma lui.
el n-a văzut niciodată
strălucirea soarelui?
n-a văzut albul zăpezii,
nici zâmbetul copilului
adus pe lume?
mă cutremur....

un căţeluş şchiop, lovit de maşină
se aşează lângă banca mea.
doi ochi blânzi mă privesc
neîncrezători...
mai departe un castan
scăpat din furtună
are aripa frântă.

astăzi cerul se deschide
cu braţele pline de lumină
flori multicolore
îngrădesc trotuarele.
plângeam aseară.... de ce oare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!